1,411 matches
-
pânză țesută cu toate culorile curcubeului. Nu știusem până atunci că din gura omului poate ieși o asemenea frumusețe. Nu mai auzisem armonii înainte. Când au terminat, aveam ochii plini de lacrimi și am văzut că și obrajii Zilpei erau umezi. Bilha rămăsese cu gura căscată de admirație, iar Rahela închisese ochii ca să ascultă cu toată atenția. Bărbații au aplaudat și au mai cerut, așa că Basemath a început din nou, de data asta un cântec despre recoltă și bogăția pământului. Tabea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lână care mirosea dulce și ne-am găsit unul pe altul. N-am țipat când m-a pătruns pentru că, deși era foarte tânăr, iubitul meu nu se grăbea. După aceea, când Shalem stătea nemișcat, a văzut că obrajii îmi erau umezi și a zis: - O, nevastă micuță, să nu mă mai lași să te rănesc niciodată. Dar i-am spus că în lacrimile mele nu era nimic dureros. Erau primele lacrimi de fericire din viața mea. - Gustă-le, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai tânăr și leacurile păreau să-l mai ușureze, deși singurul remediu, ca și pentru ceilalți, rămânea somnul. L-am adormit cu o licoare și ori de câte ori se trezea era amețit și cu capul greu, cu fălcile încleștate și zăpăcit. Îi umezeam fața iubitului meu în timp ce dormea somnul acela artificial și-i ștergeam transpirația cu cea mai ușoară atingere de care eram în stare. Am făcut tot ce am putut să nu plâng pentru ca fața mea să fie proaspătă când avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Meryt și zâmbetele mamelor cărora le adusesem pe lume fii și fiice sănătoase. Lucrurile dureroase - povestea lui Werenro, hotărârea lui Re-nefer, propria mea singurătate - erau ca nodurile unui frumos colier, necesare ca să țină pietrele prețioase împreună. Ochii mi s-au umezit când mi-am luat adio de la acele zile, dar n-am simțit nici un regret. Eram deja la poarta grădinii, cu legătura mea de lucruri și cu cutia alături, când au venit și ceilalți, dimineața. Ruddedit a venit cu noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și os iar ochii îți arată de parcă ai plâns un râu de lacrimi. I-am povestit prietenei mele despre febră și despre cearta lui Re-mose cu stăpânul lui. Când a auzit că fusese trimis în nord, ochii i s-au umezit alături de mine. După ce am mâncat ce adusese Meryt, m-a obligat să mă așez în pat și mi-a masat picioarele. Toată durerea ultimelor zile s-a topit în timp ce-mi frământa degetele și-mi legăna călcâiele. După ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întreb pe mama, nu-i așa că nu-i adevărat ce-au spus ofițerii despre tata, nu-i așa că se va întoarce, și m-am uitat la ea și am văzut-o că miroase laleaua din mână, iar ochii îi străluceau umezi, știam că-și stăpânește cu greu lacrimile, așa că până la urmă n-am mai întrebat-o nimic. Săritura Ne-am dat seama, relativ repede, Szabi și cu mine, că de la cretă nu faci deloc febră, astea-s baliverne, pentru că fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Romulus Frunză mi-a spus doar că ba n-o să mă duc nicăieri, apoi m-a întrebat dacă văd eu vreo minge pe-acolo, și eu i-am zis că nu, pentru că într-adevăr nu vedeam nici una, și mi-am umezit buzele și i-am mai zis că asta-i o escrocherie, fiindcă fusese vorba ca mingea să fie acolo, și că în aceste condiții, asta nu-i o treabă cinstită, la care Romulus Frunză mi-a spus să-mi intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la nume, a dat din cap, apoi și-a scos din poșetă rujul și oglinda, rujându-se acolo, în casa scărilor, le-a pus la loc, mi-a aranjat și mie vesta și cămașa, mi-a îndreptat cravata, și-a umezit palmele cu limba, mi-a netezit părul și mi-a spus c-o să urcăm la etajul patru, la tovarășul ambasador, să mă port cum se cuvine, să vorbesc numai dacă sunt întrebat și să răspund cuviincios și să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
