2,033 matches
-
m-am repezit la un alt magazin de pe aceeași stradă... da, și după aceea la un altul. Și după aceea la un altul. Iisuse, mi-am spus eu, și ăsta e New York-ul. Dracu să-l ia, capitala caloriilor, Orașul Umflaților, unde supergrăsanii țopăie ca niște butoaie pe trotuarele aglomerate, nebăgați în seamă, neluați peste picior. Ia uitați-vă la puicuța aia neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
răsfoit copertele LP-urilor căutând muzică punk sau ceva de inimă albastră. Și, peste ce dau? Peste un teanc de peisaje daneze, stilizări de animale și zâne și o mulțime de vechituri metalice cu sprâncene de morsă și nări inteligent umflate. Doamne, dar ce fel de casă mai e și asta? Un timp am mai râmat și prin apartamentul de sus și am dat peste un album în care se afla o fotografie a Martinei într-un costum de baie întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de câine, nici urmă de Shadow. Ne-am despărțit și am alergat în cercuri tot mai largi, întorcându-se tot mai rar pentru mângâierile de încurajare. O oră mai târziu alergam de unul singur pe Seventeenth Street, cu burta mea umflată țopăind în desaga ei, alergător muribund cu ochii storși, cu respirația stoarsă. Martina tot spunea în timp ce ne-am întâlnit și despărțit din nou că Shadow fusese furat. Dar eu știam că el fugise spre nord, în furnicarul străzii Twenty-ThirdDoamne, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
coapsa cu un deget leneș, își încrucișă încet picioarele și își întoarse capul într-o parte ca să se încrunte la un defect de pe mâneca bluzei. Am profitat de ocazie pentru a revedea perspectiva oferită de picioarele ei și chiloții albi, umflați ca pânza unei corăbii la capătul culoarului. — Știi, e ciudat cât poate să-mi fie dor de tine. Se aplecă în față. Ochii ei îmi măsurară încet fața. Noaptea trecută m-am culcat cu cineva. N-o să-ți spun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea unui element vital din poziția maxilarului. I-au dispărut fălcile, mi-am spus eu. Acolo se adunase toată vitalitatea lui. Banii, am spus eu. Unde sunt banii? Nu mai e nici un nenorocit de ban. Mi-am deschis mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al chiloților, sutienul cu bretele duble. Capotul i-a alunecat de pe umeri. — Sunt cărți care se mișcă o dată cu timpul, John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă. Își întinse spatele cu ambele mâini, ținându-și gâtul încordat și umflat. În timp ce se descheia - aripile i s-au ridicat pentru zbor - molateca ramă s-a desprins imediat și a alunecat pe jos, purtată de curentu-i lin. Cu unghii purpurii își mângâia sânii de parcă i-ar fi îmbălsămat cu o pomadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o fată solidă. Nu e ca micuțele astea mișto care încep să chițăie după iertare în clipa când le-ai arătat pumnul. Nu, m-a pocnit și ea drept răspuns, dacă asta te interesează. M-am trezit cu o ureche umflată și încă un ochi învinețit. Georgina mi-a adus ceaiul la pat și m-a întrebat dacă voi mai încerca vreodată așa ceva. Am răspuns - nu, să trăiți. La vârsta mea nu mai ține să te bați. La vârsta mea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oră când se năpusti pe ușile clădirii Mowbray Steiner, și numai faptul că Joe, gardianul, știa că eu îl aștept l-a salvat de la a fi dat afară imediat cu forța. Purta o haină kaki jerpelită cu buzunare ireal de umflate, cu câte trei aparate atârnând de fiecare parte a corpului său îndesat, și duhnea a bere. M-aș fi uitat la el cu dispreț chiar dacă nu ar fi întârziat atât de mult. —Tu trebuie să fii Tony Muldoon, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
