5,886 matches
-
insistențe telefonul sună la specialist și Gabi aude vorbele puțin repezite, parcă panicate. Ce a zis? se roagă Gabi. Nu primește răspuns, dar i se întinde telefonul. Ca un condamnat la moarte ascultă și nu înțelege. Ca într-un vis urît, necontrolabil, aude "transaminaza 900" sau poate 800, sau poate 500, nu a înțeles prea bine. Dă telefonul posesorului de drept și se pleoștește de tot. Ceilalți au luat poziția celor care participă la funeralii. Mecanic, Gabi sună la doctorul Balan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o senzație de vomă. Și cum s-a terminat cu motanul? Eu am reușit să-i prind coada și Gheorghiță (hopa!) îl înțăncușa cu țepușa. Ce miorlăit de diavol scotea! Mă uit la cele două zbîrcituri umane. Baba era mai urîtă și mai antipatică decît Satana. Rînjea cu satisfacție cînd povestea chestia cu țepușa. Gheorghe aproba și oferea noi amănunte. Și? La o zvîcnitură s-a desprins o scîndură și a țîșnit ca din praștie. Răsuflu ușurat. Deci, cei doi ciocli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mexicanul. Mai frumoasă. Chiar, de ce nu? Monica reapare cu noua ploșniță. Radiază și chiar este frumoasă. Un cîntăreț anunță glumeț: Atenție, ploșnița este vie. Chiar? se apropie Ramona. Fufa dracului, o întîmpină Monica cu un fulger de răutate. Ce suflete urîte, comentează un filosof bătrîn, imun la frumusețe. CAPITOLUL IV Taina eternității S-a însurat Costică Nu aduce anul ce aduce ceasul. Adîncă și adevărată înțelepciune populară, simțită pînă în măduva oaselor de Ciornei Costică, om de afaceri în expansiune. Costică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe flori și o iau de nebune pe alei. Văd... Pe un perete, proiectorul ejacula imagini diverse. Femei vesele, triste, fericite, îndoliate, blânde, acre, frumoase, urâte, virgine, futute, desfutute, răsfutute, dezbrăcate... Aparatul de pro-iecție prezenta fotogramele una după alta, la interval de 5 secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere arhivare. Printr-un tub de lumină, Petru era conectat la realitatea formelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aici se mai află un măcelar, un morar, doi lucrători la cuptoarele de cărămizi. Cu aceștia îmi pierd vremea prostește tot restul zilei, jucînd cărți sau dînd cu zarurile, și între noi se iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urîte și fără de sfîrșit; iară de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le-am numit mai sus, vreau să tratez despre celelalte pe scurt, cuprinzîndu-le în această considerație generală, și anume că, așa cum am spus în parte mai sus, principele trebuie să se ferească de acele lucruri care pot să-l facă urît sau disprețuit, și ori de cîte ori va fi reușit să facă aceasta, el își va fi îndeplinit bine rolul și astfel celelalte fapte dezonorante pe care le-ar săvîrși nu-i vor mai fi primejdioase. Oamenii îl vor urî
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
supuși, chiar dacă situația din afară nu se tulbură, principele trebuie să se teamă că dușmanii ar putea să uneltească în taină. El se poate pune foarte bine la adăpost de o acțiune ca aceasta dacă se străduiește să nu fie urît sau disprețuit și dacă face astfel încît poporul să fie mereu mulțumit de el, lucru pe care trebuie să-l obțină, după cum s-a arăta pe larg mai sus. Unul dintre mijloacele cele mai sigure cu care principele poate să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întreaga armată. Cu toate acestea, sălbăticia și cruzimea lui au fost atît de mari și de nemaiauzite încît, după ce prin nenumărate omoruri ucisese o mare parte din populația Romei și întreaga populație a Alexandriei, ajunsese să fie omul cel mai urît din toată lumea, începu să fie urît chiar de aceia pe care îi avea în jurul lui, așa încît fu ucis de un centurion în mijlocul trupelor lui. Trebuie să observăm în legătură cu aceasta că asasinatele de felul acesta, care sînt rezultatul unei îndelungate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fost un om foarte războinic, iar armatele, sătule de moliciunea lui Alexandru, despre care am vorbit mai sus, l-au ales după moartea acestuia împărat. Nu s-a bucurat mult timp de domnie, deoarece două lucruri îl făceau să fie