24,868 matches
-
doamnelor și domnișoarelor, care i-ați văzut sexul din greșeală și v-ați speriat/Vai de mine e cât o pisică!/...” „Ptiu! Om bătrân, si o așa nărozie, mai rar!... Muica, sfârșitul lumii!...” - a zis și babă Floarea, trăgând cu urechea și coada ochiului la adresa deschisă de nepotul său, copil ce repeta, în șoaptă, versurile (de mai sus), versuri pe care urmează să le recite, pe scenă, la serbarea aces tui sfârșit de an. Mda! Reflectam asupra „versurilor”, presupuselor aplauze de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din cer Și iată cum pe nesimțite întunericul se înmulțește că erizipelul și iată cum se înmulțește scânteiuța de baltă Cum floarea soarelui devine mai roșie în apus decât urechea tăiată a lui Van Gogh Pe mâinile noastre că o pulbere fină rămășițele pământești ale stelei dau de gândit vecinei noastre de palier Cineva demontează în umbră mașinăria fină a viselor noastre că pe un ceasornic cumpărat de la târgul de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lor. De la fiecare am avut înțelegere și ajutor chiar când nu le merităm. Prima mea dragoste a fost o evreica din Arad, Bebi: era deștepta, nostima și plină de humor. Cand dorea să se despartă de rest, se trăgea de ureche, strigă «afară cu jidanii», si pleca prima. De la ea am ramas un antirasist convins și un admirator al realizărilor neamului ei. Puțin după terminarea facultății m-am căsătorit cu o frumusețe de tip nordic, Elenă, care fugita cu părinții din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
totuși luați de rudele ce-și amintiseră de ei. Cei mai multi n-aveau nici puteri și nici unde se duce, dar mai ales n-aveau de ce să se ducă. „Ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul” strigau ei unul în urechea celuilalt, doar, să se audă. Indiferență unora, surzenia altora, si neputința îi făcuseră să se resemneze. UN PAHAR CU LAPTE Unii intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și încă oficial. Mai ales că și eu, ca toți copii ce participasem la piesele lui Nea Costică, mă visăm deseori Iancu Jianu sau Tudor Vladimirescu, eroii mei preferați. Și au început repetițiile, eu fiind numai ochi și mai ales urechi pe toți interpreții dar mai ales pe Nea Costică ce juca rolul lui Răzvan. Cum dacă cu alte daruri a fost zgârcit Dumnezeu cu mine, memorie mia dat din plin. Păcat că nu am știut să profit de ea. Dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
e prost și sincer. Când scară valorilor e răsturnata,trebuie să urci în jos ca să progresezi. • Martirajul cuvintelor (versuri). Nu aș vrea să-mi dau cu părerile în cap . • Nici teoria relativității nu dă soluții... • Te poti culcă pe o ureche în ideia că mai ai una?! Dramaticul fără comic devine tragic. • Neadevărul ajuta la supraviețuire (Bianca Marcovici). • I-au spus să mai pună mâna pe o carte. A pus mâna dar se pare că nu-i de ajuns. • Sufocat de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
exprima opiniile negative - era departe de a fi lipsit de spirit critic - o făcea cu neplăcere. Nu-și critica niciodată prietenii în public, de altfel nici între patru ochi. Odată însă, pe când ne plimbam amândoi într-o pădure, departe de urechile indiscrete, și-a permis - unica rezervă în mijlocul unui elogiu să facă despre unul dintre confrații de care tocmai se despărțise, această remarcă: " Singura trăsătură care mi place mai puțin la el este acest rabolepie pered uspehom" - obediență grăbită, atitudine subalternă
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
ale statului, ale familiei, ale literaturii. Povestea se termină cu savantul, un țicnit, "Regele Kuty cel adevărat". Care-ți poate da orice: Vreți un împărat? trosnesc din două degete, din două burice, și-l fac. Un prinț? mă scarpin după ureche. Am în buzunar zece guvernatori și doi prezidenți la subsoară - iar în buzunarul de la ceasornic un dictator. Ce vreți? Alegeți. Sunt grăbit. Și spuneți ce ați auzit și Europei, că s-a ismenit." Carevasăzică, un autor. Un romancier a cărui
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
