1,021 matches
-
nu, deloc. Ba, mai degrabă, lucrurile se petrecuseră invers. Tocmai ea, Carol, îl pătrunsese pe el pentru o clipă. Totul se terminase chiar în momentul în care - în mod nelămurit, dar fără urmă de îndoială - conștientizase ce se întâmplă. Dimineața unduiește brațe, picioare (Nausicaa și Polifem) Mișcări de urangutan Se ițesc din aburul așternutului Rădăcina veștedă a părului încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
montagne russe în plin avânt, numai ca s-o ațâțe și mai mult. Ooo! Oooh, oooh, ce frumoooos, nu-i așa? Numai că, prietene, trebuie să-ți spun că și cu partenerul lui Carol se întâmpla ceva. Sigur că se unduia și își mișca șoldurile și, întinsă pe spate, pe tapițeria caldă a divanului Habitat, se folosea de senzațiile pe care i le dădea contactul cu aceasta pentru a-și spori plăcerea. Dar ceea ce simțea era mai mult decât răspunsul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-i citească pasaje din Leach și Jolly în timp ce ea dădea la boboci, la prima rundă de grețuri matinale? Alan pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se mișca și se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut podul de oțel care traversa Archway Road. Știa foarte bine că o mulțime de nefericiți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sau nu pierzaniei. Bietul cățel, îngrijorat, ornă împrejurarea cu una dintre intrejecțiile pe care le scotea când era neliniștit, interjecție care s-ar putea transcrie fonetic în orice limbă astfel: „kai!”. Cu un urlet, directorul sări cu picioarele pe birou, unduindu-se, țintuind cu privirea sa goală și verde câteva dintre ciudatele vestigii ce îi împodobeau încăperea. Clossettino înșfăcă două dintre ele cu o asemenea forță, încât le îndoi, trădându-și astfel energia anormală, de proveniență Luciferică. Era vorba despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
eventual, sugera altceva. Normal, din pricină că domnul director comunica cu alte lumi în toiul acestui dans, nu putea fi deloc conștient de oroarea priveliștii pe care o constituia el însuși. Mișuna în continuare, muzical, o placă umană albă fără semnul masculinității. Unduindu-se nevralgic, Michael era mai degrabă asemeni unei cadâne aparținând unei ordini răsturnate, încercând din răsputeri să se deznoade dintr-o legătură creată din propriul dans. Deodată, pe când tocmai își ridicase cu fermitate unul din brațe în sus, întrucât așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-l pe înaltul Meyindir, care tocmai încerca să-și acordeze basul cu braț de caracatiță drept grif și corzi din trunchi de copac. Aceștia doi nu se înțelegeau mai deloc dar, în mod absolut ciudat, se iubeau. Angestaitn, pianistul, se unduia într-un dans știut numai de el, verificând indicatoarele și cesulețele unor aparate mici și negre, zbenguindu-se apoi de zor prin fața boxelor de o înălțime amețitoare. Retras în marginea uriașei platforme de lemn care era scena, nervos, încercând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Sus, cât și noaptea cerului cu sunete ciudate de corzi amestecate cu nisipuri și scurgeri ale timpului. Meyindir pișcă abia auzit mi-ul basului său construit dintr-o caracatiță, obținând astfel și un pleoscăit carnal de coloratură, întrucât chitara se undui în brațele sale, gemând de plăcere. Tema propusă de Ionescu ajunsese la punctul culminant, aducând sutele de mii de personaje deja instalate pe Arena Norilor la stadiul de animale furibunde ori păpuși dezmembrate, din pricina unui aflux prea mare de adrenalină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
