1,003 matches
-
argint să rețină pentru eternitate chipul fericit al unui copil și al mamei lui, ținându-se de mână, În spatele unui castel și al unei văi cu un drumeag ce rătăcește spre păduri, pictate pe o pânză pe care vântul o unduiește Încet ca pe o apă murdărită de culori. Scânteia Poporului. Dușmanii țării, trădătorii poporului. Mai ucigași decât ucigașii, mai vandali decât vandalii! Cetățeni, membri ai formațiunilor gărzilor patriotice! Alăturați-vă și acționați cu toată hotărârea Împreună cu unitățile armatei noastre! Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
femei care mă cunoștea pentru meritele mele profesionale și care acum cu siguranță ghicea ceva din viața mea intimă. Trebuia să o duc de acolo, da, trebuia să dispară, după aceea mă voi gândi. Ne îndreptam spre ascensor, șoldurile doctoriței unduiau sub halat. Cine îmi garanta că era o femeie discretă? Mi se părea că surprind ceva neglijent în felul ei de a merge. Mâine poate că povestea va face înconjurul spitalului, aș fi avut parte de priviri malițioase, care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
știu încotro merg. Dacă în studiile sale nu s-ar arăta nimic excepțional, s-ar datora faptului că în ele totul este pe culme, la fel ca în cazul podișurilor, imagine fidelă a vastelor câmpuri însorite ale Castiliei pe care unduiește recolta aurită și substanțială. Ah, de-ar dărui Spaniei Providența mulți Antolini Sánchezi Paparrigópuloși! Grație lor, ne-am putea lua cu toții în stăpânire peculiul tradițional și am putea obține de pe urma lui venituri grase. Paparrigópulos aspira - și aspiră, căci încă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
hainele sunt cel mai la îndemână camuflaj - presat de coapsa ei în dres de nailon. Cutreieram străzile, cu degetele înlănțuite într-un lacăt protector împotriva lumii. Ne închideam în cabinele mici, izolate fonic, din magazinele de muzică, unde ea se unduia pe Beethoven și pocnea din degete pe Stan Getz cântând cu Woody Herman Band, și eu îi explicam magia celor 33 de rotații pe minut. Am făcut lucruri pe care ea nu le mai făcuse niciodată, am simțit lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dădea așadar sentimentul de reîntoarcere la ceva după care tânjea de multă vreme. La fel ca în București, se sta și aici la măsuțele cafenelelor pe trotuare, privind pelerinajul trecătorilor, se admirau toaletele și pantofii doamnelor, al căror mers le unduia șoldurile, pălărioarele englezoaicelor stârneau amuzamentul general, la fel ca odinioară. Iar mamei îi plăceau bărbații care îi ieșeau în cale, cu o freză impecabilă și elegant îmbrăcați, care se așezau la masa de alături și se lansau într-o conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în firmă? Am ridicat din umeri, dar, înainte să apuc să spun ceva, Lisa mă bătu pe mână. —Jenny, ce caută Tally aici? M-am uitat din nou pe geamul taxiului. Tally tocmai intra în birou. Deși mai mult se unduia decât mergea. Chiar și pe vremea când era studentă, Tally era diferită de noi restul. Ea era în mod atât de evident femeie în timp ce noi ceilalți eram fete și băieți. Și-n timp ce tuturor ne plăcea ideea de promiscuitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai cunoscătoare. S-a măritat cu Phil imediat după facultate, lucru destul de neobișnuit pe atunci, și iat-o peste douăzeci de ani, mamă casnică a trei copii și unul dintre cei mai stabili membri ai grupului nostru. Dar tot se unduiește. Privind-o cum împinge ușa coșcovită a micuțului birou al firmei MarkieFit, de deasupra cantinei Kashmir Kurry, nu am putut să nu observ că era îmbrăcată ca pe vremuri, în niște blugi foarte strâmți, că părul ei lung cu șuvițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se poate?“ Puteam face toate astea și chiar am și recunoscut câteva dintre nume. Și-mi puteau aduce niște bani frumoși. Tocmai mă pregăteam să le răspund, când m-am oprit să mă gândesc. Ups, Mark și Tally din nou, unduindu-se în capul meu, dansând pe melodia noastră, uitându-se la filmele noastre... Dă-i afară imediat. Trebuie să fi fost amestecătura de angoase nefamiliare - nici măcar nu-mi trecuse prin cap ideea că Mark ar putea fi cu o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mark să-i spui că a fost o mare greșeală și că-l vrei înapoi. Sigur că-l vreau înapoi! am exclamat eu. Întotdeauna îl voi vrea înapoi. Dar îmi doresc și mai mult copii. Și-n plus, el se unduiește deja cu altcineva. Știam cât de penibilă eram. — Atunci poate că ai nevoie de puțin timp să te obișnuiești cu ideea până să te arunci în acest nou stil de viață, sugeră Maria. Am dat din cap. Realitatea este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
