1,586 matches
-
vadă dacă Pisonii au curajul să se arate în Forum. Și Callistus încheie, fără să-și schimbe expresia: — Unii spun că acum nu-l mai poți lăsa în viață pe Calpurnius Piso. Într-adevăr, în cele șapte zile ce urmaseră umilitoarei ieșiri din triclinium-ul imperial, Calpurnius și complicii săi nu se mulțumiseră să se lase pradă mâniei. Împăratul le demonstrase într-un mod violent că amintirile nu muriseră și că, în spatele frumosului său zâmbet tineresc, se ascundea o primejdioasă capacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
țigle. Din superbele edificii augustiniene avea să rămână prea puțin: descrierile istoricilor și minuțioasa reconstituire arheologică. Din cele cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care așteaptă o reconstituire. Interiorul palatului lui Tiberius, de unde au fost furate marmura, coloanele, pereții de la nivelurile superioare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un creier mai bun decât are Denisha, pentru-nceput. Săptămâna trecută după muncă am încercat să-mi iau un sutien nou. Am jurat că nu mă mai supăr ca ultima dată, da’ din nou am ajuns să plâng. E așa umilitor cum se poartă cu tine. Jur că le place la nebunie: „O, nu, mă tem că nu ajunge până la mărimea 46EE“, strigă peste cabină. Încerc să par că nu-mi pasă, da’ ele știu că nu-i așa. Măcar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
niște scuze pentru a evita să mă confrunt cu extraordinarul și șocantul comportament al lui Charlie - știu că așa am făcut. Să-mi fi spus cineva ce-o să se întâmple, cum avea să mă părăsească în felul acesta grotesc și umilitor, pur și simplu nu aș fi crezut. Și cred că nici acum nu-mi vine-a crede: este atât de stupid că pare un coșmar. Dar Ben și Sally sunt bine - serios că știu asta. Ei văd asta ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu mâna. Mă întâlnesc cu un bărbat. Un bărbat foarte eligibil. Coborâ vocea și mai mult, aproape șoptit. Asta nu e o cheltuială, e o investiție. Ei, cu asta păru s-o liniștească pe biata femeie. Adrianei i se părea umilitor că se află la cheremul părinților ei deoarece apartamentul era al lor. Puteau veni oricând, fără s-o anunțe, și să stea cât pofteau. Puteau să-i ceară socoteală pentru fiecare dolar pe care îl cheltuia pe haine sau cosmetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cine era iubitul ei secret, nicio referire la noua ei slujbă, nici un comentariu ironic despre neglijeul sexy sau despre (presupusa) viitoare călătorie în sudul Franței. Asta a fost picătura care a umplut paharul. Trecuseră aproape două luni de la acel schimb umilitor de mesaje și Emmy nu l-a mai contactat deloc. Mai mult decât atât, și-a dat seama cu bucurie că nici măcar nu s-a mai gândit atât de mult la el în cele două săptămâni de când a făcut sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lași prea ușor, o certă ea. Când Emmy a revenit la masă douăzeci de minute mai târziu, era îmbujorată de emoție. — Ei, cum a fost? întrebă Leigh. După expresia de pe fața ta, îmi dau seama că n-a fost deloc umilitor. Emmy râse. — Nu pentru mine, cel puțin. A spus că i-a trebuit mult curaj ca să trimită sticla de șampanie în seara asta fiindcă tot se simțea jenat că nu l-am sunat niciodată. Vă vine să credeți? Incredibil, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
normal să-l murdărească. —Rubes, pari cam Încordată. Ești În regulă? Ruby se târa pe podea ca să mai strângă câteva monede de o liră. —Mai bine de-atât nu se poate, având În vedere că tocmai am trăit cele mai umilitoare douăzeci de minute din viață. — Doamne, dar ce-ai pățit? —OK - știi că aveam programare azi pentru vizita mea anuală la ginecolog ... Lui Fi i se tăie răsuflarea: —Christoase, ginecologul tău s-a dat la tine. — Nu. — A, gata, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
acu vine problema. Dacă ieșim, m-aș simți obligată să-i spun că l-am mințit. Și ar trebui să-i deesscriu ce s-a-ntâmplat cu adevărat și asta... —...ar fi mai mult decât jenant, ar fi insuportabil de umilitor. —Țais! Te-ai prins. Știi, sunt convins că te-ar Întelege. O tachina acum, dar ea era prea debusolată din cauza cocktailului șampanie-analgezic ca să se prindă. Chiar crezi? Sunt convins. Pare-a fi genul de tip care ar vedea partea amuzantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
