1,249 matches
-
Beach. — Pare un loc mișto, se Încumetă Diane. Kitty se uită În jur. Locul părea pustiu; nu regăsea gloata din New York. Era ciudat. Impersonal. Dar Îi plăcea. Orice era altfel decât New Yorkul era bun. Ajunsese să-i cunoască toate ungherele atât de bine, Încât se săturase de tot și toate. Intrară În restaurant și un bărbat Îndesat de vreo patruzeci de ani, care bea o bere la barul de stejar, ridică privirea și le măsură din cap până-n picioare pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ești un egoist și acum, Daniel Petric. Nu poți să îmbrățișezi o cauză care să depășească umbra ta”. Ne temem unii de alții. Mă simt, deci, ca între oameni. Cu deosebirea că eu mă mărturisesc în timp ce dinții guzganilor lucesc în ungherele mai întunecoase ale podului fără să știu de ce. Noroc că nu mi-am pierdut cu totul curajul de a nu mă ascunde după cuvinte sau de a mă ascunde atât de mult încât e, oricum, inutil. Îmi aduc aminte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Gilding pale streams with heavenly alchymy, amintește-ți. Aveam să-mi amintesc, și William Împreună cu mine, și Împotriva mea. Nu mai spuse nimic. Ceața palidă gudurându-se pe la geamuri, fumul galben gudurându-se pe la geamuri trecea ușor cu limba peste ungherele serii. Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați pe-o rână, profilându-se printr-o gradare de cenușiuri fumegoase... Am zărit, În timp ce coboram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îl inundă, un soi de abur grețos se Împrăștie În juru-i. Cum să-l lovesc pe acest ultim dușman? Am deodată intuiția neașteptată, pe care poate s-o nutrească numai cel pentru care sufletul omenesc, de secole, nu are nici un ungher neviolat. — Privește-mă, Îi spun, și eu sunt un Tigru. Dintr-o singură mișcare te Împing pe tine În mijlocul Încăperii, și Îți smulg tricoul, rup cingătoarea acelei cuirase ce ascunde farmecele pântecului tău de ambră. Acum tu, În palida lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tînărul comentator - secretar de redacție, pentru o scurtă perioadă, la Contimporanul (unde publică eseuri despre autori moderniști, cel mai important fiind amplul comentariu despre romanul Ulysses al lui James Joyce) și co-director, în 1932, al revistei moderniste Ulise (alături de Em. Ungher) - a fost cel mai apropiat de literatura avangardistă dintre foiletoniștii noștri interbelici. În capitolul dedicat lui Boz din Études sur la littérature roumaine contemporaine, Ed. Corymbe, Paris, 1937, p. 172 (unde, nota bene, publică și un eseu despre onirismul kafkian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Carnet intim) și Arșavir Acterian, un articol antietnicist al lui Anton Holban, „Contribuții la specificul românesc”, proză simili-avangardistă de Neagu Rădulescu, recenzii pozitive despre Interior de C. Fântâneru (Petru Comarnescu), Solilocvii de Mircea Eliade (V.S.), Itinerar sentimental de Perpessicius (Em. Ungher), Amantul doamnei Chatterly de D.H. Lawrence (Horia Groza), În preajma revoluției de C. Stere (O. Șuluțiu), Febre de Virgil Gheorghiu (Eu - Em. Ungher), comentarii de Marcel Bresliska despre Tudor Vianu și Jean Cocteau, poezie de autori congeneri (Simion Stolnicu, E. Jebeleanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pozitive despre Interior de C. Fântâneru (Petru Comarnescu), Solilocvii de Mircea Eliade (V.S.), Itinerar sentimental de Perpessicius (Em. Ungher), Amantul doamnei Chatterly de D.H. Lawrence (Horia Groza), În preajma revoluției de C. Stere (O. Șuluțiu), Febre de Virgil Gheorghiu (Eu - Em. Ungher), comentarii de Marcel Bresliska despre Tudor Vianu și Jean Cocteau, poezie de autori congeneri (Simion Stolnicu, E. Jebeleanu, H. Stamatu, Al. Robot, Emil Botta, Dan Botta, Barbu Brezianu, fostul „unist” Virgil Gheorghiu, Corneliu Temensky, Em. Ungher). Sumarul Cărții cu poeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Virgil Gheorghiu (Eu - Em. Ungher), comentarii de Marcel Bresliska despre Tudor Vianu și Jean Cocteau, poezie de autori congeneri (Simion Stolnicu, E. Jebeleanu, H. Stamatu, Al. Robot, Emil Botta, Dan Botta, Barbu Brezianu, fostul „unist” Virgil Gheorghiu, Corneliu Temensky, Em. Ungher). Sumarul Cărții cu poeți oferă o imagine panoramică asupra tendințelor liricii moderne interbelice, de un eclectism extrem: T. Arghezi, G. Bacovia, I. Vinea, Ion Barbu, L. Blaga, Demostene Botez, D. Botta, Camil Petrescu, I. Pillat, A. Maniu, V. Voiculescu, N.