plăcere, sărutându-l în tot acest timp: sărutări pasionale, prelungi, lubrifiate cu șampanie. I-am vârât limba în gura deschisă și el a lins bulele cu o limbă nerăbdătoare, ținând ochii închiși. Șampania îi făcea buzele să pară umede și umflate, strălucind în lumina lunii de parcă erau date cu gloss. Stând călare pe el am scurs ultimii stropi din sticlă, privindu-l cu dorință. —Dumnezeule, i-am spus, arăți atât de bine încât te-aș mânca! Vocea i se îngroșase, mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atingeri scurte și cu mușcături, până când, cu un oftat, m-a lăsat în gura lui. M-am aruncat peste el pe canapea, capul scufundându-i-se între perne, cu ochii închiși, genele lungi atingându-i delicat obrajii, buzele roz și umflate, frumos și aproape complet dezbrăcat, pornografic în același timp. „Dacă am putea fi așa mereu“, m-am gândit, luându-i capul în mâini și sărutându-l, încet, săruturi siropoase, continuându-le pe gât, pe bustul gol, pe linia mușchilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
declarația lui Suki ar fi fost destul de greu. Iar acum... Am ajuns într-un punct mort. —Pari obosită, mi-a spus Simon, care era plin de tact, având în vedere circumstanțele, considerând că partea aceea a feței încă îmi era umflată și plină de vânătăi precum ceva care căzuse dintr-un copac toamna trecută, iar coastele erau bandajate atât de strâns încât mă durea chiar și numai din cauza presiunii. — Da, mulțumesc, am spus cu recunoștință. —Vrei să plec și eu? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bine. Precum și la expoziția personală pe care mi-o promisese Duggie la anul... Închizând ochii, m-am cufundat între perne. În întunericul din spatele pleoapelor mi-a apărut fața lui Suki Fine exact ca ultima dată când o văzusem, desfigurată și umflată, complice a tot ceea ce ura, și mi s-a făcut rău. Dădusem greș. Nu reușisem să o scot dintre cioburile de sticlă. Belinda nu mă interesa; probabil avea să se drogheze până la moarte, și cu cât mai repede, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului. De ce n-aș avea și eu, dopul, împotrivirea mea? Îi dai dreptate și-ți zici: Chiar, de ce nu i-ar plăcea mai mult să stea așa, umflat, în voia lui, decât silit să se ghemuiască în gâtul unei sticle? De ce să vrea să fie din nou dop când, astfel, slobod, rămâne doar o bucată de plută pe care nimic altceva n-o strivește, decât acest Univers care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care pare că eu li-l dau, dar nu de la mine vine îmi dă această tărie de acum. Simt cum vasul meu se umple cu apă curată, limpede, poate chiar tămăduitoare. Întâlnit în stație iar cu Nela. Tot mai buhăită, umflată, nervoasă. Spune că iese la pensie, anticipat, nu mai rezistă. Noii lor patroni (niște franțuji) se poartă mizerabil. Îi tratează ca pe sclavii din colonii. Directorul lor spune că chiar a fost în Mozambic, a condus o firmă acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și tu ai alergat întruna după vremelnicie. Poate literar sună pretențios, emfatic, poate chiar parodic. Puțin îmi pasă. Întâlnire iar cu Nela în stația de la Cișmigiu. Râdem amar: „De parcă ne-am fixa să ne întâlnim în locu’ ăsta!“. Și mai umflată, respiră greu, broboane de sudoare pe fața pământie. Încerc să schimb obișnuitele vorbe în răspăr. O viață de când ne cunoaștem (din liceu). Nu are chef. Îmi spune că e din ce în ce mai rău. Insuficiență respiratorie. Îi vine de la poliglobulie. Sângele îngroșat. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vile de pe Brezoianu, profesorul de fizică, mutat dintr-o parte în alta pentru că refuzase să se întoarcă în Basarabia, atâția și atâția alții. Între ei era și Madam Butuc, care condusese un bordel pe Schitu Măgureanu, o grăsană, cu picioarele umflate enorm, legate în cârpe colorate, abia târându-și pașii. Plângea când începea să-mi povestească de domnișoarele ei. Ținuse stabilimentul până în 1963. Atunci, spunea, a lucrat-o „tovarășul țigan Lambrache de la raion“, au arestat-o, au ținut-o doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă o fată și privesc peste umărul ei. Un fel de atlas, cu poze strident colorate. Un fel de ape roșii, verzi, galbene, vișinii care se suprapun, întretăiate de linii ciudate, umflate, borțoase, cu spirale și puncte în burta lor. Nu reușesc să descifrez titlul lung, pe două rânduri. Deslușesc un „histology“ și apoi ceva în apă. Fata citește concentrată, zâmbește din când în când. Ce-ar putea-o amuza din desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