era? Să facă curățenie în vreun birou, să golească vreo hazna. Mergea pe străzile orașului ștergând zidurile cu chipul acela scofâlcit pe care i l-am văzut ultima oară în cafenea, când aspectul ei dezagreabil mi se păruse de nesuportat, umilitor pentru ea și pentru mine. Umilința poveștilor care se îndreaptă spre gunoi. Când amanții ies din silueta lor și pun în lumină o imagine obiectivă a celuilalt, necamuflată de propriile dorințe. Ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o nouă mișcare politică, aleanuri de un fel sau altul și dorința constantă de-a scrie un nou capitol al vieții sale. Și iată-l aici, stând În apartamentul ăsta neîngrijit Într-o dimineață urâtă și ploioasă, prins În lupta umilitoare de a-și elibera colțul cămășii din fermoarul pantalonilor. În timp ce afară o pasăre murată de ploaie repeta la nesfârșit aceeași frază muzicală din trei note, de parcă ajunsese și ea la concluzia că avea de-a face cu un retardat mintal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
zilnic? — Mă tem că nu vă pot răspunde la această Întrebare. —Scuză-mă că am Întrebat. Viața m-a lovit deodată foarte greu. —Înțeleg. Îmi pare rău. —Nu, nu Înțelegi. Nu am făcut un avort. Doar un tratament minor, dar umilitor. — Îmi pare rău. Sper că vă veți simți mai bine. Precis scrie exact ce mi-au făcut. —Nu citesc niciodată fișele medicale, dacă la asta vă referiți. —Ai noroc că nu te-ai născut femeie. Nici nu știi de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În fiecare zi scrutează The Times, care continuă să sosească În ciuda faptului că dl James nu mai poate manifesta nici un interes față de el, căutând știri despre mersul războiului. Știrile nu sunt Încurajatoare. Campania din peninsula Gallipoli a Înregistrat un sfârșit umilitor odată cu retragerea trupelor aliate - evacuarea lor executată ireproșabil este unicul aspect al Întregii afaceri care a decurs conform planului. Pe frontul de vest, marile campanii de toamnă s-au Înnămolit fără a câștiga cine știe ce teren, iar armatele epuizate sapă tranșee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nou domeniu de activitate, se temea de eșec aproape la fel de mult cum dorea succesul, căci numai succesul ar fi justificat faptul că lăsase deoparte pana ascuțită a romancierului pentru a o apuca pe cea boantă a dramaturgului. Ar fi fost umilitor ca proiectul să apară În ziare, pentru ca apoi să nu ajungă nici măcar să vadă scena, așa cum se Întâmplase cu Daisy Miller. De aceea, amână cât putu să le dea amicilor din lumea literară - chiar și lui George Du Maurier - vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unei plaje pustii, prea ostenit și demoralizat pentru a se târî dincolo de limita fluxului, abia mai păsându-i dacă trăiește sau moare, lăsând vălurelele descurajării să se spargă deasupra sa. Ce Îl supăra cel mai tare era faptul că eșecul umilitor ajunsese sau avea să ajungă la urechile tuturor celor din largul său cerc de cunoștințe. Nu mai exista persoană cu care să se poată Întâlni sau coresponda, În următoarele câteva săptămâni, care să nu știe că el, Henry James, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spectacolul prăbușirii, dar detașat de el. Ca Într-o tragedie antică, efectul era cathartic, eliminând compasiunea și teama, după cum afirma Aristotel; În cazul său, autocompătimirea și frica de ce avea să Îi aducă viitorul. În sfârșit, se simțea capabil să accepte umilitorul eșec al lui Guy Domville și să pornească mai departe. La mijlocul lunii mai, Între cele două procese ale lui Wilde, Începu să lucreze la o nouă operă literară, aplicând metoda scenariului pregătitor pe care și-o adnotase În carnet. „Sămânța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după-amiaza aceea. Doamna baronne, dând vina pe excesele caniculei, Își lărgea necontenit decolteul și-l Înghesuia pe Goliadkin, dar numai așa, ca să mă provoace. Evreul, prea puțin obișnuit cu asemenea Înfruntări, evita fără suces atingerile și, conștient de rolul său umilitor, vorbea cu iritare despre lucruri care nu puteau deștepta curiozitatea nimănui, ca de pildă proxima scădere a prețului diamantelor, imposibilitatea de a substitui unui diamant fals unul adevărat