1,704 matches
-
nu ai fi dorit niciodată să auzi. Înjurăturile curseră una după cealalaltă, interveniră paranteze suculente, inventă înjurături, în vreme ce ploaia de afară se milogea să fie lăsată înăuntru, să curgă prin acoperiș și să inunde sufrageria, poate chiar să distrugă prin umezeala aferentă grămada de bani din debara. Un geamantan care plutește pe apă, din loc în loc, căutându-și limanul. Un geamantan care nu caută insula izbăvitoare, ci victima izbăvitoare... - Du-te la dracu`, Magicianule, bombăni, degeaba stai picior peste picior, laptopul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau pe sub scaunele acoperite cu o catifea albastră. Curios, spectatorii nu protestau în fața umezelii, ba chiar dădeau senzația că le place și că nu văd nimic nelalocul său sub cupola circului. Iepurele din joben începu să facă tumbe și să râdă prostește, un râs pițigăiat care îi făcu pe unii dintre spectatori să ducă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
genunchi și vomită până în momentul în care stomacul îl avertiză că era foarte posibil să-i iasă pe gură. Vântul se înteți, iar Scriitorul avu senzația dureroasă și înspăimântătoare că însăși Moartea trecea printre blocuri, aducând cu ea frig și umezeală, durere și teamă, miros de putreziciune și disperare. 13 Lucia ieși din magazin și strânse mai bine cordonul impermeabilului. Se gândi să cheme un taxi, însă simți nevoia unei scurte plimbări, chiar dacă vremea rămânea peste măsură de capricioasă. Privi ceasul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gropi, cu destinații diferite, situate fie în apropierea locuințelor, în interiorul lor, în ateliere sau între locuințe, având forme diverse (sac, ovală, cilindrică, clopot). Gropile din secolele VI-VII erau de provizii și menajere. Primele aveau pereții arși, pentru a rezista umezelii, și o capacitate redusă de depozitare. Diametrul gurii ajungea la 0,30 m, iar adâncimea era de 0,50-0,65 m. Printre puținele exemplare cerealiere se numără boabele carbonizate de mei și secară (Gr.2-Dodești), care lipsesc însă din gropile
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
corpus-ul descoperirilor), printre care se numără orzul și secara. Un caz aparte a fost surprins la Bârlad-Prodana, unde o groapă de provizii, de formă circulară, era amenajată special, fiind căptușită cu o gardină din nuiele, cu scopul rezistenței la umezeală și a păstra intact conținutul. Aceste dovezi arheologice confirmă menținerea agriculturii și a creșterii animalelor ca ocupații principale pentru membrii așezărilor amintite, fapt semnalat încă din cele mai vechi timpuri pe teritoriul de la răsărit de Carpați. 1.5. Dispunerea locuințelor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
sunt tot argumente în sprijinul acestei vechi activități. Măcinarea semințelor se făcea cu ajutorul râșnițelor sau cu bolovani din piatră (Oncești, Valea Mare-Dumești, Dodești). Numărul mare al instalațiilor de foc este strâns legat de înmulțirea gropilor de provizii (majoritatea pregătite împotriva umezelii, fie prin arderea pereților sau prin căptușirea cu nuiele) din așezări și implicit a producției de cereale. Alte obiecte legate de agricultură sau viticultură, grădinărit sunt cosoarele, cu dinte ori fără dinte, unele cu posibilitatea de a se strânge sau
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobște a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureșteană o caricatură în moloz a unei străzi italice. În apropierea mânăstirii și peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă luminată. În fața ei staționa o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puțini, au mai stat câteva minute până au venit doi călători. Șoferul se cunoștea cu ceilalți și parcă făceau parte dintr-o lume aparte, lumea celor ce trudesc și discutau problemele lor, ieșind din tiparele obișnuite. Laur transpirase, îl apăsa umezeala, aerul greu respirabil îl înăbușea; s-a așezat la umbră, scaunele din partea pe care bătea soarele rămăseseră neocupate. Merge fix două stații și se miră că mașina aceea hodorogită se putea deplasa cu viteză atât de mare. Zărește peisajul bine
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
