2,115 matches
-
în greementul ei. în vreme ce flăcările livide ardeau pe catarge, puține vorbe ieșiră de pe buzele încremenite ale marinarilor; strânși la teuga, se uitau cu niște ochi strălucitori la lumina aceea fosforescentă, ca la o constelație depărtată. Pe fundalul acestei lumini spectrale, uriașul negru Daggoo părea de trei ori mai colosal, ai fi zis că-i chiar norul negru din care țîșnise fulgerul. Gura deschisă a lui Tashtego își dezvăluia dinții albi, de rechin, care aveau o strălucire stranie, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
celui care gândește sub roșie stea la Kremlin: Iosif Vissarionovici Stalin - mâinile celor care luptară sub tunelul de obuze, cu numele lui pe buze gonind cu armele-n mâini fasciste armate de câini, prăbușite din țară În țarăă». (Radu BOUREANU. - Uriașul Octomvrie) «Așa veni - așa Înflăcărată zi de februarie-a lui treizeci și trei Pe Grivița sus, unde curge țiței De se-mbină În pământ și-ți mânjește lopata cu toți, erau gata ca unulă». (Cicerone ThEODORESCU. - Calea Griviței) Salvatoarea «Întoarcere cu 180 de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cetatea, Cu flamură roșie-n vânt, Libertatea,Înaintând, Înaintând!». (Mihai BENIUC. - 23 August 1944) «Senin uriaș Învățat (Ă) Eu vreau să te cânt și cântarea Din slavă purtată Senină și largă ca zarea Să treacă-n eroica gloată!». (Ferenc SZEMLER. - Uriașul) Scriind la Începutul anului acestuia un studiu pe tema Lenin În literatură, Mihail Novicov a evidențiat pe bune motive dintre aceste producții literare (FlorinTornea, Nina Cassian, Alexandru Jar, S. Mărcuș, E. Dorian, Letiția Papu și alții) poezia lui Nicolae Tăutu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
foarte adesea, cuvintele mari, frazele grandilocvente, hiperbolizările, care denaturează figura omului nou și o asimilează, fals, aceleia a eroilor văzuți ca supraoameni. Poezia Sondorul a lui George Dan este elocventă. Iată cum descrie poetul pe muncitorul petrolist: «Sondorule pașnic, sondorule uriaș, tu ești vânătorul de balene destoinic și corabia ta pescărească, gigantică, e Valea Prahovei cu care tu navighezi pe negrele, moartele mări subterane. Sondorule cu umeri largi și pumni groși, tu azvârli harponul de trei mii de-oca, (harponul cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o serie de crime înrudite. În realitate, există un șir fatal al intercondiționărilor: Helen Grayle îl ucide pe Marriott în prezența lui Marlowe pentru ca, în final, tot ea să-l ucidă pe Moose Malloy în chiar apartamentul detectivului. Evident, după ce uriașul Moose îl ucisese pe patronul clubului unde dansase cândva Helen/Velma și o sugrumase pe fosta patroană a localului (Jessie Florian). Pentru ca lucrurile să aibă coerență (poate prea multă!), mai aflăm că bătrâna Florian e, la rândul ei, legată de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de școala hard-boiled nu înregistrează atâtea înfrângeri și nu arată atâtea vulnerabilități ca Philip Marlowe. Eșecurile sale curg în serie: admonestat de polițiști, bătut de diverși membri ai bandelor organizate în treburile cărora se amestecă, luat, literalmente, pe sus de uriașul Moose Malloy, „drogat” în clinica particulară din Santa Monica a doctorului Sonderborg, „jefuit” de banii încredințați de Lindsay Marriott, umilit de neputința de a găsi o explicație logică întâmplărilor în care a intrat. Pentru a pune capac înfrângerilor fără drept
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
glorie și bani, care-și caută idealul - nesfântul Graal - trădând și ucigând: ea l-a împușcat pe Moose, după ce-l ucisese pe Marriott, șantajistul care-i descoperise biografia deloc onorabilă; Moose rămâne consecvent imaginii din momentul intrării în scenă: un uriaș fără minte, obsedat de iubirea absolută pentru o femeie care nu merita decât dispreț; Marlowe își recâștigă stăpânirea de sine, reîmbrăcând platoșa de ironie care seduce și, în același timp, ține la distanță femeile. Dar tot el îi găsește scuze
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
va mai fi ceva de cercetat și de descoperit, iar o mică descoperire va Însemna un mic pas În cercetarea științifică. Se știe ce a spus Armstrong când a pășit pe Lună: „E un pas mic pentru om, dar unul uriaș pentru omenire!”. În general, există trei tipuri de cercetare: a) cercetarea fundamentală; b) cercetarea aplicativă; c) cercetarea tehnologică. Fiecare tip va avea metodele sale specifice. Pe noi ne va interesa cu precădere primul tip de cercetare. Lucrul cel mai important
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
