27,233 matches
-
Acasa > Poeme > Devotament > INFINIT Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Infinit Fără așteptări vine iubirea adevărată! Ea respiră de dincolo de timp până dincolo de cer. Te ridică peste umărul clipei te aruncă în văzduhul visării și parte din tine rămâne în nori, parte în gândul celuilalt. Rătăciri A plecat gândul de acasă îndrăgostit de florile primăvăratecei tale înfrunziri, Acum, rătăcesc în doruri și respir în nostalgii spre vara îmbrățișării
INFINIT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382685_a_384014]
-
aripile să se deschidă . Refugiu îi este templul divin al poeziei unde se închină naturii la poalele viselor preacurate. Zborul său rămâne neîntinat, asta fiindcă poetul luptă cu legile efemere, înălțându-se în văzduhul credinței condus de legământuri nepieritoare. Pe umerii săi poartă parfumul vechimii din stele și în ochii săi culorile armoniei se leagănă în convenții neștirbite de vreme. Brațele sale cuprind cu ardoare florile unor veacuri care au răsărit din roua neuitării. La tâmplele sale se împletește o simfonie
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
mea să nu se bucure? pot gândurile să mai facă șiraguri din lacrimi? Mi-am înțeles, în sfârșit, menirea. Mai e timp și drumul pe care am pășit e lung, nu i se zărește capătul. Mi-am pus traista pe umăr și mă îndrept spre împlinire cântînd. Basarabia Basarabia - Mâna stângă a României, cea e lângă inimă, pe care un imperiu, lacom și criminal a amputat-o, a ciopârțit-o plină de bubele neamului său. Basarabia - durerea adâncă a țării, nu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
sparse geamul, căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri și încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă nimic la coloană, să nu-i facă mai mult rău decât bine. Era o tânără suplă, înaltă, îmbrăcată într-o ținută sport. Reuși să o scoată prinzându-i mijlocul
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
lei, până la parlamentarul în care am investit atâta încredere. Cu șpăgari de ordinul milioanelor. Euro! Aici e marea dramă a poporului român. Hoții de încredere te execută, din patru în patru ani, cu zâmbetul pe buze, cu o bătaie pe umăr, convingându-te că doar el te va scoate din nevoie. Pe când realitatea arată că omul sfințește locul, eliminarea sărăciei pornind de la voința, inteligența și imaginația fiecărui individ în parte. În rest, palavre! Degeaba, însă, atâta timp cât tocmai săracul își vinde votul
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
l-a întâlnit ultima dată instantaneu sau nu, pe plaja din Constanța, unde, după defilarea cu prezență obligatorie de la 1 Mai, a vrut să se răcorească cu o baie în mare, la plaja „Modern”. Cineva a bătut-o ușor pe umăr și a rostit: - Ce faci aci, Săndica? - Bine fac, rostise fata întorcându-se spre cel ce o atenționase așa pe umăr. După câteva secunde de sinceră nedumerire a recunoscut în bărbatul înalt și brunet ce o abordase, pe cel care
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
a vrut să se răcorească cu o baie în mare, la plaja „Modern”. Cineva a bătut-o ușor pe umăr și a rostit: - Ce faci aci, Săndica? - Bine fac, rostise fata întorcându-se spre cel ce o atenționase așa pe umăr. După câteva secunde de sinceră nedumerire a recunoscut în bărbatul înalt și brunet ce o abordase, pe cel care i-a creat coșmaruri în timpul facultății. I se înmuiaseră picioarele și ar fi căzut dacă nu se sprijinea de chioșcul unde
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
atâtea sărutări. S-a smuls iarăși de sub ea și imediat. S-a așezat în genunchii între coapsele sale în timp ce îi mângâia sânii ce i se ofereau dornici de alintare, în toată splendoarea frumuseții lor. Piciorul ei delicat a apărut pe umărul partenerului, cu mâna prinzându-i brațul pentru a fi pătrunsă cât mai adânc. - Iubitule, m-ai sărutat așa cu nu am fost niciodată atât de plăcut sărutată. - Și încă nu ai gustat tot ce pot să-ți dăruiesc, frumoasa mea
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
secret, casă dorurilor mele, Mă căutai cu dor nebun, rătăcitor prin stele, Cosmogonic prin portaluri, cu viteza gândului... Pe Demiurg să nu-l întrebi de mă gândesc la tine E-o Galaxie de Miracol, dezvăluită-n Noi Doar privește peste umăr, cât e cerul dinapoi Cu-n infinit de constelații, ai colidat cu mine... Așteptând în vid măiastru, de început de lume Dincolo de uși celeste, în noapte voi fi eu, Să îți absorb sărutul sacru, cu gust de minereu Să explodăm