au venit pictorii s-o împodobească. Erau doi tineri cu bărbi și fețe lungi, osoase, galbeni și schilavi. Aveau haine peticite și rupte, murdare de culori. Au deschis ușile, biserica, goală, fără pardoseală, mirosea a tencuilă proaspătă și avar. O umezeală rămasă de cu iarnă se simțea din pereți. Prin ferestrele turlelor întră lumina veselă a soarelui. Au amestecat vopselele și s-au suit pe schelele pline de ciment, au întins cu bidinelele zugrăveala până și:au potrivit cum le plăcea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să nu-i faci cântarea lui Bozoncea, că degeaba mai ieși de aici... Te omoară... Or să ne întrebe: Da stăpînu vostru pe unde este?" "Nu știu, n-am văzut!" Dacă te-ar pica... - Bine, mormăi ucenicul. În pivniță era umezeală și frig. Abia se vedea. Peste vreun ceas, a intrat un sergent și i-a chemat sus la comisar. Gheorghe și-a făcut repede o cruce: - Țin-te, Paraschive! Suiră într-o odaie scundă, luminată de ferestre prăfuite, cu geamurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acasă (la Mircești) sau În Franța, Italia, Alecsandri dă referințe despre timpul, Îndeosebi despre timpul rău, cu acel sentiment grav că timpul reglează existența noastră. „Timpul e foarte urît - scrie el, de la București, Paulinei, În 1884. Neguri ca la Londra, umezeală, glod, frig...”. Lui George Bengescu Îi confirmă În 1885, de la Paris, că timpul este rău și „timpul rău m-a Împiedicat să mă instalez la Passy”... Aceluiași Bengescu Îi dă vești În 1888, de la Mircești, despre lupta În plină vară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îi dă vești În 1888, de la Mircești, despre lupta În plină vară Împotriva „timpului rău care s-a dezlănțuit de cincisprezece zile pe meleagurile noastre...” Nu numai iarna Înspăimîntă, va să zică, pe Alecsandri, ci orice modificare anormală a vremii. Teama de umezeală este tot atît de mare ca și teama de ger. CÎnd se anunță o schimbare În bine a vremii, Alecsandri se grăbește s-o comunice. Scrisorile către Ion Ghica sînt adevărate buletine meteorologice. „Azi ne bucurăm de un timp minunat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
veșmântul alb al "câinilor Domnului" cusut de Catarinella. Împlinise nu demult treisprezece ani. Geronimo, chiar dacă era încruntat, îl privea drept în ochi, dându-i binecuvântarea. Caterina plângea, îi tot spunea să aibă grijă să nu răcească, să se ferească de umezeala chiliilor și de vântoase. Să ne spui cum e de îndată ce ți se îngăduie. Și don Terentio era trist: Pentru capre o să găsesc eu pe cineva capabil, fii sigur că o să fie în siguranță. Giandomenico ar fi vrut să plece imediat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și desăvârșită. Durerile de sciatică și reumatismele nu-i dădeau deloc pace; vorbise cu unii medici, chiar și la Padova, dar leacurile recomandate fuseseră mereu aceleași: a nu sta în frig, a nu sta în curent, a evita ploile și umezeala nopții. În temnița aia, unde aerul era stătut, unde părea să adie un miros de cadavru în putrefacție și unde apa putea să ajungă până la douăzeci de centimetri deasupra podelei, cum ar fi putut să se ferească, să se apere
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aceea nu-l va salva nimeni atunci când va termina de pătimit în locul în care acum e îngropat. Se spune că s-ar fi îngrășat și că bolile de care suferea i-au cam trecut. Este posibil ca un om, pradă umezelii și care n-are parte de soare, să se vindece de sciatică și reumatism? E mai bine că nu-l condamnăm la arderea pe rug; de altfel, a trăi într-o asemenea stare e ca și cum n-ar trăi și în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Degeaba ne-am mai juca, atunci, de-a lumile retezate... — Să-mi mai arăți, spuse fata. Asta se întâmpla mai ales după furtună, când curtea mirosea a ierburi spălate de ploaie. Când partea care întregea se deslușea mai bine din cauza umezelii care făcea aerul mai dens și contururile mai vizibile. Nici măcar infinitul nu e întreg, șopti Coltuc. Ca să poți vedea lucrurile întregi și rotunde, trebuie să poți călători în mai multe lumi deodată. — Așa scrie în cărțile astea ? întrebă Melania, neîncrezătoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ale trupului, atârnând și fluturând, ca niște rufe puse la uscat. Singurul care-și păstrase măreția de odinioară și pe care pielea, cu toate strădaniile ei, nu reușea să prisosească, era nasul coroiat, cu niște nări uriașe care, înfundate de umezelile ce se scurgeau din ochi, se opinteau să tragă aerul, ca niște foale. Și, cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i o înfățișare de profet
