10,459 matches
-
civilizației mayașe. Meritul lui Gibson, printre altele, este de a desfășura filmul pe două planuri, unul extrem de captivant al prinderii, captivității și eliberării lui Labă de Jaguar, celălalt al punerii în discuție a condiției umane, a gesturilor fundamentale care edifică umanitatea. Sfatul șefului de trib, Cer de Cremene, către fiul său, dobîndește valoare testamentară: înainte de a fi ucis, acesta îi amintește fiului să nu-i fie frică. Frica este principalul ingredient al regimurilor totalitare, fie ele satrapii orientale, fie clone sovietice
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
Jaguar. Aceasta e pădurea mea. Și nu mi-e frică." Triplă afirmare a identității: cu persoana purtătoare de nume, un nume de vînător de rezonanță totemică; cu lumea locuită etern din tată în fiu; cu una din trăsăturile fondatoare de umanitate în sensul superior și integrator al ei. Deși avînd aceeași limbă, sunt atitudini care despart defintiv tribul, trăind la adăpostul pădurii, de civilizația citadină maya. Nu-i acesta un conflict vechi de cînd lumea între metropolă, unde lume de toată
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
Gibson. Chipul său reușește să imprime o inocență intraductibilă, amestecul de sentimente nelămurite, teama, curiozitatea, o viziune fulgurantă a ceea ce suntem. Regizorul nu l-a transformat într-un războinic, ci într-un supraviețuitor. În definitiv, povestea lui este și povestea umanității căreia i se oferă o nouă șansă, șansa unui alt început. Dar pentru asta trebuie să pătrunzi departe, foarte departe, în adîncul pădurii.
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
un fals prestigiu, care ocultează "problematica riscantă și complicată a intoleranței", o dată cu oricând posibila, dar neîngăduita sa confuzie cu indulgența, complicitatea, resemnarea. Aici apare și acel frumos și insolit concept de "grație socială": " Diferența care ne desparte e secundară față de umanitatea care ne unește. Nu mă obligați să iau mereu notă de împrejurarea că sunt altfel! Așadar: A. Asumați diferența! și B. Comportați-vă ca și când diferența n-ar exista! / E nevoie de multă grație socială, de mare finețe psihologică și, aș
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
de la epica vetero- și neotestamentară, continuă cu existența exemplară, la limita umanului cu divinul, și sfîrșește cu realitatea culturală propriu-zisă, dar deja fixată în tiparele mitului. Într-un anume fel, el reface întregul traseu, mai degrabă al conștiinței decît al umanității, de la Geneză și pînă la substituția sacrului prin estetic, însă înlocuiește discursul și fabulația obișnuită cu secvența definitorie care activează memoria și face din privitorul însuși propriul lui povestitor. Eva, Alungarea, Cain și Abel, Moise, Tablele legii, Dansul Salomeei, Scara
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
sînt drastic sancționate prin recursul la reprezentarea generică și la tipologie. Dar această dominantă stilistică nu este și singura în cercetarea limbajului pe care pictorul o face implicit. Incursiunii, la nivelul iconografiei, în istoria sacră și în istoria profană a umanității, îi corespunde, la nivelul expresiei propriu-zise, o incursiune similară prin istoria codurilor. În afara spațiului manierist, din vecinătatea lui El Greco, acolo unde Vladimir Zamfirescu se simte pe deplin liber, itinerariul său mai cuprinde filosofia barocă a clar-obscurului, caligrafia suavă și angelică
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
este ștergerea unor diferențe fără de care atracția dintre sexe nu ar exista. Potrivit lui Evola, cine susține egalitatea sexelor se află în situația imposibilă de a trebui să explice de ce mai există atracție între două ființe ce sînt deja egale în umanitatea lor. Căci sursa atracției dintre sexe stă în inegalitatea lor funciară, iar inegalitatea aceasta, oricum ai lua-o, presupune existența unor diferențe pe care nici o ideologie nu le poate șterge. Ștergi diferența, ștergi atracția, și atunci la revedere eros. Să
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
exact la polul opus existenței diurne a scriitorului. El este unul crepuscular, devitalizat, dominat de singurătate și de conștiința obsedantă a inevitabilității morții. În versurile sale, omul este redus la dimensiunea sa biologică și, în fața lui Dumnezeu, întreaga istorie a umanității nu este decât o pastă fetidă care, din clipa nașterii oricărui individ, nu face decât să își urmeze procesul de descopunere. Drama condiției umane constă în aceea că, dacă fiecare individ are iluzia unicității sale (iubește, are ambiții, este convins
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