ANDROMEDA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382811_a_384140]
-
a învârtirii în cerc până la amețeală, după cum nimeni nu știe cum vor arăta avortonii acestei treceri de la comunismul atroce la postcomunismul feroce prin pohta ce-o pohtește pentru pescuitul în apele tot mai tulburi ale statului. Economiștii apuseni dau din umeri, iar foștii actuali economiști marxiști dau din colț în colț în căutarea unor soluții acceptabile pentru această halimă postcomunistă ce ține morțiș să i se spună capitalism, un „capitalism” care trăiește și prosperă din banii statului prin șpăgi, comisioane, licitații
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
prejudecăți, fără inhibițiile cuiva a cărui soartă e direct afectată de puterea celor în cauză. Cum altfel am fi putut afla că urechile lui Petru Groza erau ca niște enorme conopide? Sau că Ana Pauker avea brațe foarte lungi și umeri dezvoltați ca ai unui luptător de trînte? Portretul fizic al Anei Pauker e foarte elaborat, iar efectul e foarte reușit: o ființă dezgustătoare, semi-animalică, parcă inventată de Stalin însuși. Nu aceeași este și părerea Enei / Norei, care e convinsă că
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
elegant, nu doar să descoperi, în toate detaliile sale, o entitate oarecare, ci și să o situezi în context, să studiezi un fenomen, pe verticala timpului și pe orizontala spațiului. Știu că există în România intelectuali rafinați care ridică din umeri atunci cînd vine vorba despre calculatoare și despre Internet, considerînd a priori că acestea nu pot avea legături prea strînse cu cultura și întrebînd ironic cum a putut supraviețui aceasta, milenii de-a rîndul, fără Internet. Îi rog respectuos pe
A fi sau a nu fi în rețea by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/16028_a_17353]
-
de bază al revistei, redactor-șef-adjunct permanent, prozatorul de mai târziu, pe care, în ciuda neînțelegerilor, îl admiram; așa dar, întâlnindu-ne, criticul veni spre mine zâmbind și șchiopătând într-un fel ce mă șoca totdeauna, retrăgându-și mult, pas cu pas, umărul drept, de-a-ndaratelea, și bătându-mă ușurel peste obraz cu palma și zicându-mi, vesel, că nu mă mai publică deoarece eram prieten cu Negoițescu, aflat în anchetă. Înmărmurisem... Întrebându-l "și ce dacă? și ce are una cu alta?" - el
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
se adresează unui public specializat. îmi amintesc cum în anii '60, după premiera cu Cântăreața cheală, un coleg, redactor de teatru, mi-a spus că el asemenea piese scrie trei pe zi. între timp, familiaritatea cu capodoperele și bătaia pe umeri cu cei mari a căpătat proporții nebănuite atunci. Răspunsul la întrebarea dacă se pot juca toate cele 37 de piese considerate ca aparținând lui Shakespeare într-un singur spectacol este: nu, nu se pot juca! Se poate face lista lor
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
nu se prea vorbește. Este, după părerea mea, cel mai frumos din exponatele - zeci dintre ele, minunate - de la Palazzo del Bargello din Florența lui natală. Se numește "Narcis". Reprezintă, în mărime naturală, un adolescent, cu capul perpendicular pe propriu-i umăr drept, care privește, cu o concentrare maximă, nu într-un punct, ci într-un plan. Un plan imaginar, imaginat, la baza soclului. E o privire de o siderantă fixitate, îndreptată spre ceva ce nu se vede. Statuia e atît de
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
și mereu aceeași - ce, de la începuturi, caracterizează orișice izvor. Și, poate, tot de aceea, personajul, care nu există altundeva decît în mit sau în imaginația ce a prins formă a lui Cellini, nu privește (drept) în față, ci (drept) peste umăr, cum se spune că au obiceiul asasinii. Dar nimic nu este vreodată dus pînă la capăt. Nici paroxist-admirativa speculație, nici crima săvîrșită asupra sinelui-alteritate. Pentru că je est un autre, dar Narcis sînt eu. Propriu mitului lui Narcis este să rămînă
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
Deși de tristă memorie, dar tot trebuie să arăt că, tot acolo, cu ocazia bîlciului, se executau sentințele date asupra făcătorilor de rele, prin spînzurători și alte torturi iar femeile criminale se tundeau, li se puneau o manta neagră pe umeri și pe piept li se lipea o hîrtie pe care era scris " Cine va face ca mine, ca mine să pătimească". Acestea se făceau toate la bîlci, spre a fi văzut ca o pildă de locuitorii părților țării; însă se