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și-l bombănea tot timpul. Takamori se gândea tot timpul la Gaston. Roțile trenurilor huruiau deasupra capului lui Gaston. De câte ori trecea câte unul, cădeau câteva picături de lichid negru. Napoleon adulmeca și scormonea într-un container de gunoi. Într-un ungher slab luminat, bătrânul s-a apropiat de o femeie cocoșată, între două vârste, foarte sărăcăcios îmbrăcată și i-a spus ceva în șoaptă. Femeia s-a uitat când la palmă, când la el și a dat până la urmă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pictate pe ziduri. La dreapta și la stânga se aflau două uși. Cel care dădea să intre putea vedea un mic altar, încastrat într-o nișă adâncă, chiar sub ferestruica de aerisire apărată de o gratie. Teja a luat dintr-un ungher două torțe, le-a aprins și mi-a întins una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asfințitul soarelui tenebrele puneau stăpânire și pe sufletul meu. Pentru a mă simți puternic, aveam mai întâi nevoie să beau câteva căni de vin și să-mi răcoresc mintea cu secrețiile unei femei. După care izbuteam să mă strecor în ungherele întunecate ale unor inimi orfane. Deveneam stăpân peste suflete slăbite de viciu, vulnerabile din pricina pierderii locului lor printre oameni. Mă simțeam regele celor disperați. Cel Neclintit să mă ierte pentru cât eram de rău. Și de neghiob: mă agățam trufaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dacă îți pun o întrebare, chiar dacă te cunosc de puțină vreme? - Nu, firește, a răspuns tatăl meu cu felul său liniștit de a vorbi. - Casa ducală, a prins Ariald curaj, este un adevărat coteț de porci; nu ne îngădui un ungher din locuința ta unde să putem dormi și noi în noaptea asta? Tatăl meu a surâs. - N-aș vrea să se spună pe la colțuri că aceia care l-au însoțit pe fiul meu acasă la el, nu s-au bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Severo. Am fost conduși în ceea ce îmi aminteam să fi fost frumoasa aulă a binecuvântărilor și am așteptat. În șapte ani devenise o sală mare, cu podeaua desfundată și unde te lua de nas un damf de mucegai crescut prin unghere și întins în mari pete verzi pe zidurile scorojite. Diaconii au revenit alături cu preotul Giovanni. Își amintea de mine, dar nu s-a arătat din cale-afară de încântat. Ne-a însoțit apoi, străbătând niște coridoare și odăițe în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doi dintre ei mi-au atras atenția. Unul era longobard, având mantaua de piele a solilor ducali; celălalt avea o figură de negru, pe care și-o ascundea în umbra unei glugi, părând că vrea să se retragă într-un ungher întunecat. Concentrându-mă asupra lui, mi s-a părut că, în ciuda camuflajului, silueta îmi era familiară. M-am ridicat de la locul meu cu scuza de a arunca oasele în foc și am încercat să-l văd mai bine. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
drum spre Spina. Doar picioarele continuau să ne facă probleme. Pe la asfințit, am ajuns. Adăpostul ce ne-a fost rezervat semăna cu un grajd. Spre norocul nostru, mai aveam încă de-ale gurii, drept care ne-am potolit foamea într-un ungher întunecos. Pentru o para și jumătate, ni s-a permis să dormim pe jos, pe niște paie. În preajma noastră, câteva mutre schimonosite se uitau la noi, prefăcându-se că moțăie. - Dormim pe rând, e mai bine așa, am propus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Și Își zdrelise picioarele În șuruburile șinelor. — Când pleci? Îl Întrebă. Ea nu știa să privească Înapoi și se gândea doar cum ar putea face să Îndrepte lucrurile pentru ziua de mâine. — La Începutul lui iunie, răspunse Zero. Privi alarmat ungherele Întunecate din jurul depoului. Îi părea că auzise niște pași. Atunci ne rămâne aproape o lună, observă Maja. Își dădu seama că vorbele ei sunau ca o propunere. Îi puse cu grijă un braț În jurul taliei. Zero se Întoarse brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rămân