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mișcându-i-se printre glezne, surceaua îmblănită mieună și țâșni spre pragul primei uși deschise de la parter, întregind tabloul. Doi țânci în haine desperecheate și lălâi, rași în cap și trecându-și, în răstimpuri, mânecile pe sub nările înfundate de o umezeală verzuie, îl priveau fără expresie. În spatele lor, femeia își strângea capotul la piept, cu o inutilă pudoare, căci decolteul nu putea ajunge din urmă sânii căzuți. Bărbatul trăgea din țigară, cu ochiul pe jumătate închis, prețăluindu-l. Maca zâmbi către sfânta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au existat referiri inițiale de felul, în care se propagă razele solare printre crengile înfrunzite ale arborilor sau modul, cum revine la viață, primăvara, câmpul reavăn și păsările migratoare pe meleagurile originare sau se transmit bolile aduse de frig și umezeală, de lipsa luminii, de aerul poluat ori în absența unei alimentații adecvate [Geiculescu, 1987]. Din timpuri imemoriale omenirea a căutat în primul rând să răspundă la întrebarea : Ce este lumina?, apoi a încercat să pătrundă în acest fel prin tainele
I. Medicină alternativă și/sau o nouă viziune asupra fitoterapiei și (bio)laserterapiei. In: Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
pietros. Pomii frâng forța vânturilor și conservă timp îndelungat umezala care contribuie la formarea nourilor. De unde se esplică că, pe când țările pleșuve adese ajung a fi bântuite de secete îndelungate și vijelii, țările încarcate de pomi arareori duc lipsă de umezeala atât de priincioasă plîntelor. În țările locuite de români condițiunile naturale și economice, cu puține escepții, sânt priincioase, pe alocurea foarte priincioase culturei pomilor. Cu toate aceste, pomăritul la români s-a aflat și se află și astăzi într-o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Până ajung acasă Și sunt mici Pentru că e ceva mare Și scutecele mele erau mereu umede și bolnave și putrede Și încă Întreg poporul Mereu prea mare și prea mic și mult prea mult crescut Umed până la nașterea mea Cu umezeala cea mare a cerului Și cea mai rea apă a pământului Umezeala scuipatului și a gerului cel mai adânc Vătraiul a fost mereu inutil Ca și mine în burta înnegrită de putregai a mamei (bea) Cred că pe mama mea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mele erau mereu umede și bolnave și putrede Și încă Întreg poporul Mereu prea mare și prea mic și mult prea mult crescut Umed până la nașterea mea Cu umezeala cea mare a cerului Și cea mai rea apă a pământului Umezeala scuipatului și a gerului cel mai adânc Vătraiul a fost mereu inutil Ca și mine în burta înnegrită de putregai a mamei (bea) Cred că pe mama mea cea bună trebuie că au apucat-o năbădăile E pe scaun S-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din latrină pentru ogor șunca cu grăsime Și erau semințe pentru ogor Acelea Care s-au îmbătat muierește Ca și o păstaie uscată Pe care plânsul cerului apos o dublează și o face grea Când o umple cu porcăria de umezeală Și atunci are mama mea, Mama mea cea adevărată, O nevoie să stea pe latrină Și a apăsat-o Și a apăsat și ea Și atunci mortăciunea de Sepp cel Împuțit Și-a putut găsi culcușul în hârtia de ziar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bineînțeles la ele însele. Totul e fixat și terminat. Iubești întâmplarea ca pe furtună, care trebuie să fie cât mai violentă, ca să arate astfel ca o întâmplare. Se scutură în ele câmpiile, pajiștile și privatele, dar totul se usucă, și umezeala e de mult în ceruri. Tu îți usuci părul tău uscat și te îngrijești cu propria ta frumusețe, care în caliatate de comis-voiajoare are cote de necrezut. Individul nu e la înălțimea lui însuși, ci la înălțimea câmpiilor, pajiștilor și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fără motiv, că uscarea care Însoțește Încălzirea face fluidul mai subtil și Îi conferă o puritate comparabilă cu cea a eterului șaitherodesț. Căci, sufletul uscat fiind și cel mai bun, după spusa lui Heraclit 3, spiritul uscat este superior, În vreme ce umezeala Înmoaie văzul și auzul și, (433) amestecându-se cu aerul, aburește, stinge strălucirea oglinzilor. Pe de altă parte, iarăși se poate foarte bine ca prin răcirea și condensarea pneumei să se impregneze și să se tonifice partea profetică a sufletului
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]