5,586 matches
-
aminte de Hațeg. — Noi? Să facem noi? Ce? Mai bine povestește-mi ce-ai făcut acasă. Te-ai văzut cu pretena? Mai mult decît cărbunii Îl Încălzesc poveștile mele de acasă. Îi servesc scena din prima noapte, dar, ca să-l uluiesc, Îmi iese versiunea cinematografică. Bineînțeles că ne-a fugărit miliția și aproape că ne-a prins. Îi povestesc despre chef, muzici, băuturi, trădare În amor, o Îmbrînceală gata să dea În bătaie cu noul amorez al pretenei, chestii mișto. Cască
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sarmale a mătușii, vorbim aici de lucruri grele, cum ar fi un futai În WC-ul secției gineco sau un drum clandestin la Craiova pentru petrecerea Revelionului Împreună cu prietenii, un gest de un curaj care probabil că i-ar lăsa uluiți pentru zeci de ani de-acum Înainte. Nu știu dacă e posibil, am zis și m-am uitat la ea cu un soi de răceală scîrboasă, care a făcut-o să caște la mine o pereche de ochi mirați, era
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bine, m-a luat somnul, un somn letargic, Îmi venea să mă fac ghem Într-o baltă, sub ciuperca pichetului, dar În clipe de restriște funcționează geniul, așa că am intrat În comandament și am improvizat un pat, din ușa WC- ului (pe care am scos-o din balamale) și o ramă metalică de masă (pe care am găsit-o abandonată Într-un hol). Îți vine să crezi că În condițiile astea omul poate să viseze? Am visat ceva În culori, niște
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de stradă, sau În stații de tramvai, sau de autobuz, sau pe terase, terasa de la restaurantul de lîngă gară era plină, se ridica un fum de mici... Toți discută Însuflețit, unii se ceartă, iar alții rîd... e ceva incredibil, sînt uluit. Merg pe strada principală și ce văd Întrece orice așteptare, Întrece imaginația. Parcă visez. Ajung În centru și urc spre Universitate și pe scările Universității sînt studenți care discută, vorbesc aprins, rîd. Iar la Universitate sînt și mai multe afișe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că venea la el cu ramuri ostentative de măslin, mici gesturi de afecțiune și mângâiere, iar Brian se pomenea acceptându-le cu un aer morocănos, ca și cum îi făcea o concesie. Brian dorea alte femei cu o intensitate care ar fi uluit-o pe Gabriel, dacă ar fi bănuit măcar; dar se dovedea în stare să țină sub control acest aspect al fragilității lui. Unii spuneau că în Brian zace un George care nu așteaptă decât să scape din cătușe, dar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prietenia lui cu cineva pe care și-l considera superior și, totodată, un tip dificil. Certitudinea lui că între ei se va lega o prietenie afectuoasă îl alarma pe Emma, iar capacitatea lui Tom de a se simți fericit îl uluia. De Crăciun, Tom l-a surprins pe Eumma dăruindu-i o carte (Poemele lui Marvell.) Emma s-a grăbit să răspundă, dăruindu-i lui Tom un cuțit mult râvnit. Și cum s-au desfășurat lucrurile? Tom ținea cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui îi stătea în drum, ca o obstrucție majoră. Știa cât e de proastă. Din nefericire, știa și cât e de bună, cât de superioară e cărților scrise de alții, de oameni mai mici decât el. John Robert era uneori uluit, aproape copilărește uluit, de măsura în care viața lui era încă guvernată de vanitate, deși își recunoscuse acest cusur cu mulți ani în urmă, dorind pătimaș și străduindu-se pătimaș să-l depășească. Renunțase de mult să se mai opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bată cu putere. Era un vorbitor lipsit de încredere în sine. Începu: „Dragii mei prieteni, trăim într-o epocă a miracolelor. Oameni ca și noi pot trimite mașini în cosmos. Casele noastre sunt pline de invenții tehnice care i-ar ului pe străbunii noștri. Dar, în același timp, planeta noastră e devorată de suferințe și amenințată de cele mai cumplite primejdii. Specialiștii și oamenii de știință ne dau sfaturi colosale, potrivite pentru primejdii colosale. Eu vreau să vă vorbesc însă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Să nu încerci vreodată! Ne vom reîntoarce în America. N-ai să ne mai vezi niciodată, niei pe mine, nici pe ea. Se îndreptă spre ușă. Așteaptă, John Robert, te implor! strigă Pearl. Folosirea numelui și a formei familiare îi ului pe amândoi și, o clipă, rămaseră încremeniți, uitându-se unul la celălalt. Apoi Pearl îl apucă de mâneca