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
mai bine să moară,... frau Martha o lua la bătaie, dădea în ea, pînă-i trecea, silind-o să rabde, să reziste, să supraviețuiască... Nu-i spun la ce mă gîndesc și-i pun marș după marș... Frau Martha ține pe umăr matură, cu care tocmai deretica, si, în pas de defilare, cu arma pe umăr, străbate încăperile imitînd cadența pas de gîsca a trupelor germane marțiale de odinioară văzute pe la jurnale în timpul războiului cînd toate începeau cu Eroica... Din tot ce
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
trecea, silind-o să rabde, să reziste, să supraviețuiască... Nu-i spun la ce mă gîndesc și-i pun marș după marș... Frau Martha ține pe umăr matură, cu care tocmai deretica, si, în pas de defilare, cu arma pe umăr, străbate încăperile imitînd cadența pas de gîsca a trupelor germane marțiale de odinioară văzute pe la jurnale în timpul războiului cînd toate începeau cu Eroica... Din tot ce a cunoscut pînă acum Europa, că forța, a fost ciocnirea dintre nemți și ruși
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
Talmud spun că schimbarea "numelui", adică a calității, pricinuiește la om și o schimbare sufletească adâncă, și în conștiință. Într-adevăr, am simțit schimbarea aceasta în mine. S-a schimbat ceva în mine și, în fața marilor răspunderi care apăsau pe umerii mei, mă simțeam, cum am și declarat, așa cum se simțea acel mare învățat din epoca Talmudului, care, fiind pus la un loc de mare răspundere când n-avea decât vârsta de optsprezece ani exclamase: "Eu nu am decât optsprezece ani
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
ar trebui să rezolve problema. Știți ceva? Eu nu mai suport și nu mai vreau să mai aud asta cu “sistemul”. Sistemul e compus din oameni, iar oamenii pot face toate eforturile să rezolve o problemă sau pot ridica din umeri cu cinism și să decidă că 500 de vieți nu sunt suficient de valoroase încât să-și miște cururile indolente de pe scaune și să găsească o soluție. Toată povestea asta îmi aduce aminte de cazul sinistru al șefei centrului de
Niște oameni pot să moară. Așa, și? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20064_a_21389]
-
șansele la viață, în funcție de mărimea șpăgii, etnie, vârstă și relația ei cu medicii curanți ai pacienților care aveau nevoie de sânge. Vă citez de aici: Un fel de doctorițe Stoian sunt și toți tovarășii ăștia din Minister care ridică din umeri. Pot muri 500 de oameni cu mastocitoză sau pot face cancer. Așa, și? Foto Shutterstock
Niște oameni pot să moară. Așa, și? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20064_a_21389]
-
cu căruciorul. Cum se căznea ea acolo, s-a trezit că a venit bodyguardul, a îmbrâncit-o de lângă căruț, apoi s-a întins să deschidă el ușa. Șocată și tremurând, s-a apropiat de el, i-a pus mâna pe umăr și l-a întrebat: “Ce faci, domnule, de ce mă îmbrâncești?”. Răspunsul a fost o nouă îmbrânceală, de data asta și mai puternică, de era femeia să cadă, cu cracii-n sus, peste rafturile din farmacie. Nervoasă rău, s-a repezit
Cum să iei bătaie de la nenea bodyguardul de farmacie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20092_a_21417]
-
purtător de cuvânt al I.P.J. Timiș: „Uniforma, bleumarin închis, este compusă dintr-o capelă, cu emblemă, dintr-o scurtă, confecționată dintr-un material de foarte bună calitate, rezistent la intemperii. Gradele sunt purtate deasupra buzunarului stâng. Pe mâneca stângă, sub umăr, este emblema Poliției Române. Pantalonii sunt mult mai practici“. Următorii vor fi „îmbrăcați“ lucrătorii de la Ordine Publică. Joi a fost ziua bilanțurilor în cadrul structurilor locale ale Ministerului de Interne. Iată date pe 2002 de la câteva structuri: l Lucrătorii I.P.J. Timiș
Agenda2003-3-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280597_a_281926]
-
multă căldură de publicul francez de origine română, la fel cum, pe bună dreptate, a încântat publicul timișorean în cadrul Festivalului Dramaturgiei Românești. Emoționant, veritabil eminescian și de o uimitoare simplitate a mijloacelor teatrale, el lasă întreaga povară a expresivității pe umerii a doi actori minunat aleși: Claudia Ieremia și Romeo Ioan. „Matei Vișniec mi-a declarat că e cel mai frumos spectacol pe care l-a văzut la Lucernaire. Turneul parizian este doar primul dintr-un lung șir de deplasări, sper
Agenda2003-5-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280640_a_281969]