acolo luni Întregi - poate chiar mai mult. Iar frumusețea constă tocmai În asta. Nu știi dacă opera pe care o creezi va dura o zi sau va trăi mai mult decât tine. Cu siguranță, ceea ce se auzea acolo În ungherul Întunecat era zgomot de pași. Zero stinse lanterna. — Să plecăm de-aici, șopti prinzând-o de Încheietură. De-acum paza era mult mai activă. În fiecare noapte era din ce În ce mai periculos să intre În galerie. Săptămâna trecută, Într-un alt depou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără grai, nu voia ca femeia care s-a așezat în cel mai prăfos și întunecat ungher să-i facă rău): Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat, în ciuda tentațiilor provocate de toate bunătățile și jucăriile din jur. Un fascicul de raze i-a dezmierdat fața. Câțiva cai Frizon, în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu alai de fluturi în păr,cu stele în palmă, cu baghete fermecate, cu zâne și povești, cu păduri și ape,cu ulițe prăfuite,cu doruri și împliniri. Este o oglindă magică pe care o aveam cu toții ascunsă într-un ungher de cameră. Nu e nevoie decât s-o privim și tot ce se află în spatele ei va da năvală peste sufletele noastre. Iovu Raluca, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr. 24 Timișoara profesor coordonator Pleș Lucia Visul lui Iris
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eu nu mai aveam ce apăra, și m-am uitat la mănușile din piele veritabilă, de lângă Janika, și atunci au început să-mi curgă lacrimile și mingea mi-a căzut din mână, a făcut un salt, rostogolindu-se într-un ungher, dar atunci nea Gică nu se mai afla în vestiar. Csákány Duminică, înainte de masă, au sosit excavatoarele, noi tocmai jucam fotbal cu cei de pe strada vecină, ei conduceau cu patru-doi, se juca până la cinci, era aproape sigur că o să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și scoase la rîndul ei legitimația de polițistă. - Căpitan Kermeur, SRPJ din Brest! Eu am fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își mărturisi În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o imagine care avea s-o obsedeze vreme Îndelungată pe tînăra femeie -, la fel ca vorbele pe care le azvîrli cu violență. - Șterge-o de aici, Marie! Nu faci parte dintre ai noștri! Ascunzîndu-și durerea pentru mai tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de bidon și se luptă cu Loïc, a cărui forță părea Înzecită de furie, insensibilă la jeturile de benzină care țîșneau, stropindu-i hainele și solul de jur-Împrejur. TÎnăra polițistă se Încordă În zadar cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vrut să vin cu tine. De ce? Yvonne Își smulse electrozii cu un gest sec. - Mă obosiți toți cu Întrebările voastre! tună ea. Șterge-o! Afară! Afară! repetă ea văzînd-o pe Gwen că șovăie. Arătă spre Pierric, ghemuit mereu Într-un ungher. - Și ia-l de aici pe cretinul ăsta, mă deprimă. * * * Capătul secționat net atîrna de inel. Lucas se Întoarse spre Marie și arătă locul rămas gol Între celelalte ambarcațiuni amarate la ponton. - E vorba de un cabin-cruiser echipat cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
călduț... Rece... Glacial... le-aș fi putut spune, așa cum făceam cînd eram copii și ne jucam de-a ascunsul unui obiect pe care ceilalți Îl căutau. Îi observam, tineri și mai puțin tineri, umblînd din casă În casă, de la un ungher la altul. Văzusem În ochii lor cum descreștea speranța pe măsură ce se lăsa noaptea. Să se ducă dracului toți. N-am să le spun nimic. Știam unde se dusese Nicolas. Și Chantal, de altfel. Îi văzusem dînd tîrcoale În jurul jandarmeriei noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
față, Gwenaëlle arunca priviri discrete În dreapta și-n stînga. Ghicind ce o preocupa pe fiica lui, Milic Îi aminti Într-o șoaptă că, de la moartea soției lui, fratele ei nu mai suporta Înmormîntările, probabil că Își Îneca durerea În vreun ungher oarecare. Aruncîndu-le o privire mustrătoare, Jeanne le făcu semn să tacă. Marie primi răceala acelei priviri ca pe o rană care se suprapuse peste suferința ei, se clătină pe picioare. Jeanne Își strecură atunci brațul pe sub cel al fetei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]