neliniștită, dând glas propriilor mele neliniști. Nu știam la cine altcineva să ne așteptăm, dar perspectiva acestei cine intime era tristă. —Și miercuri am fost tot patru. Tally nu avea un ton prea prietenos în timp ce aducea farfuriile cu mâncarea caldă. Unduindu-se, unduindu-se. — Nu e vina noastră că totul e așa plicticos. Dacă era să citesc printre rânduri, aceasta era o acuzație directă cum că ar fi fost vina mea. Bun, dacă voia să trecem la capitolul acuzații... Subiectele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
glas propriilor mele neliniști. Nu știam la cine altcineva să ne așteptăm, dar perspectiva acestei cine intime era tristă. —Și miercuri am fost tot patru. Tally nu avea un ton prea prietenos în timp ce aducea farfuriile cu mâncarea caldă. Unduindu-se, unduindu-se. — Nu e vina noastră că totul e așa plicticos. Dacă era să citesc printre rânduri, aceasta era o acuzație directă cum că ar fi fost vina mea. Bun, dacă voia să trecem la capitolul acuzații... Subiectele de discuție s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi avut patru mâini, cu una puse rufele în mașină, cu alta scoase rufele din mașină, le băgă în uscător, scoase vasele din mașina de spălat vase, băgă vasele de la micul dejun, sortă hainele curate, și asta fără să se unduiască vreun pic. Un țipăt ascuțit îmi reaminti că nu eram singure. De ce nu sunt copiii la școală? —Azi e „ziua profesorilor“, răspunse Tally. Observându-mi expresia tâmpă, continuă. — Profesorii se duc la bar și-și petrec acolo toată ziua, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prea pot la prânz. Bănuiesc că nu ai uitat cum arată zilele mele. — Dar atunci erau copiii acasă. Sunt sigură că ai mai mult timp liber când sunt ei la școală. „La urma urmelor, ți-ai găsit timp să te unduiești până la biroul soțului meu imediat ce ai aflat că e disponibil“, m-am gândit eu. Dar o iertasem pentru asta. Aproape. Să zicem. Aș putea să mă întâlnesc mâine cu tine, atât timp cât plec înainte de 2 ca s-o iau pe Martha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
copiii o făcuseră. —Eddie, au strigat ei alergând spre el. El și-a desfăcut brațele și i-a prins pe amândoi, ridicându-i în aer ca pe doi fulgi. —Sacha! Lulu! —Mami, e Eddie! „Mami“ se îndrepta spre noi. Se unduia spre noi. Era ca și cum ar fi bifat pe o listă toate atributele care o făceau să fie tot ceea ce nu eram eu. Numai dacă Ed nu mă alesese cumva tocmai pentru că eram atât de diferită de ea. Era cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scriind În salonaș, În timp ce el Îi dicta lui MacAlpine În Camera Grădinii. Își adusese cu el bicicleta și făcuseră excursii destul de lungi În mlaștinile Romney, un ținut desăvârșit adaptat acestui sport - kilometri Întregi de drumuri plate și necirculate, care se unduiau printre câmpurile pe care pășteau oi și duceau către orășele sau sate vechi și adormite, cu biserici extraordinare, una cu dimensiuni de catedrală În micul Lydd și alta parcă desprinsă dintr-un basm, cu obloane la ferestre și o turlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se înroleze în Legiunea Străină franceză: se vedea deja sub cerul deșertului luptând împotriva berberilor răsculați -, am mers cu trenuri supraaglomerate la țară, până departe în Hunsrück, acolo unde, cum credeam noi, se termina lumea, atât de melancolic se unduiau dealurile. Călătoriile de genul ăsta cu trenul erau obișnuite, se numeau „cursele hârciogilor“. În schimbul a ceea ce îmi mai rămăsese din ceaiul englezesc, al lamelor de ras și al pietrelor de brichetă dorite pretutindeni, pe care le procurasem de pe piața neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
buză subțire, guler palomita și cravată cu nod, costum alb cu nasturi de import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate mediocră, mâna dreaptă cu bastonul Împletit, stânga prelungită Într-o mănușă de culoare deschisă, unduind fără grabă, dar fără răgaz, sub briza Atlanticului. Conversația lui, plină de bonomie, aducea libații În cele mai diverse locuri comune, dar se Îndrepta În cele din urmă spre tot ce avea atingere cu blănurile, umerașii, tivurile, turul pantalonilor, pălăriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