regulă, o să mă străduiesc, apoi, ajungând la etajul patru, am întrebat-o dacă-i adevărat c-am venit aici ca să-ncercăm să-l ajutăm pe tata, la care mama mi-a spus că nu, am venit să ne distrăm și, umezindu-și buzele, s-a răstit la mine să-mi țin gura. Când am ajuns la patru, am rămas mirat, pentru că acolo era doar o singură ușă în loc de patru, ca la celelalte etaje, iar pe jos, pe ciment, era întinsă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doar a intrat în camera mare, s-a dus direct la fotografia tatei, a dat-o jos de pe perete, pe dosul ei, era lipit cu izolirband un plic, mama l-a deschis, scoțând din el un teanc de bancnote și, umezindu-și degetul arătător cu limba, le-a numărat în grabă, am auzit-o după aia cum zice în șoaptă că cincisutedouășcinci cu douăzeci fac cincisutepatruzeșcinci, înseamnă că mai trebuie să facem rost de omiepatrusutecinzeșcinci ca să fie douămii, să merg în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din ea un mosor de ață, iar din gulerul paltonului său un ac lung de cusut, și mi-a spus să-i dau haina, să facem și ceva de trebuință, a rupt cu dinții un fir de ață, l-a umezit cu limba la un capăt, l-a băgat în ac, apoi, cu mișcări repezi și cusături mărunte, a început să-mi coasă haina. I se vedea pe față că se concentrează puternic, pielea-i era întinsă, semnele de pe obraz păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să se apuce de împăiat animale, și că se pregătise pentru asta, și atunci..., dar să dăm uitării toate astea, că ține de o altă viață, da, da, a scos un oftat adânc, s-a uitat la mine, și-a umezit buzele și m-a rugat să-i povestesc despre tata. Am simțit cum mi se face stomacul ghem, știam c-ar trebui să-i spun că nu, nu-i povestesc nimic, nu-l privește, ce treabă are el cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vrea, n-are decât să facă scandal, aici, în văzul tuturor, bunicul precis s-ar bucura mai mult de-o ceartă pe cinste decât de această mascaradă sinistră, am văzut cum bunica a pălit sub stratul de pudră, și-a umezit buzele, apoi a tras aer în piept, și știam că acuși o să-i spună ceva foarte urât mamei, dar atunci, deodată, s-a deschis o ușă în peretele acoperit de tapiserie, n-o văzusem până atunci din cauză că era mascată, părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
părul Îi rămânea superb, mătăsos și negru. Ochii albaștri erau blânzi, puțin triști. Părea să aibă vreo patruzeci de ani. — Uneori mă apucă așa, mă culc cu oricine, spuse ea. Tot ce pretind e să-și pună un prezervativ. Își umezi buzele, bău o Înghițitură. Bruno o privi; nu se Îmbrăcase decât de la jumătate În sus, Își pusese un sweat-shirt cenușiu. Îi privi muntele lui Venus: avea o curbură senzuală; din păcate, buzele mari erau cam lăsate. Mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Strângeau mult prea tare, o zguduiau cu o frenezie stupidă, Încercând probabil să imite actrițele din filmele porno. Poate că era spectaculos pe ecran, dar rezultatul tactil era oarecare, dacă nu chiar dureros. Christiane, dimpotrivă, proceda cu atingeri ușoare, Își umezea regulat degetele, explora cu blândețe zonele sensibile. O femeie În tunică indiană trecu pe lângă ei și se așeză pe malul lacului. Bruno inspiră profund, se sili să nu ejaculeze. Christiane Îi surâse; soarele Începea să Înfierbânte. Bruno știu că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nu era prea frumoasă, dar mă săturasem să fac labă. Îmi plăcea, totuși, că avea sânii mari. Întotdeauna mi-au plăcut sânii mari... (Oftă din nou, prelung.) Protestanta mea cuminte, țâțoasă, și devreme-acasă... Spre surprinderea lui Michel, ochii i se umeziră de lacrimi.) Mai târziu, sânii i s-au lăsat, iar căsnicia noastră s-a dus și ea de râpă. I-am distrus viața. Lucrul ăsta n-am să-l uit niciodată: i-am distrus viața acestei femei. Mai ai vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-și face griji: era prea afectuoasă, prea drăguță. În general, sâmbătă seara gătea și, după o masă bună, ieșeau În oraș. Ea purta fuste despicate, bustiere transparente, portjartiere, uneori un body deschis Între picioare. Vulva ei era delicioasă, excitantă, se umezea imediat. Petreceau seri minunate, cum Bruno nu sperase să trăiască vreodată. Uneori, când o penetrau mai mulți bărbați la rând, inima Christianei zvâcnea, Începea să bată prea tare, transpira mult dintr-odată, iar lui Bruno i se făcea frică. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