îmi dau seama, fiindcă pe dreapta apare firma... (neclar, n.n.). Agitație mare, Lumea strigă, râde, se îmbrățișează. Ba unii aruncă cu pălăriile în vânt. De nemărginită fericire. Au fugit nemții! îmi declară un bătrân cu lornion având lănțișor dus după ureche... De, domnule, au pierit, așa, peste noapte!... Au fugit și bulgarii, și turcii... Strada Holban e pustie... mahalagiii adună hârtiile, afișele... Foiță de țigare. Ecranul memoriei fixează ce nu trebuie, și deseori omite decisivul. Așa de exemplu nu pot uita
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
înghite "bolul alimentar îndelung mestecat" (,cred că la origine era vorba de niște pâine cu margarină", încearcă să rememoreze, cât mai exact, eroina); nu rareori, îi împletește părul pubian, lipindu-i șuvițele cu salivă și spermă; alteori, filozoful ejaculează în urechea fetei (,spermatozoizii vorbesc între ei!", exclamă Vlada); iar iarna, cei doi amorezi își dau jos pantalonii și stau câte zece minute cu fundurile goale în zăpadă. De ce? Ca să le înghețe sexele. Că se iubesc, e limpede: fata poartă la gât
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
un capitol despre tot felul de evenimente legate de cărți și bani. Două puncte tari în acest număr: o splendidă scrisoare a lui N. Steinhardt către Constantin Noica precedată de o confesiune a lui Gabriel Liiceanu pentru cei care au urechi de auzit și ochi de citit și un spumos, un miezos interviu al lui Dan C. Mihăilescu. Cităm fragmentar de aici câteva sfaturi pentru un critic tînăr: "Să cauți să debutezi cu un volum unitar, rotund, de cercetare, nu de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
peste ele. A desfăcut primul volum în fascicule și, treptat, scoate la iveală cîte 16 pagini pe care le introduce printre ultimele file ale registrului matricol sau de pontaj - la care lucrează. Citește cu un ochi la fereastră și cu urechea la ușă." Sigur că "integrala" Sadoveanu e cam forțată, chiar și-n ironie, dar să fi știut Sașa Pană c-o să vină, cît de curînd, vremea cînd așa se va citi? Oricum, trece repede peste loisir-ul periculos (că-i
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
domnului Șimonca o cură de primenire sufletească la capătul căreia să poată fi suficient de obiectiv pentru a fi în stare să comenteze detașat chiar și acele evenimente culturale la care participă oameni pe care nu-i poate răbda. După ureche OTIDIANUL este printre ziarele care acordă, în mod constant, un loc și un rol fenomenului cultural, fără inflexiunile mondene și temenelele în fața unor VIP-uri de carton de care sînt pline alte publicații. Cu atît mai vizibile sînt accidentele de
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
cultural, fără inflexiunile mondene și temenelele în fața unor VIP-uri de carton de care sînt pline alte publicații. Cu atît mai vizibile sînt accidentele de parcurs: titluri dorite de impact, dar complet neinspirate, comentarii alăturea cu realitatea, relatări făcute după ureche. Toate cele trei hibe se văd în numărul din 8 mai, în care, sub titlul căznit-senzaționalist Manolescu ascute oficial condeiele tinerilor scriitori, Ioana Calen semnează un articol despre Colocviul Tinerilor Scriitori, desfășurat la București în 5-6 mai. Punem pariu că
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
accente acute: "știu, știm, știu că știți, știm că știu: ajunși în pragul degradării/ psihice... o, de ce/ n-am eu putere, înțeleptule: să elimin această băutură/ scîrbavnică, ura -/ ura de tine însuți, lipicioasă, numai miere, pufnind pe nas și pe urechi,/ care mă răstignește fără motiv... aici te înșeli,// te răstignește din/ motive bine determinate, metafizice" (Nervi șEști ca o carte, predestinatăț). Așa încît orizontul apare întunecat în toate direcțiile. Particularitatea acestei dezolări totale ne-o oferă obiectivarea imaginii sale, obținută
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
să fug? E ceva difuz, nu-mi/ mai încap în piele, nu mă mai înțeleg. Nimeni/ nu mai are nevoie de mine? îmi/ scuip cărnurile. Nici/ eu nu mai am nevoie de mine! Are cineva nevoie de ochii/ mei? De urechile mele? De nas? De țeastă?/ Nu are nimeni nevoie: sau/ poate de mîini? De inimă? Numai de suflet să/ nu vă atingeți: sufletul nu este al meu... Unde să fug/ să scap de mine... Pe cine să pun să încalece
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