dintr-un TAB al MI, fără deșchideri panoramice specifice superproducțiilor, fără personalități cu roluri decizionale importante, ca în cazul filmului lui Oliver Hirschbiegel, "Der Untergang" (Ultimele zile ale lui Hitler, 2004), fără deșchideri simbolice sau parabolice, sau considerații vaste cu privire la umanitate. Cîțiva tineri făcînd parte dintr-o unitate a Ministerului de Interne execută o misiune de rutină în noaptea dintre 22 și 23 decembrie 1989, trimiși să patruleze cu un TAB într-o zonă periferica a Bucureștiului, departe de focul luptelor
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
termină pe acest incert stand by la limita dintre viață și moarte, "The Thin Red Line". Spre deosebire de filmul mai sus menționat, Radu Muntean evita cea mai mica notă lirica, ca și speculația moral-filozofică. Nu putem gasi sensul unei șalvari a umanității prin salvarea unui singur om. În peliculă să nu este loc decît pentru ceea ce se întîmplă, situațiile apar recreate prin colajul unui film brut, fără tăieri la montaj. Nici decizia patriotică a lui Coști, nici acțiunile echipajului care pornește pentru
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
ei și existență un tampon protector. Sutele de mii de bătrâni care s-au înghesuit, în primele zile ale anului, să ridice așa-numitele "eurocupoane de sănătate" sunt metafora unei societăți ajunsă pe ultima treaptă a disperării. Pentru această nefericită umanitate, zvonul și dezinformarea sunt cele mai sigure metode de manipulare. Nu întâmplător, demagogii, escrocii politici, tâlharii specializați în inginerii financiare își recrutează adepții din rândurile lor. Votanții Partidului România Mare nu sunt decât în mică măsură ciomăgarii aduși de Vadim
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
consolidează și apoi se diversifică, întocmai ca în scenariul după care viața însăși apare, se dezvoltă și își canalizează energiile pentru a atinge forme optime de manifestare. în acest prim plan al existenței, în peisagistica naturală, deși apar semnele unei umanități vagi și ale unui anumit tip de civilizație, omul explicit, fie într-o formulă generică, sub forma colectivității sau a grupului, fie într-una directă, ca individ determinat, lipsește cu desăvîrșire. După cum el este absent în aceeași măsură și din
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
austerului N. Iorga. îmi aduc aminte că autorul Cărții Oltului a rămas satisfăcut cînd i-am declarat, cu prilejul unui colocviu literar, că e cel mai... huliganic autor al literelor românești. Incontestabil, sexualitatea ca și, în genere, fenomenele fundamentale ale umanității, e o chestiune de percepție. Există în această privință două puncte de vedere generale care polarizează interpretările în materie. Pe de o parte o perspectivă teologal-moralistă care consideră căsătoria și instituția familiei drept sacrosancte, iar pe de alta o perspectivă
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
cred, fiu de medic. Dumneavoastră de ce v-ați ales această meserie ? La întrebarea "de ce ai ales medicina" sau "cum te-ai hotărât pentru chirurgie", întrebare care nu lipsește din nici un interviu, se obțin întotdeauna răspunsuri pretențioase. Pe lângă cel comun (binele umanității suferinde) este și cel mai subtil "nu știu cum s-a întâmplat că niciodată nu m-am gândit să fac altceva". Asta lasă să se înțeleagă că e vorba de o iluminare petrecută cândva, inainte de zorii aducerii aminte, dacă nu cumva
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
adăpate din crezul lor poetic." (Cornel Galben); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); " Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
care larghețea cu care Busuioceanu se mișcă printre epoci, națiuni și literaturi n-o poate izbăvi. Nici măcar punerea lui Davidescu la respect. Vorbind, însă, de o nouă religiozitate, care-l are ca profet pe Rilke, trecut, peste curente, în "religioasa umanitate" de găsit, uneori, la Arghezi, Busuioceanu nimerește la țintă. Cum face, de altfel, întotdeauna cînd scrie despre afíni. Și, iarăși, în rafinate, de ajuns lor însele, demonstrații teoretice ale unor lucruri care nu se văd, nu se simt, dar se
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
integrează dubii și dileme personale, tensiunile moral-existențiale ale eului luat sub observație. O caracteristică a literaturii lui Octavian Paler îmi pare tocmai asumarea, pe cont propriu, a unor probleme care îi angajează pe mulți: în cercuri concentrice, intelectualitatea, comunitatea, naționalitatea, umanitatea largă. De multe ori singur, însingurat printr-o funciară retractilitate, scriitorul nu este niciodată izolat. Abordând teme esențiale, atât în interiorul unui context socio-istoric opresiv, cât și în afara lui, analizându-le cu o gravitate specifică, el devine, nolens-volens, parte integrantă a