urît și disprețuit; mai întîi faptul că era de neam foarte de jos, întrucît pe vremuri păscuse oile în Tracia (lucru care era bine cunoscut tuturor, și care-l făcea să fie foarte mult disprețuit de oricine); al doilea, că la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ei. Secolul nostru ne oferă două exemple: primul se referă la Carol XII, care l-a adus pe Stanislas pe tronul Poloniei, celălalt este mai recent. Conchid, deci, că uzurpatorul nu va merita niciodată gloria, că asasinatele vor fi pururea urîte de neamul omenesc, că principii care comit nedreptăți și violențe împotriva noilor supuși vor îndepărta pe oameni în loc să-i cîștige; că nu este profitabil să justifici crima și că toți aceia care vor vrea să-i facă apologia vor judeca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de altfel, și la desen. Era paradoxul vederii mele slabe care se agăța cu inconștientă disperare de meșteșugul frumosului vizual. Desenam litere cît mai subțiri și ușor Înclinate spre dreapta, cu rotunduri și ovaluri atent trasate. Ghiță avea cel mai urît scris din clasă, iar doamna Învățătoare m-a dat de exemplu și m-a pus să-l corectez. Am rîs cînd l-am auzit că nu știe să pronunțe nici măcar plăcutul cuvînt „caligrafie“. După șase ani Încă nu-l nimerise
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o cometă cu cap, cu plete și coadă, cu siaj luminos pe urmele ei. Simți că activismul ei programatic e incitat ca să umple un gol, ca să mascheze o carență, să sal veze Întregul din teroarea principalului amănunt al ființei sale. Urîtele și urîțelele vor să domine din start ori, tot din prima, dau să te tragă de mînă după ele, asta dacă palpită de partea dinamică a jocului. Altfel, eroinele placidității te plictisesc cu cîrtitul la adresa universului care, În cazul cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
autoritate n-are cum avea. Dar tot îi era frică de daimyo creștin. Era vorba de Omura Sumitada și de cei 60 000 de japonezi pe care-i convertise. Iar el!... Toyotomi Hideyoshi ! Nici măcar numele nu era al lui. Caracter urât, suflet urât, față urâtă. Ură și urâțenie. Asta era. Mai bine-și lăsa porecla "Saru" (maimuța). Oda Nobunaga războinicul i-o dăduse. Dar toate astea muriseră odată cu cei douăzeci și șase. Și fiul nostru. Doisprezece ani. Atâta avea. Atârna acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
are cum avea. Dar tot îi era frică de daimyo creștin. Era vorba de Omura Sumitada și de cei 60 000 de japonezi pe care-i convertise. Iar el!... Toyotomi Hideyoshi ! Nici măcar numele nu era al lui. Caracter urât, suflet urât, față urâtă. Ură și urâțenie. Asta era. Mai bine-și lăsa porecla "Saru" (maimuța). Oda Nobunaga războinicul i-o dăduse. Dar toate astea muriseră odată cu cei douăzeci și șase. Și fiul nostru. Doisprezece ani. Atâta avea. Atârna acolo. Se rugase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
avea. Dar tot îi era frică de daimyo creștin. Era vorba de Omura Sumitada și de cei 60 000 de japonezi pe care-i convertise. Iar el!... Toyotomi Hideyoshi ! Nici măcar numele nu era al lui. Caracter urât, suflet urât, față urâtă. Ură și urâțenie. Asta era. Mai bine-și lăsa porecla "Saru" (maimuța). Oda Nobunaga războinicul i-o dăduse. Dar toate astea muriseră odată cu cei douăzeci și șase. Și fiul nostru. Doisprezece ani. Atâta avea. Atârna acolo. Se rugase, gemea, țintuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și foame de Cuvântul Lui... Vorbele astea mi-au răsărit în gând pentru tine. Ți-e dor de ai tăi și nimic și nimeni nu-ți umple golul: ai face orice, te căznești să te trezești ca dintr-un vis urât, îi vrei aproape, îi și simți lângă tine, dar nu-i vezi și nu, nu sunt lângă tine, te uiți la puntea de raze și crezi că vor veni pe acolo... Ziua ești cu toți ceilalți, râzi, îți cauți hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nisip frumusețe de costum. Uite-așa ! Mama (cu tristețe și resemnare): Te bucuri ? Băiatul : Păi cum altfel ?! Mama: Uite, dragul meu, când ne-au alungat din casa noastră, am spus că niciodată noi n-o să facem rău nimănui : nici cuvinte urâte, nici bătăi, nici certuri, nimic-nimic... Și asta fiindcă ne-au lăsat în viață. Tu erai mic, nu-ți mai aduci aminte. De fapt, de asta nu ne-au omorât și ne-au lăsat să fugim în lume: erai tu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
