1,045 matches
-
recalificărilor. Impotenta conducere a județului a inițiat cursuri în acest scop. De fapt, praf,în ochii, împăenjeniți de durere, ai șomerilor. Cu două specialități: ospătari și menegeri. Golii s-au prins,în ele, tot așa, cum se prind, hamsiii, în undița sărmanului pescar. Le-au absolvit. Au primit și hârtiile doveditoare. Acum, căutau; dar, unde să se găsească, atâtea locuri de ospătari și de menegeri, pe aceste locuri? Cu fiecare zi, care trecea, în sufletele lor, și nu doar în ale
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de farmecul și calitățile fiicei dumitale! Nu o mai las să-mi scape, sunt cu ochii pe ea, spuse, zâmbind. Dădu mâna și cu acesta în semn de prietenie. Toate cele bune! Au urcat în mașină. Alexandru luase și o undiță de prins pește. Îi plăcea foarte mult să pescuiască și se gândise să meargă prin împrejurimi, la câțiva kilometri unde era o baltă în care se pescuia. - Frusina, te deranjează dacă o să mergem în plimbarea noastră și la o baltă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
răspunse nimic. Se desprinse din brațele lui, îl luă de mână și-i spuse, zâmbind, privindu-l cu drăgălășenie: - Haide, că vreau să învăț să pescuiesc. - Bine, atunci ajută-mă, te rog, să iau cele necesare din portbagaj; minciogul, juvelnicul, undița. Dacă o să prind mai mulți pești, o să ți-i dăruiesc și tu să mă inviți la masă, să văd cum gătești. - Sunt de acord, îmi place atât de mult să gătesc pește pe cât îmi place să-l și mănânc. Porniseră
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să mă inviți la masă, să văd cum gătești. - Sunt de acord, îmi place atât de mult să gătesc pește pe cât îmi place să-l și mănânc. Porniseră spre baltă, de mână, fiecare ducând în mâna cealalată câte ceva. Alexandru luă undița si îi explică despre cum pregătește acul cu momeala pentru pescuit; fie din mămăligă și miez de pâine, amestecate pe care le și pregăti pe loc, făcând o bobiță mică- fie din râma introdusă pe ac, mai mult de jumătate
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
doar jumătate iar când peștele prinde momeala ea se mișcă și se culcă pe suprafața apei, într-o parte, semn că peștele este prins în ac sau se dă la fund cu mișcări repetate. În amândouă cazurile trebuie să ridice undița brusc în așa fel încât peștele să nu scape din ac. “Îl aduci încet la mal, prin apă, iar când peștele este mare îl iei ușor cu minciogul și apoi îl pui în juvelnic”, încheie Alexandru. Din când în când
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu scape din ac. “Îl aduci încet la mal, prin apă, iar când peștele este mare îl iei ușor cu minciogul și apoi îl pui în juvelnic”, încheie Alexandru. Din când în când, acesta o lăsă pe Frusina să arunce undița și să vadă dacă a priceput meștesugul! Și, ca un paradox, ea a prins un crap măricel, de aproape un kilogram. Se emoționă și se fâstâci ; nu reușea să mai țină undița în mâini; îi tremurau mâinile și picioarele. Chiar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
când, acesta o lăsă pe Frusina să arunce undița și să vadă dacă a priceput meștesugul! Și, ca un paradox, ea a prins un crap măricel, de aproape un kilogram. Se emoționă și se fâstâci ; nu reușea să mai țină undița în mâini; îi tremurau mâinile și picioarele. Chiar începuse să bată din picioare ca un copil. - Ajutoooor! Este un pește mare, îl simt, este prea greu pentru mine! Alexandru începu să râdă în hohote, privind la cum se manifestă; era
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
un copil. - Ajutoooor! Este un pește mare, îl simt, este prea greu pentru mine! Alexandru începu să râdă în hohote, privind la cum se manifestă; era foarte simpatică. Îi venea să o ia în brațe de drag. I-a luat undița din mână, i-a spus să aducă minciogul și să fie atentă când vine cu peștele spre mal, să îl captureze. Ea reuși până la urmă și se impresionă de ceea ce i se întâmplase. - Felicitări, draga mea, ai întrecut profesorul de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fiecare dată ne-a ieșit la fix. Puneam totul la punct pînă la cel mai mic detaliu. Cazarea în bungalow-uri sau în căsuțe cu cîte două paturi. Totul era la dispoziția noastră, oficiul pentru închirierea lenjeriei și veselei, echipamentul sportiv, undițele, cîrligele, mingile de handbal, terenul de tenis, mesele de ping-pong, saltelele, dușurile, știi la ce mă refer, i-a spus avînd o mică tresărire. Uite, îl vezi pe individul cu mustață de la masa din colț? îl întrebă din senin. Pun