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
și dezvoltarea intelectuală generală. Că necitind începi să scrii prost, e o axiomă ale cărei consecințe le suferă deja companiile umplute până la refuz cu angajați incapabili să redacteze un text limpede în exprimare și precis în conținut. A trebuit ca umanitatea să ajungă în acest punct critic pentru a începe să se întrebe, speriată, unde a greșit. Declinul a început în momentul în care categorii largi de oameni și-au imaginat că pot să funcționeze ca niște mecanisme, renunțând la omenescul
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
pornim mașinăriile care ne fac astăzi viața atât de ușoară. Pentru simplul motiv că există din ce în ce mai puțini oameni obișnuiți să gândească cu propria minte. Pentru mine, primul mare semn de îngrijorare privind drumul greșit spre care se îndreaptă dacă nu umanitatea, măcar societatea în care trăiesc a fost când - exemplul e banal - din școlile de șoferi s-au scos așa-numitele "ore de mecanică". În acel moment, șoferii au acceptat să fie simpli musafiri în propriile mașini. Când dispare interesul pentru
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
Lumea sa de imagini, de forme, de substanțe și de iluzii, este una organizată, un Cosmos cu o coerență intrinsecă, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistică figurată eliptic, asemenea unei hieroglife, o zoologie totemică și o umanitate frustă, neprecizată psihologic, care trăiește inerțial și expansiv într-un Eden încă neabrogat, constituie secțiunile majore ale acestei picturi. în al treilea rînd, arta lui Boca este un adevărat sinonim al libertății și al mobilității. Deși în reprezentările sale există
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
puțin logica internă a lumii explorate. Ca în Groapa lui Eugen Barbu ori în alte romane realiste de calibru, determinarea materială este esențială. Problema spinoasă a banilor face să se miște, să se agite, să transpire și să dispere această umanitate necăjită, obligată la tot felul de învârteli pentru a supraviețui. Un loc de veci e disputat de mama și mătușile lui Relu Golea, într-o istorie penibilă, sordidă. Ghinioniștii decedați fără să fi pus mâna, în prealabil, pe mult râvnitul
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
scrie opera, în trecutul otoman al spațiului pe care îl descrie. Că scriind, el se refugiază nostalgic într-o lume și într-un timp istoric dispărute după marile schimbări aduse de sfîrșitul primului război mondial. Este, poate, și nostalgia unei umanități pierdute, a unei lumi pe care o reinventează compensator. Este, poate, și nostalgia unor alte relații între individ și societate, diferite de cele din lumea occidentală. Și este, poate încă și mai mult, nostalgia unui alt stil de viață, chiar
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
însăși cronologia formelor, autoportretele fiind cele mai timpurii, apoi urmează portretele pentru ca, în final, să apară tema ceva mai extinsă care privește relația om/animal. În această succesiune, perspectiva se schimbă în mod radical, iar accentul nu mai cade pe umanitate, pe specie, ci pe individ, pe experiența nemijlocită a omului concret. Antropocentrismul Danielei Chirion devine, prin mijlocirea proprei sale experiențe, un itinerariu inițiatic al Eu-lui ireductibil. Autoportretul, prima treaptă a cunoașterii, semnifică cea mai importantă experiență post uterină, aceea a
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
Blandiana, care virează înspre confesiune. Autoarea mărturisește că pentru d-sa călătoria n-a fost "un antract al existenței", ci, dimpotrivă, "o intensificare plină de suspans a ei, un interval în care tensiunea căutării, sub semnul căreia viața primește atributele umanității, atinge cotele ei maxime". Așa cum se cuvine pentru o natură introspectivă. în chipul specific al istoriei, ieșirile peste hotare ale poetei au fost, înainte de 1989, rezultatul unui conflict între "nelibertate și noroc", deoarece depindeau de "suspansul nesfîrșit" al obținerii sau
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
de nas de cei aflați în spatele mișcărilor.) Josef Djiugașvili își alegea pseudonime simplist-primitive: "Soso", "Koba", "Stalin". Astăzi, emulii săi au la dispoziție o infinitate de posibilități, dintre care nu puține se termină în "dot.com". E singurul progres pe care umanitatea l-a înregistrat într-un secol de experimente violente, soldate cu milioane de morți, în care sectanții unuia și aceluiași simptom paranoid - setea de putere - n-au avut nici un scrupul să sacrifice oameni, vieți și destine. Așa că, dacă tot vor
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]