pardesiului. — Te rog, gândește-te, te rog, încearcă să înțelegi! Hattie are nevoie de mine. Dar vreau să-ți mai spun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lovit în cădere, nu se poate scula de jos“. Gemând, se repezi spre namila culcată pe dalele de piatră și, cu piciorul, îl împinse pe filozof în bazinul cu apă fierbine, gâlgâietoare, învăluit în aburii lăptoși. George rămase un moment uluit de brusca dispariție. Apa fierbinte îi împroșca picioarele și vaporii îi orbeau ochii. Apoi, în cavitatea albă, prelungă, de sub el, văzu ceva albastru și negru plutind și agitându-se la suprafață: cămașa de noapte. George își spuse: „Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
străin care l-ar cunoaște acum pentru prima oară, l-ar găsi un tip oarecare, liniștit. (Și nu, după cum se exprimase Stella, „neputincios și sleit ca un vierme într-un măr“.) Cei care l-au cunoscut pe „vechiul George“ sunt uluiți acum de transformarea lui, deși continuă să fie adevărat că nici una dintre vechile lui cunoștințe nu se apropie cu plăcere de el. E blând, politicos, are simțul umorului (deși zâmbește foarte rar), e atent față de soția lui, interesat în detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și la calitatea ei (Comm. II, 2, 8 his geometricis rationibus adplicatur natura numerorum). Această calitate determină natura cantităților pare, impare, plane, solide, triunghiulare, pătrate, cubice etc. Numărul este cel care limiteză ilimitatul 6, este ul care oferă o reprezentare ului, amorfului; el se identifică oarecum cu ul împotriva -ului, cu focul și lumina împotriva umbrei și frigului. Clasificarea cea mai veche a numerelor în pare și impare își are originea în această opoziție: parul este principiul ilimitatului în lucruri în măsura în care
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
cine să pună la numărul unu și m-au pus pe mine... Le-a plăcut numele cred: Gruia... Auzi dumneata colo! Gruiaaa Toaibăăă! Unde mai întâlnești așa un nume?! Maranda și Toaibă au rămas fără cuvinte. Vestea primită i-a uluit! „Adică cum? Gruia al nostru să fie atâta de deștept încât să intre primul la facultate? Asta îi de a dreptul minune! Mulțumim, Doamne, că ne-ai dat așa o bucurie acum la bătrânețe” - gândeau amândoi... După un răstimp, brațele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de o forță nepământeană, a cutremurat totul. Satan, diavolul ușii, în persoană, se prefăcuse în mii de așchii luminoase și zăngănea lanțuri infernale. I s-a auzit vocea: - Tu m-ai căutat. Ce vrei de la mine? Biscornet rămase împietrit. Era uluit de cele întâmplate. Sub un prim impuls, a răspuns: - Domnule Satan, eu vreau să forjez fierul la focul diavolilor tăi. Eu nu pot să te ajut - a răspuns ucigă-l toaca - Sfânta Fecioară nu-mi permite acest lucru. Nimic necurat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
2 Mpixeli poate fi setat să realizeze fotografii cu rezoluții de 1600×1200 pixeli (maximum), dar și de 1024×756 pixeli sau 800×600 pixeli. Rezoluțiile mici se folosesc atunci când aveți nevoie de fotografii pentru web, e-mail sau ecranul PC- ului și doriți să economisiți spațiul pe card, pe când rezoluțiile mari sunt folosite pentru imaginile ce vor trebui imprimate și ocupă mult mai mult spațiu pe card. Și ca o revizuire a celor spuse mai sus: pentru imprimare pentru web, e-mail
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
care trebuie să țineți seama când veți dori să faceți o asemenea achiziție. 1. Prețul și firma producătoare - rețineți regula “ce-i scump e mai bun”. Țineți cont că pe lângă rezoluția senzorului și sistemul optic contează mult, iar implementarea zoom- ului optic crește foarte mult costul aparatului. În plus, firmele consacrate nu-și permit să lanseze pe piață decât aparate bine proiectate, bine realizate și testate suficient. Firmele “no name” au de obicei obiective mai slabe calitativ. Dacă sunteți pretențios, ele
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
să citesc zapisul așa cum e scris. O să vezi, sfințite, cât de mult diferă față de cel al lui Iane Hadâmbul! “Chiriiac sân (fiu) Grigore împreună cu soțul meu Nastasâia să să știe cu această... scrisoare a me la mâna sfințâi sale arhimandrit(ului) chir Paisâie egumen de Sfeti Ioan Zlataoust pentru o casă cu tot locul ei cu pivniță de piatră ce avem... Deci această casă a noastră cu tot locul... am dat-o... la sfânta și împărăteasca mănăstire Driiano (Adriano) de la Rumeli