putea dovedi și de o ironie caustică, Jones dându-ne două asemenea exemple: Când Stekel, gândind că a mers mai departe decât Freud cu anumite descoperiri, se scuza pentru aceasta cu semimodestie, spunând că un pitic cocoțat pe umerii unui uriaș putea vedea mai departe decât uriașul însuși, Freud i-a răspuns ironic: „Lucru probabil exact, dar nu și atunci când e vorba despre un păduche de pe capul unui astronom” (Jones, 1955/1979). Într-o scrisoare adresată unui tânăr care-l contrazisese
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
caustică, Jones dându-ne două asemenea exemple: Când Stekel, gândind că a mers mai departe decât Freud cu anumite descoperiri, se scuza pentru aceasta cu semimodestie, spunând că un pitic cocoțat pe umerii unui uriaș putea vedea mai departe decât uriașul însuși, Freud i-a răspuns ironic: „Lucru probabil exact, dar nu și atunci când e vorba despre un păduche de pe capul unui astronom” (Jones, 1955/1979). Într-o scrisoare adresată unui tânăr care-l contrazisese, Freud dă următoarea replică: „Pretextând că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dar forma e mai puțin frapantă. Mitologia poetului se îmbogățește cu o figurație alegorică - „Păpușarul” scoțând din lada sa tot ce a intrat în neființă, „Ghinărar Marjori”, comandant al invadatoarei oști de omizi, „Bălașul, Zamfirul, Berlantul”, trei lupi vizitatori, „Not, uriașul de-o palmă” ce „aduce pierzania”, „leoaica-ciocârlie” și, mai ales, mierla, interlocutor gracil, muză, dar și autor fictiv, pe seama căruia se pun multe „istorii”. Aceste făpturi par mai puțin participanți la un rit sacrificial, cât purtători ai unui mesaj oracular
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
redactor și secretar științific la publicația „Romanoslavica” (1969-1974), redactor la Centrul de Documentare pentru Arhitectură și Sistematizare (1974-1975) și traducător la Întreprinderea Electronica (1975-1976). Debutează în 1949, în revista „Licurici”, în același an publicându-i-se și în volum nuvela Uriașul științelor naturii. Colaborează la revistele „Viața culturală a Capitalei”, „Luceafărul”, „Romanoslavica”, „Literatorul”, „Caiete critice”. Obține Premiul Uniunii Scriitorilor în 1979, pentru traducerea culegerii de povestiri Un șofer de elită de Vasili Șukșin. După 1990, a ținut conferințe la Radio, în
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
lor, pe care o reprezintă un oraș-port. În general, scenele în care oamenii se întâlnesc și își confruntă adevărurile proprii (fără a se înfrunta în mod obligatoriu) sunt vii, pline de culoare și se păstrează bine în memoria cititorului. SCRIERI: Uriașul științelor naturii, București, 1949; Corabia nevăzută, București, 1990. Traduceri: Nina Ghernet, Musca albă, București, 1949, Cărarea vitejilor, București, 1951 (în colaborare cu Horia Oprescu), La malul apei, București, 1958 (în colaborare); Anatoli Kuznețov, Legenda continuă, București, 1968; Mihail Bulgakov, Garda
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
malul apei, București, 1958 (în colaborare); Anatoli Kuznețov, Legenda continuă, București, 1968; Mihail Bulgakov, Garda albă, București, 1969, Însemnări pe manșete, în Diavoliada, București, 1998; Andrei Belâi, Petersburg, București, 1970; Iuri Tânianov, Moartea ambasadorului, București, 1972; Konstantin Vorobiov, A venit uriașul, București, 1974; Arkadi și Gheorghi Weiner, În vizită la Minotaur, București, 1976; Kalevipoeg. Epopee populară estonă, București, 1978; Vasili Șukșin, Un șofer de elită, București, 1979, Călina roșie, pref. trad., București, 1995; Aleksei Pisemski, La cumpăna veacului, I-II, București
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
cu eroii și să ne introducă în problemele care îl frământă. Și facem cunoștință cu ei. Gavrilă e voinic, foarte masiv și se pare că suferă din această pricină, deoarece mormăie ori de câte ori tovarășii glumesc pe seama staturii sale. Gavrilă e «un uriaș cu suflet de prunc», Călin e cumpătat, Iordache și Bucur «se-mpung în cuvinte», cei doi munteni care mai sunt în brigadă «tac îndelung», «Cercel e vârstnic» și l-a cunoscut pe Roaită, iar Costea «e vesel și înflăcărat». (...) Asta
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dușman, de vijelie, Au înflorit în țara noastră Un sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc în țara toată Mari flori de fier și de granit. Îmi pare satul zidăresc Un uriaș cu mii de brață Ce albii la Canal zidesc Iar la Bicaz lumini înalță. Metroul-brațele acestea II vor dura sub trotuare, Iar Dâmbovița o vor crește Și-o vor apropia de Mare. Aurora CORNU - Sondorița. În: Viața românească, nr.3