trandafirii). Ulterior, autorul Poemului animal aplică delirului d-sale povestit în amănunțime inserturi folclorice, din conștiința unei damnări personale (autopunițiuni), a unei mișcări regresive ce înțelege a se dezbăra și de ultimele convenții "prețioase": "Gîlceavă, exces, dezlănțuire. Iad. Stă cu urechea ațintită,/ culcat în Iarbă. Delir. Vagi nostalgii - în procesul de descompunere/ a glucidelor. în fascicule. Erezii,/ anateme: vase lemnoase împietrite în fața/ Ispitei - unde/ se ascunde Muma Pădurii?" (Iad, mare propășire). Liviu Ioan Stoiciu: un tînăr transformat cîndva de Muma Pădurii
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
care trăiam și creșteam mari zi cu zi. Din când în când mama mea și cu tânți Lenuța își găseau timp să stea de vorbă, uneori ore întregi. Ce aveau să-și spună? Curios din fire cum eram, trăgeam cu urechea. Vorbeau în șoaptă și nu prea înțelegeam mare lucru din ce șușoteau, dar îmi amintesc cu precizie că repetau numele celor doi frați Mitică și Valeriu, care nu o duceau prea bine. Înțelegeam că li s-a întâmplat ceva rău
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
oferit prea puține momente de glorie, cât a trait, aceasta instaurându-se în postumi țațe (că în mii de cazuri ale lumii). Faima (nefasta, de fapt) din timpul vieții a fost legată de gestul său de automutilare - prin tăierea unei urechi. Cum senzaționalul negru, impus brutal prin fantome și crime, începând din cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (în Anglia și Franța), mărșăluind în creștere până în zilele noastre (în întreaga lume euroasiatică și africană, fără a se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mediile artistice și lumești, care, iată, găsește în Virgil Dumi trescu un poet cultivat, cu simțul rafinat al culorii și al cuvântului. De aceea, spuneam că poemul de gardă este un... relevant pro-domo. Iar cele Șapte schițe la „Autoportret cu urechea tăiată” se constituie în depoziții de antologie, prin alternanta limbajului poetic la marginea și pe suprafața tablourilor de pictură. Aci, în cele șapte schițe (o, câte semnificații și simboluri cunoaște cifră șapte în culturile, religiile și mitologiile planetei!), se revarsă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
doamnelor și domnișoarelor, care i-ați văzut sexul din greșeală și v-ați speriat/Vai de mine e cât o pisică!/...” „Ptiu! Om bătrân, si o așa nărozie, mai rar!... Muica, sfârșitul lumii!...” - a zis și babă Floarea, trăgând cu urechea și coada ochiului la adresa deschisă de nepotul său, copil ce repeta, în șoaptă, versurile (de mai sus), versuri pe care urmează să le recite, pe scenă, la serbarea aces tui sfârșit de an. Mda! Reflectam asupra „versurilor”, presupuselor aplauze de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din cer Și iată cum pe nesimțite întunericul se înmulțește că erizipelul și iată cum se înmulțește scânteiuța de baltă Cum floarea soarelui devine mai roșie în apus decât urechea tăiată a lui Van Gogh Pe mâinile noastre că o pulbere fină rămășițele pământești ale stelei dau de gândit vecinei noastre de palier Cineva demontează în umbră mașinăria fină a viselor noastre că pe un ceasornic cumpărat de la târgul de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lor. De la fiecare am avut înțelegere și ajutor chiar când nu le merităm. Prima mea dragoste a fost o evreica din Arad, Bebi: era deștepta, nostima și plină de humor. Cand dorea să se despartă de rest, se trăgea de ureche, strigă «afară cu jidanii», si pleca prima. De la ea am ramas un antirasist convins și un admirator al realizărilor neamului ei. Puțin după terminarea facultății m-am căsătorit cu o frumusețe de tip nordic, Elenă, care fugita cu părinții din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
totuși luați de rudele ce-și amintiseră de ei. Cei mai multi n-aveau nici puteri și nici unde se duce, dar mai ales n-aveau de ce să se ducă. „Ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul” strigau ei unul în urechea celuilalt, doar, să se audă. Indiferență unora, surzenia altora, si neputința îi făcuseră să se resemneze. UN PAHAR CU LAPTE Unii intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]