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
microfonul Postului de Radio K.L. la 4 h 16’’, exact în fața redactorului Sorin Tourbatu, francofon convins și colecționar de roșcove. A urmat minutul. Un enorrrm și sfâșietor minut de pauză radiofonică în stare să reducă cota de credibilitate a CNA - ului, primăriei, guvernului ș.a.m.d., fapt dovedit de venirea în curtea redacției a celor 6.000 de cetățeni conștienți și a celor 17.662 cetățeni inconștienți. Dar nu, totul era în regulă. Vocea, tourbata voce se întinse binecuvântătoare deasupra ascultătorilor
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pregăteam s-o arunc în nisip, când am descoperit pe ea efigia lui Robespierre. Am rămas fără aer parcă, buimăcit de surpriză. Moneda aruncată de valuri pe plajă arăta întocmai ca monedele pe care mi le dăduseră înapoi îmblînzitorii! Eram uluit și derutat. Ce putea să însemne asta? De necrezut, într-adevăr... După ce mi-am mai venit în fire, m-am gândit la o ipoteză, îmblînzitorii găsiseră, probabil, un vas cu monede. "Poate chiar pe plaja asta", mi-am zis. Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mă rezem de balustradă ca să-i fac loc să treacă. Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, am prins-o în brațe și i-am astupat gura cu o sărutare sălbatică, plină de ură. (Bineînțeles n-am simțit nici o plăcere.) Uluită de gestul meu brutal, de spaimă, de rușine, Mihaela îngălbeni și când i-am dat drumul, căzu pe trepte, inertă ca o cârpă. Se scurseră câteva clipe penibile până să iau o hotărâre. S-o las acolo leșinată și s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cap. Acest gest îmi dădu ideea plecării, singura soluție care curma cearta fără ca vreunul din noi să fi avut aerul că cedează. Am plecat demonstrativ, evitând să trântesc ușa, deși tare aș fi avut poftă. Mihaela a rămas pe loc, uluită de brutalitatea gestului. Pe stradă, am întors de câteva ori capul. N-a venit după mine și foarte bine a făcut. Intre timp mi-am redobândit calmul și judecata rece, dar remușcările pentru purtarea mea nesăbuită întîrziau să se arate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe care le cumpărase într-ascuns de la bazar. (Cu fiecare rochie nouă, femeia luptă să placă mai mult.) ― Luminăția ta, mi-a spus prosternîndu-se ca în fața sultanului, vreau să fac din mine haremul tău, eu fiind întotdeauna favorita... M-au uluit vorbele ei. Așa era: se străduia mereu să fie alta... (poate juca puțin teatru) și sultanul din mine (care dealtfel există în orice bărbat) avea într-adevăr la dispoziție prin ea un harem de femei. Într-o seară am cinat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mă caute? Am ieșit în antreu s-o întîmpin. Și iată-mă față în față cu... Alexa, sora Mihaelei. Trăsnet ca din senin! M-am uitat lung la ea. N-am recunoscut-o decât după câteva clipe, într-atît mă uluise surpriza. ― Pe mine mă căutați? am îngăimat cu glasul pierit. ― Da, vreau să-ți vorbesc. Pot să intru? N-a așteptat s-o poftesc. A pătruns în cameră cu pași siguri și aer de stăpână. Era voluntară, chiar marțială, ca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Siena), după Anne Frank în Amsterdam și Hans Memling prin Bruges. Am încasat din plin șocul uluitoarei picturi flamande timpurii (năucit de Petrus Christus, Simon Marmion, Gerard David, Jan Provoost și mai mulți Anonimi!), rătăcind halucinați prin „Groeningemuseum“. Ne-a uluit splendoarea (cu subtil duh oriental) a catedralei „Sfântului Sânge“ din Brugge, am urcat în befroy-uri de 367 de trepte (cu gândul la Pisa ori la campanila lui Giotto din Florența), ascultând vrăjiți cum sună bronzul carioanelor tricentenare... În răstimp am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Radu Pavel Gheo (un om, acesta, de a cărui ingenuitate dezarmantă m-am atașat numaidecât!) la întâlnirea cu publicul din Sala Unirii: cu ce sentiment, cu ce senzație, în ce stare scrieți? Firește, suava cititoare aștepta mărturisiri la nivelul enthousiasmos ului de altă dată: scriem în transă, în delir, cu gândul la dialogul cu Tradiția, la nemurirea sufletului etc. Când colo, noi scriem sub presiunea edito rului, a banilor, a dead line-ului blestemat de la gazetă, a gene roa selor burse
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]