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nici în cataloage, nici în planurile de perspectivă. Dar chiar dacă alături de Caragiale l-am afla editat pe Eminescu, și alături de Eminescu l-am găsi pe Creangă, n-am avea pentru ce fi mulțumiți. Trei stejari, oricât ar fi ei de uriași, nu pot răcori cu frunzișul lor Bărăganul. Trei stejari nu ne pot da imaginea pădurii. (...) Scriitorii semnalați mai sus - și mulți alții ale căror nume nu mi-au venit sub condei - nu sunt, desigur, de mărimea lui Homer, a lui
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Gândirea, precise și totodată elegante, erau căutate cu interes de un public larg, format nu numai din preoți și călugări, ci și din laici (Crainic Însuși fiind un laic). Așadar, aș spune că, dacă succesul Filocaliei a fost atât de uriaș precum Îl știm, aceasta se datorează, În parte, muncii de pregătire și de senzibilizare, făcută timp de cincisprezece ani, de către Nichifor Crainic. Acestea fiind spuse, nu trebuie să exagerăm totuși influența pe care opera și personalitatea lui Crainic au putut
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
face Saturn cu atâtea inele? ML: Cu ele își menține echilibrul în Cosmos. Gigel (cu importanță): Aha, așa m-am gândit și eu... Radu (ușor îmbufnat): Continuăm ML? ML: Da, da... Gigel: (cu importanță) Sigur că da... Robotul: Jupiter este uriașul Împărăției Soarelui (apare și el pe bolta cerească și rămâne acolo, cu celelalte) Radu: (oprește robotul) Gata! Explicațiile s-au terminat. Acasă!... Gigel (ușor șocat) Cum s-a terminat?! Roboțel a spus că sunt opt stele!... (numără pe degete și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
la orașul care ardea, cuprins de flăcări dintr-un capăt În altul. Focul urma să mai țină trei zile, iar flăcările aveau să se vadă de la optzeci de kilometri. În larg, marinarii aveau să confunde norii de fum cu un uriaș masiv muntos. În țara spre care se Îndreptau, America, mistuirea În foc a Smirnei avea să țină prima pagina o zi sau două, Înainte de a fi detronată de cazul crimei Hall-Mills (corpul lui Hall, un pastor protestant, fusese găsit Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În Bithynios și repară biserica. Privi În sus la Sfântul Hristofor, martirul Asiei Mici. ― Dacă turcii au distrus-o, Miltie o s-o construiască la loc. Dacă n-are nevoie decât de icoane, o să le picteze el. Sfântul Hristofor era un uriaș. Ținea În mână un sceptru și trecea printr-un râu năvalnic. În spinarea lui era Pruncul Iisus, cel mai greu bebeluș din toate timpurile, pentru că ținea lumea În mâini. Care sfânt ar fi fost mai potrivit să-i apere propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
treime din câți sunt în școală. Am aranjat să mai vină un transport mâine seară. Azi am adus ce-am putut strânge în grabă. Mâine vom avea mai multă treabă. Vezi blocul ăla? mă întrebă indicând cu mâna acoperișul unui uriaș de ciment din partea stângă. Îl văd. Ce-i cu el? La etajul patru, care e tot al meu, al rețelei, sunt chiar în momentul ăsta oameni. Începând cu orele dimineții vor înmagazina armele aduse de ceilalți. Până seara, când vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
primejdia. Fiind depășiți numeric și neavând posibilitatea de a se apăra și nici de a ataca, Gardienii au fost deposedați cu ceva efort de armele pe care le aveau asupra lor. Vrând să se răzbune, voinicii au început să lovească uriașii care încă mai stăteau în picioare și care se străduiau să iasă din mulțime croindu-și drum cu ajutorul staturii lor impresionante. Câțiva, cei de la intrare, au reușit să iasă cu bine, dar majoritatea au fost lăsați zăcând la pământ, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lucrurile astea? Exact ca în vis, își ridică leneș mâna, de parcă ar fi putut oricând să se prăbușească inertă, și arătă spre mine. Privește! Lumina începea să dispară din peșteră și limbi de întuneric se ridicau din adânc ca niște uriași care au dormit mult prea mult și se scuturau acum de moleșeala care i-a cuprins. Se înălțau promițător și se apropiau de mine ca de o pradă. Se învârteau în jurul meu, din ce în ce mai aproape și mai amenințător, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și nimic mai mult. N-ai nevoie de altceva în viață. — Mda..., aprobă Pusio mai degrabă dezamăgit. — Ascultă-mă pe mine, insistă Rufus. E totuna dacă îți faci casa din brazde de lut sau din piatră adusă de prin străinătățuri... Uriașul se pune pe râs. — Atunci ce te frămânți atâta că nu rezistă structura amfitea trului? Rufus vede roșu în fața ochilor. — Tu știi pe ce stai acum? întreabă bătând din picior. Călărețul face ochii mari. — Pe pământ, pe ce să stau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]