și alte detalii de boutique. Părintele Brown, care părea să fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poțiune amară, asceza. Memoria devine păcat, autoflagelare a rațiunii: să guști îndelung regretul copilăriei pierdute sau a stării de gemă în care, prozaic ignorînd vîltoarea, ești nimic și univers totodată. Pînă la tine pătrunde plăcut ceea ce cîndva a fost durere umilitoare, parfumul amar al greșelii. Teai vindecat? Suavitate perversă. Ai dobîndit sfințenia amintirii. Fratele porc își cere veșnic tributul. Pentru că toate pe lume, în grade diferite, sînt infiltrate de porceală. Finalitatea, afectul sau rațiunea, precum ți-e firea, o relevează la
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
presiunilor semenilor și am acceptat să adopt un comportament New Age. Sincer, am avut mari dubii. Adică nu mi-ar conveni ca toți prietenii mei apropiați și toate rudele să fie de față la scoaterea... să zicem... la scoaterea apendicelui. Umilitor! Ai fi într-un total dezavantaj. Toți oamenii ăștia s-ar uita la tine, la zone ale trupului tău pe care nici tu nu le-ai mai văzut vreodată. Nici măcar folosind o oglindă. Eu, una, nu știam cum arată intestinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să știu. Dar jumătate din personalul spitalului St. Michael’s a aflat. M-am simțit complet dezavantajată. Am simțit că nu e drept față de mine. Mai simplu spus, nu arătam perfect. Cum am mai zis: a fost o trebușoară foarte umilitoare. Văzusem la televizor destui șoferi de camion, adevărați macho, dar care abia legau două vorbe, chinuindu-se, cu o lacrimă în ochi și cu vocea gâtuită, să-ți explice cum faptul că văzuseră nașterea copilului lor fusese cea mai pro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care ați avut-o vreodată, multiplicați-o de vreo șapte milioane de ori și faceți-o să dureze timp de douăzeci și patru de ore și după asta o să aveți o idee despre ce înseamnă durerile facerii.) Da, a fost înfricoșător, murdar, umilitor și de-a dreptul îngrijorător de dureros. Dar, în același timp, a fost incitant, încântător și minunat. Dar cel mai important pentru mine a fost momentul în care travaliul a luat sfârșit. Parcă îmi aminteam durerea, dar nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lăsându-le în urmă înlăcrimate, cu un teanc uriaș de facturi neplătite, cu o poveste inventată despre cum s-a lovit de tocul ușii și cu patru copii disfuncționali, toți sub șase ani, fructele capriciilor unui bărbat. Era o experiență umilitoare și plină de învățăminte să aflu cât de mult mă înșelasem. Eu eram o nevastă părăsită. Eu, Claire cea burgheză. Ei, ar fi fost o experiență umilitoare și plină de învățăminte dacă n-aș fi fost așa de amărâtă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
copii disfuncționali, toți sub șase ani, fructele capriciilor unui bărbat. Era o experiență umilitoare și plină de învățăminte să aflu cât de mult mă înșelasem. Eu eram o nevastă părăsită. Eu, Claire cea burgheză. Ei, ar fi fost o experiență umilitoare și plină de învățăminte dacă n-aș fi fost așa de amărâtă, de furioasă și dacă nu m-aș fi simțit așa de trădată. Ce eram eu? Vreo călugăriță tibetană? Sau nenorocita aia de Maica Tereza? Dar, cumva straniu, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
găsisem o slujbă super, și chiar întâlnisem un bărbat minunat și chiar trăisem fericită până la adânci bătrâneți - ei, cel puțin o vreme -, dar, nu știu cum, totul se dusese de râpă și iată-mă acum din nou în Dublin, cu o senzație umilitoare de déjà vu. Dar exista și o modificare majoră. Acum aveam un copil. Un copil perfect, frumos și minunat. N-aș fi vrut să schimb situația asta pentru nimic în lume. Săritorul preot homosexual păru foarte jenat atunci când m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deloc să-mi asum greșelile cu grație. Simțeam că fierb, mă durea, aveam senzația c-am fost prinsă în capcană și-mi venea să mor de rușine. Fusesem așa de arogantă. Crezusem că dreptatea era de partea mea. Era foarte umilitor să descopăr că nu era așa. Chiar și atunci când eram mică și mai greșeam la scris la școală, îmi era foarte greu să las capul în pământ, să înghit în sec și să spun: „Ai dreptate, eu am greșit“. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]