căzut vizualii pă lipsa la antetu oficial. Subsemnatu sunt d-acu gogeamitea consulu și reprezint patria În orașu ăsta progresist, leagănu termalismului. Încă nu am hârtii și plicuri reglamentare și nici nu mi-au pus la dispoziție localu unde o să unduie ăla alb-albastru. Între timp, o scot la capăt după puteri la Hotel des Eaux, care a ieșit un fiasco. Avea până la trei stele În ghidu d-anțărț și-acu Îl eclipse stabilimentează mai mult luxate dăcât dă Încredere, care iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Rabasco a tret să se mulțumească c-un etui Bausch dă biciclete, și cu stilou Plumex. Ca să nu mai vorbesc dă inelu vechii case Poplavski. Ei, grăsuțo, iepisodu ăsta dă stradă a fost presto dat uitării. Steagurile lu Boitano care unduie, sunetele dă goarnă care Înviorează pă peste tot masa populară, formidabilă. În Plaza de Mayo, ne-a chemat la luptă marea descărcare electrică care-o semnează doctoru Marcelo N. Frogman. Ne-a pus pă roate pen’ce-a urmat: discursu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să cercetez asta mai târziu. Aș vrea să aflu de ce s-au localizat În special În locul acela de lângă habitat. Norman se duse lângă hublou. Aprinsese deja luminile exterioare ale habitatului, așa că văzu Într-adevăr numeroase gorgone purpurii, roz și albastre, unduindu-se ușor În curent. Se Întindeau până către limitele zonei luminate, Înspre Întuneric, — Într-un fel, continuă Beth, este o senzație liniștitoare. Ne aflăm la o adâncime prea mare pentru majoritatea formelor de viață oceanice, care trăiesc În primii treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apă provocat de apropierea calmarului. — Zece metri. Pentru moment, uriașa vietate se Întoarse lateral către habitat și avură prilejul să o admire din profil: enormul corp strălucitor, lung de nouă metri, cu un ochi imens și imobil; coroana de brațe, unduindu-se ca niște șerpi amenințători; cele două tentacule lungi, terminându-se cu câte o porțiune aplatizată, În formă de frunză. Calmarul continuă să se Întoarcă până când brațele și tentaculele se Întinseră spre habitat și putură vedea ciocul cu margini ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
separată a creierului, Își făcu loc un gând: „Cilindrul e Înalt de numai doisprezece metri. N-am unde să mă mai ascund.“ Se Împiedică și se lovi la genunchi, dar continuă să meargă. Auzi plesnetul tentaculelor În contact cu pereții, unduindu-se În urma sa. „O armă, trebuie să găsesc o armă!“ Ajunse În mica bucătărie cu tejgheaua metalică, unde se aflau câteva cratițe și tigăi. Deschise Înfrigurat sertarele, căutând un cuțit. Găsi doar un cuțitaș și-l aruncă scârbit. Auzi tentaculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mă ascund.“ Tentaculele ajunseră la calotă cilindrului, plesniră pe suprafața curbată și se mișcară lateral. Într-o clipă vor ajunge la el. Apucă o saltea de pe una din cușete, ținând-o ca pe o pavăză firavă. Cele două tentacule se unduiau haotic În jurul său. Îl evită pe primul. Și deodată, vâjâind, al doilea tentacul se Înfășură În jurul său, prinzându-l, cu saltea cu tot, Într-o menghină grețoasă și rece. Simți o strângere lentă, Înnebunitoare, zecile de ventuze pătrunzându-i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
scara dinspre laboratorul ei, apoi se opri și zise : — N-ai vrea să mă Însoțești ? — Poftim ? Ea Îi zâmbi direct, atotștiutoare. — M-ai auzit destul de bine, Norman. — Poate mai târziu, Beth. — OK. Firește. Continuă să urce scara. Corpul i se unduia alene, senzual, În costumul strâns pe corp. Arăta bine În costumul ăsta. Era o femele bine făcută, trebuia s-o recunoască. În partea cealaltă a Încăperii, Harry sforăia regulat. Norman Îi verifică punga de gheață și gândul Îi zbură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și care erau dispuse să recurgă la orice mijloace ca să pună mâna pe respectiva rochie. Oricum, n-aveam nici cea mai vagă idee ce căutam fiindcă-mi pierdusem complet imaginea de sine. Am rămas în ușa unui magazin, puțin amețită, unduindu-mă în încercarea de a evita cumpărătorii care treceau pe lângă mine și întrebându-mă dacă eram genul de femeie care se îmbracă în blugi și tricou sau dacă făceam parte din categoria celor care adoptă o fustă până la glezne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]