primii atomi ai acestei plasme nervoase se evaporară ca prin farmec înainte să atingă pe cineva. Zgomotul de uimire străbătu arena de la un cap la altul. În tot acest timp, platforma pe care cântau Ioneștii începu să zboare și să unduiască asemenea unui covor zburător, de vreme ce aceștia cântau cu mult nerv despre cum nu trebuie să fie oamenii: mici, răi și meschini. Cântau despre dragoste, despre vechea dragoste, așa cum era cunoscută cândva, iar clapele lor porniră să vorbească despre zorii umanității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ra, Eter, lumina veșnică, Reea, pământul, fiica Gheei, Hera, apoi Baluba, stăpânul urșilor și fiu al unui robot, Marduk, celebrul Indra, Vali Nebunu’, Hades, Elefterie, patriarhul Pleistocenului, precum și John Gaudeamus, regele swing-ului, majoritatea fumegânzi și translucizi ca niște aburi, unduind asemenea fuioarelor și abia văzându-se, ceea ce însemna, destul de evident, faptul că nu existau și nici nu existaseră vreodată, fiind niște creații pur umane, niște închipuite figuri cărora strămoșii celor prezenți în public le cereau ajutorul, invocându-le sau divinizându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în râurile câmpiilor; doarme în lacuri; vuiește puternic în mările furtunoase. Aerul pe care îl respirăm s-a născut din respirația Mamei noastre divine Natura. Respirația Ei este azurie în înălțimea cerurilor, foșnește pe vârfurile munților, șoptește în frunzele pădurii, unduiește peste câmpii, doarme în văile adânci, arde fierbinte în deșert. Tăria oaselor voastre s-a născut din tăria oaselor Mamei divine, care a dat consistență stâncilor și pietrelor. Ele stau dezgolite în fața cerului, pe vârfurile munților; sunt ca niște uriași
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ireal, oprit în lumina soarelui, etern... iar asta numai pentru că este și ea acolo. În ochii ei se amestecă întinderi nesfârșite de oriont azuriu, imensitatea absolută a infinitului de lumină limpede, directă... Pletele ei amintesc de libertatea plantelor care se unduiesc pe malul unui râu sau a ierburilor misterioase, aromate, căldura indescifrabilă și culoarea scoarței de tei... tot ceea ce ating mâinile ei capătă viață și se dezvoltă, ca și cum ar transmite acea prosperitate a fluxului solar în cel mai firav firicel de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și el a spus să-i trag un glonte-n cap, rapid, să n-o las să se chinuie, într-adevăr, biata mâță își ridicase capul de parcă ar fi vrut să muște aerul cu gura, a mieunat strident, coada-i unduia încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între ochii mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară iar din mână, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
rază de vreo treizeci de metri, grâul era călcat în picioare, santinelă nu era, de parcă lancea aia i-ar fi ținut locul, și atunci m-am uitat în spate, spre locul unde se cafteau ceilalți, dar în afară de grâul care se unduia la mișcările lor, nu se vedea nimic, apoi cineva a sărit din grâu și a început să alerge spre postul de observație, în primul moment am crezut că e Prodan cel Mic, dar pe urmă l-am recunoscut, Jancsi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am văzut numai lumina și, în nimbul ei, figurina de lut, apoi păpușa s-a mișcat, a bătut din aripi, a zburat drept în oglindă, făcându-se nevăzută. Am simțit atunci cum mă cuprinde frigul și am văzut că oglinda unduiește, ca suprafața unei ape, apoi n-am mai văzut decât o apă de culoare brună, noroioasă și învolburată, era de parcă aș fi fost o pasăre și aș fi zburat pe deasupra apei, și atunci am ajuns la un perete de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de ciment în spinare, am văzut cum gâfâie, înaintea și în urma lui șirul era lung, purtau cu toții zeghe vărgată de pușcăriaș, am simțit un nod în gât, știam c-o să mă apuce plânsul, ei, și atunci imaginea a început să unduiască iarăși și să se tulbure ca apa, apoi s-a tot încețoșat, și n-am mai văzut decât lumina și oglinda, iar păpușa cu aripi se făcuse nevăzută de pe masă, și atunci Csákány a stins lanterna și m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fost mulțumit de apărarea sa și s-a îndreptat spre lac. Acesta era mic dar adânc și avea apa atât de limpede și de liniștită încât îi puteai vedea fundul. Imediat ce a ajuns pe mal, apele au prins a se undui și sirena s-a ridicat în mijlocul lacului și cânta atât de dulce încât păsări și animale se îngrămădeau pe marginea apei pentru a o asculta. Din tot acest cântec Roland nu a auzit nimic, dar