probau seriozitatea și competența în serviciul pe care-l avusese până nu de mult. Dar cine sunteți dumneavoastră și ce doriți de la noi? păru să se mire funcționarul ministerial spre biroul căruia fusese îndrumat de portar, un tip chel și urât, privindu-l suspicios prin lentilele fumurii ale unor ochelari rotunzi, cu ramă groasă, de baga. Solicit să fiu primit în audiență la domnul ministru..., îi explică Sever, cu o voce imperativă. Adică la tovarășul ministru, îl corectă birocratul cu ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mirată și, desprinzându-se din brațele lui, continuă să meargă mai departe alături de el, ținându-l de mână. Pentru că m-am purtat urât cu tine, îi spuse el și în sinea sa simți că, într-adevăr, se făcuse vinovat de urâtă purtare. Pentru că mi-am închipuit prostii despre tine... Nu știu de ce am crezut că eu aș avea dreptul să-ți impun să mă iubești pe mine, și nu pe altul! Nu iubesc pe altcineva, dar nu face nimic. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dora a rămas cu senzația că privirea lui a continuat să o urmărească stăruitor multă vreme. A continuat să îl vadă aproape de câte ori cobora în vale. De fiecare dată era singur. După câtva timp, fie că era frumos sau urât, soare torid, ploaie și vânt, începuse să aibă ca tovarăș nedespărțit o imensă umbrelă neagră pe care nu o deschidea niciodată. Acele ruginite străpungeau impudic țesătura neutilizatului obiect de care era ne-despărțit Justin. Fizionomia lui se schimba de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Moldovei, Maiestate!.. Ei îs niște prefăcuți... De aceea nu se cuvine să le dai crezare... Nu se poate! Nu se poate! Așa ceva nu este cu putință, vornice! Sunt absolut încredințat că așa ceva nu se va petrece nici măcar într-un vis urât! Îți ordon să pui stavilă uneltirilor pizmașe împotriva unor viteji neînfricați și credincioși cuvântului dat Măriei Mele! Asta trebuie să înțelegi, vornice Moțoace! O dată pentru totdeauna! Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tun de către luptătorii lui vodă Constantin, care i-au împresurat pe-ai noștri și i-au măcelărit în crucea nopții, tocmai când ies la plimbare duhurile rele. Cuum?! Cuum?! a reușit să articuleze, parcă trezit la realitate dintr-un vis urât, trufașul Rex. Așa precum am spus, mărite rege! Din cei rămași la Cotnari, cam patru-cinci mii de viteji, s-a ales praful și pulberea. Mai întâi că s-au îmbătat cu licorile de must de prin cramele locului, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
total neaerisit din cauza preotului leah care nici o dată nu-și încheie învățătura la ora stabilită. Mai puneți la socoteală că într-una din duminici Her Vater a descoperit în cristelnița dosită într-un ungher al amvonului niște chiloței de copil urât mirositori, cu urme de netăgăduit că se scăpase pe el. Și atunci leșii, deși mai numeroși, au fost nevoiți să accepte modificarea programului. Din cauza lui Woiceh al nostru și a neglijenței voastre trebe să stăm la Liturghie până la ora 1430
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Supraviețuiesc într-o creșă de adulți care cultivă himere. Uneori am impresia că sunt un personaj cu o viață încropită din mii de iluzii cumpărate în rate. Aș vrea să fiu chiar și un cimitir ambulant al iluziilor, al amintirilor urâte, dar nu pot. Poate că a trăi înseamnă și asumarea amintirilor nenorocite, a iluziilor. Credeam că există doar o judecată de apoi, clasică, de după moarte. Există însă și o judecată a tribunalului nostru interior, care ne obligă să dăm seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
după care întreba scurt: "Înțeles?" Nu răspundea nimeni. Când, într-un târziu, începeau să cânte ceva despre o înălțare la cer, unele negrese erau asediate de tuse, pe altele le apuca strănutul, moment în care domnul în negru zicea ceva urât, urmat imediat de o cruce, de o întoarcere cu fața către altar, și de un iartă-mă, Doamne. Orice melodie era cântată mereu altfel, iar eu, în marea mea nedumerire, îmi schimonoseam fața, a mirare, în fel și chip. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]