careva din asistență că le fasonez, putea să se lase cu reclamațiune și... Doamne ferește! Da’ mi-ajungea și de la deputați. Casa de pe Semicercului cu ce am făcut-o? Da’ am pierdut-o la naționalizare.“ WANDA. O doamnă grasă, cu picioarele umflate, roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în locul acela numai datorită puterii lor de parabolă și alegorie, sau pentru învățătura morală pe care o transmiteau (...); și am văzut o femeie depravată goală și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți, cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă îngrozită unei cohorte de draci, dintre care unul îi smulgea, din gura horcăindă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
efigie, „profilul de Împărat roman” al medicului. Cocoloașele ajungeau la dimensiunea unei farfurii, a unui platou, a unei mingi de fotbal, Înălțându-se În aer, după care se spărgeau În bucăți, picând cu zgomot pe parchet. O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau Într-un vârtej În jurul capului lui Noimann, emanând un vuiet Înfundat, care-i punea la grea Încercare timpanele. Nu era prea plăcut să-ți vezi propriile tale fețe multiplicate În zeci de exemplare, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prea bine scenariul. Urma să apară și trabucul, legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră: șase... După care mahmureala avea să se risipească pentru câteva clipe și, odată cu ea, și durerea și senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adevărat coșmar. Materia e-o nebunie. O halucinație, care a apărut din nimic și se va pierde În nimic. Universul crește, crește, dospește ca un aluat pe drojdie... dar o să vină și timpul când o să Înceapă să scadă. Acest balon umflat care-i materia”, se enervă deodată falsul Satanovski, „trebuie să facă odată și odată fâs... Nu sunt un idealist din fire, dar asta-i realitatea. Un fâs prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vag de jeturile de apă ce țâșneau din toate părțile, dar și de mulțimea adunată În cerc care-l privea de pe margine și de guguștiucii ce se fugăreau unul după altul prin crengile răchitei aplecate peste mese, gângurind cu gușile umflate, precum și de copiii ce se apropiau de bazin, arătându-l cu degetul. Medicul Își mai aduse aminte, de asemeni, și de monumentul lui Cuza, ce se afla undeva În dreapta sa, precum și de un chelner, Îmbrăcat În redingotă, ce-i adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mână, cu piciorul Înfășurat Într-un ziar. În aer plutea un miros stătut, de băuturi amestecate cu fum de țigară și urină. Pe pardoseala de marmură zăceau Întinse câteva coroane veștejite, sticle de coniac și vin, precum și un balon lung, umflat, pe care scria: REGRETE ETERNE... Prin urmare, făcuse iarăși o orgie de pomină. Nu era de mirare, deci, că atunci când după trei sau patru zile de hoinărit aiurea, când a ajuns În sfârșit acasă, Noimann dădu de belele. Norocul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dar de atunci și până acum, această picătură s-a transformat Într-un adevărat coșmar. Materia e-o nebunie. Crește, crește și nu se mai opește din crescut... Dar o să vină și timpul când o să Înceapă să scadă. Acest balon umflat care-i materia trebuie să facă odată și odată fâs... Un fâs prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic. Și totuși, nimic nu se evaporă aiurea. Pe undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]