O să-i plătesc cu aceeași monedă. Îi arăt eu lui. Să vezi atunci ce rău o să-i pară ! O să vadă atunci că nu sînt o nimeni, o cantitate neglijabilă. Și-o să-și muște mîinile. Oho, și Încă cum ! — Și... Îmi umezesc buzele. Și cum facem asta ? — În primul rînd, Încercăm să aflăm cît de multe putem noi singure, spune Jemima. După care... eu am acces la diverse persoane care ne pot ajuta să obținem mai multe informații. Îmi face cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
copil ? Îmi sare iar inima. Are un copil ? — O cheamă Alice. Schițează un zîmbet. Are patru ani. Are o nevastă și o Întreagă familie despre care nu știu nimic, ăsta e secretul lui. Știam eu, știam eu. — Deci, ai... Îmi umezesc buzele uscate. Ai un copil ? — Nu, n-am nici un copil. Jack rămîne cu ochii În pămînt cîteva clipe, apoi ridică privirea. Pete are un copil. O fată. Alice e fata lui Pete Laidler. — Dar... dar... Mă holbez la el confuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
minți, minți. Asta pricep. Tu și Enkim, aveți legământ de sânge? Am recunoscut că da. Iar Logon: - Și atunci cum de minte Enkim la tine, Tată din Cer? - Pentru că-i plac cuvintele. Mă privi lung. Îmi zâmbi ciudat și-și umezi buzele. Apoi i se făcu rușine. Zise: - Și Logon crede că vorbele vin cu minciună cu tot. Ca resturile după ospăț. - Of, of, Îți Înțeleg supărarea, măi Logon, măi. Tu ești om de nădejde. Mi-e ciudă pe mine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oamenii lui Dyas Îi răspundeau. - Valuri moi kelib și apa verde peste gheață? Vreau Tokeba! - Vrei Tokeba, pui la păr! La un moment dat, Vishu se Încruntă și se aplecă mult peste marginea luntrei. Cufundă mâna În apă și Își umezi buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe care o lăsase pe fundul luntrei. Se uită la cer și se strâmbă, după care dădu drumul unor bobi care prinseră a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă culc. M-ai obosit foarte rău, foarte rău... Când se termină? PARASCHIV: A, se termină foarte încet... MACABEUS: Cât de încet? PARASCHIV: Dumnezeu e ca picătura din sticlă... Pare că nu mai e, dar dacă știi să aștepți îți umezește fundul paharului... MACABEUS (Chinuit, obosit dintr-o dată, într-un fel de transă; reașează scara, îi aruncă găleata lui PARASCHIV.): Nu mai vreau să aștept... Du-te și adu apă... Apă multă... (PARASCHIV deschide chepengul și dispare.) De ce să aștepți? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL și punându-și un monoclu.): Chiar plânge? BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu nu văd că plânge... DOAMNA CU VOAL: Plânge, plânge... Întinde mâna, culege cu două degete câteva lacrimi de pe fața BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL și-și întinde degetele umezite spre BĂRBATUL CU ZIARUL.) Poftim. BĂRBATUL CU ZIARUL (Își umezește la rândul lui degetele și încearcă să vadă dacă stropul de materie are miros.): Imposibil. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ba da, domnule, pare să se smiorcăie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Simte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu nu văd că plânge... DOAMNA CU VOAL: Plânge, plânge... Întinde mâna, culege cu două degete câteva lacrimi de pe fața BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL și-și întinde degetele umezite spre BĂRBATUL CU ZIARUL.) Poftim. BĂRBATUL CU ZIARUL (Își umezește la rândul lui degetele și încearcă să vadă dacă stropul de materie are miros.): Imposibil. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ba da, domnule, pare să se smiorcăie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Simte că i-a sunat sfârșitu’, d-aia plânge. DOAMNA CU VOAL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ba aleargă, cum să nu, ele după ei și ei după ele, zice Garofița. Da’ n-au toate noroc cum am avut io cu tine, așa-i bărbate? Așa o fi dacă zâci tu, măi nevastă. Un zâmbet moale îi umezește mustața lăsată pe oală, mirosind a Carpați. Și în cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]