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar fără convingeri politice. Cei care veneau de la țară credeau orbește În șefi. Îi și numeau domni. Toți se pricepeau la femei, la politică și la fotbal. Unii dintre ei aveau puști de vânătoare și câini de rasă. Alții aveau undițe cu mulinete și năvoade pentru cazurile rare când foloseau dinamita. În cantități mici Însă, așa că unii pești scăpau cu viață. Mari băutori de vin, bere și țuică de 60°, terminau libațiile cu formulă consacrată: să-mi bag p... Urmau Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atlanți, goi și flămânzi. Marea le înghițise turmele. Insula lor era goală, stâncoasă, fără vietăți, fără copaci, fără ierburi. Numai un izvor avea. Câteva tufe sărace mai creșteau printre pietre și oamenii mâncară frunzele. Apoi din crengile tufelor își făcură undițe, înnodînd la capăt fire împletite din părul femeilor. Aprinseră câteva focuri cu tufele rămase și fripseră pește. După aceea, îl mâncară crud. Într-o dimineață când nu mai aveau foc, nici frunze zăriră la miazănoapte mișcîndu-se ceva pe apă. Stătură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plută ședea un om și curăța solzii unui pește, care se zbătea încă în mâinile lui. Oprindu-și cu greu pluta într-o scobitură stâncoasă, omul ieși pe țărm. Avea o singură vâslă, care era și lopată și cârmă și undiță. Omul era scund, istovit și gol; pielea lui era stacojie sau aproape vânătă. Își aruncă vâsla pe stânci și se uită la păstori. Păstorii se uitară la el. Multă vreme tăcură și păstorii și plutașul... Apoi îl întrebară cine e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-și scape stăpânul. Valurile îl băteau, era istovit și flămând. Apă nu băuse. Dar se ținu de plută și nu muri. Și într-o zi marea se liniști și cerul se lumină. Descoperi între bârne o vâslă. Făcu din ea undiță, și după ce izbuti să prindă întîiul pește cu mâna și îl prefăcu în momeală, trăi din pescuit. În sfârșit, pluta lui îl aduse aici. - Și acuma ce vrei să faci? îl întrebă unul din păstori. Omul ridică din umeri. Apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Părințelul s-a azvârlit în vâjâială artistică la București... - Păi nu se duce el la București, cum se duce noada, copita ori șezutul vostru la băi?!... - Păi nu e Bucureștiul adevărata capitală artistică a lumii, așa cum e cârligul pentru undiță, marca pentru scrisoare ori mirodeniile pentru cîrnați?! O să vă mușcați mâinile de uimire atunci când veți adulmeca năvodul, burdușit numai cu peștișori de aur, sub apăsarea căruia o să se-ntoarcă Bâtul de la București!... Ia taci, ia taci... Io-te la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ta?... A glisat ele și pe țevi mai arătoase! Pui pariu că a mea e de două ori mai groasă decât a ta?!... Eu crez că singura șansă ca să le momim afară pe gudulance... e să le coborâm, c-o undiță, în mormânt, o poză de la mătărînga mea! Has-Satan nu-l băgă în seamă pe grobian. Ho diábolos își descheie, după un timp, copcile fulgarinului. 398 DANIEL BĂNULESCU stângace și despre care Sinistratul ar fi putut pretinde, dacă ar fi fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe un picior pe altul, traversă un pod scârțâitor, construit din scândurele și sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu maimuțăreli puerile, amuzându-se teribil de chipurile născocite În joacă. Doi pescari cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele pe deasupra. După care, se repezi cu pieptul Înainte, se roti de câteva ori În alergare și, intrând pe o noua stradă, lovi intenționat un oblon lăbărțat, fracturând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Valerică s-a Împrietenit nesperat de ușor cu ceilalți școlari din acea parte a satului, dar nu fără incidente. Față de cei din Bogdana, Va prezenta mari carențe de creștere și educație: nu avea și nu știa să-și facă o undiță, ba mai mult, nu știa să pescuiască, nu știa să Înoate, să joace fotbal, să „umble cu fete”, să mulgă caprele și altele. Câteva zile l-au tachinat serios pe această temă și văzând că nu se supără, decât În interiorul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a interpretat trei cântece populare din repertoriul lui Benone. Un farmec aparte aveau zilele când mergeau la Suceveni, la gospodarul bunic al Mariniței, cel care avea doi meri „altoiți” și ... un iaz mare plin cu pește. Mai avea și patru undițe, pe care le Împărțea familiei și Începea pescuitul, liftul care-l urca pe Valerică până la cer! În urma unui sfat de taină Între cei doi părinți, după ceartă, Împăcare, lacrimi și pupături, Victor, privindu-i pe toți Într-un anume fel
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că e odrasla celei de-a doua Shirin a Iranului. Doar bunicu-său nu îndrăgea asta și de multe ori profețea despre fiică-sa că o s-o sfârșească atârnată de cârligul unei spânzurători. Imaginea maică-sii fluturând ca o știucă în undiță îl speria: era singură și viața i se scurgea ca o apă care nu ia cu ea și noroiul din albia unui dig, astfel că ar fi putut să o lase mai moale și să nu-și zgândăre nenorocul cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
oameni cu fețe dușmănoase, bărboși și crunți, având șorțuri de piele dinainte și cuțite ascuțite la brâu. - Bună dimineața, fraților! aruncă parlagiul, mohorât. - Bună dimineața, răspunseră câțiva. Dinlăuntru se simțea duhoarea mațelor deșertate. Se dezbrăcă tăcut, privind mersul repede al undițelor groase de oțel care cărau pulpe și dindărături de vaci, agățate și zvârlite de brațele puternice ale celor ce așteptau sub ele. 143 Începuse munca crâncenă a tăietorilor din prima repriză. Prin poarta de piatră erau împinse vitele. Acestea turbau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mici cum cărau pietrișul din praful drumului să li-l dea celor mari. Dintre cuni, tot -lau luat pe al cizmarului. Un hingher a întins lațul și 1-a săltat din zbor. Se zbătea degeaba în sârmă, ca peștele în undiță, urlând. Goșnete era în vecini, la Stere, bea o cinzeacă. A aflat 258 numaidecât. A dat să sară afară, dar 1-a văzut pe sergent și s-a oprit. Sta și se uita cum aduna potera cățelărimea. Ăi prinși lătrau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
valoros, puneau la bătaie o enormă tărie de caracter și în același timp o mare delicatețe. Trăgând cu toată puterea la un anumit moment, pentru ca în următorul să se relaxeze și să mai slăbească firul. Știind când se va îndoi undița și ce-ar putea-o face să se rupă. Era o muncă solicitantă, care necesita mult tact. Dar în același timp și cea mai revigorantă pe care o cunoscuse vreodată. Bonham îi citea expresia feței. — Cu siguranță că-ți lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor cu nasul roșu, vreun scandalagiu de duminică, l-a transformat Într-un satelit ciudat de docil și chiar foarte vioi, Înfigând un fel de cârlig de undiță În carnea neîngrijită dar sensibilă și receptivă a omului. Tu și cu mine ne-am străduit să răspundem cu o tandrețe vigilentă tandreții Încrezătoare a copilului nostru, dar ne-am confruntat inevitabil cu realitatea că murdăria lăsată de derbedei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
față de morți? O privi de parcă ar fi fost cea mai stupidă dintre toate ființele de pe pămînt. - Am mult mai puțin respect decît față de cei vii, admise el. În orice caz, pînă la urmă peștii oricum l-ar mînca.. Dă-mi undițele. SÎnt În cutia asta de lemn... Se aplecă deasupra mortului și, cu absolută naturalețe, Îl spintecă de sus În jos, scoțînd la iveală măruntaiele, calde Încă. Scotoci, fără silă, dînd la o parte mațele, și extrase ficatul, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apa în sus, și de sus jos o aruncă cu trăsnete și plesnete. 245 Ca cu praștia aruncă. 375 {EminescuOpVI 376} 246Ca ierburile prin gunoaie stau aruncate. 247Ca coasa ce jos aruncă orice-nnainte-i găsește. 248Ca peștele, când l-aruncă din undiță pe uscat. 249Ca frunzele, când așteaptă vântul la pământ să le arunce. 250Ca brazdele de pământ, ce s-aruncă de plug. 251Ca steaua la cei pe mare se arată. 252Ca fumul ce ziua negru și noaptea roș de departe se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]