prefăcându-se că cedă vrajei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rochie care făcea ape ca imaginea unui televizor. Părul castaniu cobora în bucle pline peste supapele sensibile ale gâtului și peste tonusul lui care vibra de viață. Fără să-i mai las timp lui Fielding să mă interpeleze, m-am unduit ca o lebădă până în dreptul ferestrei și am sărutat-o abia atins pe obraz. — Bună, Butch, am spus eu. Ce mai faci? — Bună. John Self. Ce onoare, răspunse Butch Beausoleil. — Ce mai faci, bătrâne? mă întrebă Fielding. Moșule, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am coborât. Am urcat jumătate din panta de la Battersea Bridge. În spatele meu, cele patru coșuri ale centralei electrice arătau în sus, semănau cu pragul unei clădiri neterminate de o amploare inimaginabilă și de o mărime înspăimântătoare. Sub mine, Tamisa se unduia și pulsa aidoma unui creier uman, expediind semnale, dându-și jos văl după văl, ca și cum un lichid mai greu fusese trimis să alunece pe suprafața apei, nelăsând nici urmă de îndoială că fluviile sunt ființe vii. Și ele mor. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
face orice numai să-și vadă numele tipărit pe undeva. Intrarea precipitată a Selinei în dormitor prevestea cheful ei clocotitor de a o lua prin magazine. Părul îi era vopsit și fierbinte. Jur că sunt clipe când părul Selinei se unduiește ca o apă vijelioasă - se unduiește din cauza alifiilor, a secretelor. Spunea că e obosită: spunea că e bolnavă. A luat un calmant și s-a întors în pat. Nici nu se punea problema să mă duc după ea. Știi, interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
numele tipărit pe undeva. Intrarea precipitată a Selinei în dormitor prevestea cheful ei clocotitor de a o lua prin magazine. Părul îi era vopsit și fierbinte. Jur că sunt clipe când părul Selinei se unduiește ca o apă vijelioasă - se unduiește din cauza alifiilor, a secretelor. Spunea că e obosită: spunea că e bolnavă. A luat un calmant și s-a întors în pat. Nici nu se punea problema să mă duc după ea. Știi, interiorul coapsei fetei ăsteia e deosebit de neted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
beton. Problema nu e că vremea le scoate afară din case. Problema e că vremea le dezbracă de cele mai multe din haine. În nebunia turbată a miezului verii din Manhattan, în coloanele care se clatină de-a lungul străzilor, femeile își unduiesc superba feminitate a ființei lor, acest sân extra și această pulpă extra și emanațiile, dulci transparențe, amețitoare zațuri. Bărbații se târăsc palizi prin arșiță. Până și Fielding își trădează iritarea. „R o cățea, spune el. Slick, n-avem cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
emoție pe tatăl meu, copil de vreo doispre zece ani, și pe Pia, sora lui, deja o adevărată domnișoară. Apoi m-am uitat pe îndelete la pozele Ioanei: elevă, adolescentă, tâ nără, din ce în ce mai frumoasă. Deve nise înaltă, avea părul lung, unduit pe umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele vopsite în nuanțe verzui, ale căror trupuri și văluri sugerau o pădure în bătaia vântului; în spatele lor se aflau muzicienii veniți din Asia. Sunetele, mișcările colective, tresăririle neliniștite și senzuale ale trupului lui Mnester reprezentau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
convoi de corăbii urma să vină din Aegyptus; aveau să se distribuie munți de grâu. În încheiere, declară - o cale de ieșire mincinoasă folosită mai târziu de numeroase guverne aflate în dificultate - că aveau să se reducă impozitele. Mulțimea se unduia; în piață dădură năvală mai multe escadroane, care își croiră drum prin gloata ce se ferea din calea copitelor cailor. În spatele călăreților veneau cohortele pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
buchet de trandafiri de culoare roz și unul alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin ridicat în părți, cu ochii ei albaștri, strălucitori, cu gura ca o mură, arăta ca o prințesă ruptă din poveste. Preotul îi binecuvântă. Le ținu slujba de logodnă și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]