2,433 matches
-
clipele nesigure ale destinului... am iubit și iubesc ca un prost, dar iubirea n-a avut nici-un rost, am cântat la țimbale când mi-era jalea mai mare și am tăcut ca s-ascult visele triste ale pădurii pline de urletul urii... miercuri, 25 martie 2015 Referință Bibliografică: aventura unui poetoman / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1546, Anul V, 26 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AVENTURA UNUI POETOMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357788_a_359117]
-
păcat de la Dumnezeu și legea e lege, dai de dracu!” ,, Eu, dom’ sergent? Să fur eu ? Neam de neamul meu n-a avut obiceiul ăsta !”. și cum termină el vorba, se-auzi din senin, întâi mai încet, apoi din ce în ce mai tare urletul sirenelor. Iar fac ăștia exerciții de alarmă !” - își dădu cu părerea Praporică. Mie parcă mi s-a înfipt un cuțit în inimă...și mă întreabă Praporică :,, da’ ce dom’ sergent ți-e frică de moarte ?” ,, Mi-e frică, Praporică, eu
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
eu...” Praporică ăsta era un hoț, după ce plecau toți din oraș, el da iama prin locuințele oamenilor și le lua tot ce găsea și le vindea în tancioc. Nu trecu mult după învălmășala asta că începură avioanele să urle, un urlet greu de oțel, ieșit parcă din fundul pământului. În tăcerea acelei zile de vară care se așternuse peste tot, urletul lor era însăși moartea strecurată în sufletul fiecăruia. Și Praporică trist cu capul în jos : ,,Astăzi s-or duce spre
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
tot ce găsea și le vindea în tancioc. Nu trecu mult după învălmășala asta că începură avioanele să urle, un urlet greu de oțel, ieșit parcă din fundul pământului. În tăcerea acelei zile de vară care se așternuse peste tot, urletul lor era însăși moartea strecurată în sufletul fiecăruia. Și Praporică trist cu capul în jos : ,,Astăzi s-or duce spre Ploiești, dom’ sergent ! ne-or ierta dom’ sergent”, -repeta el cu capul pe cer .,, Să te audă Dumnezeu !”- zisesem eu
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
prin fața Primăriei și-am văzut cu ochii mei cum a căzut o valiză din porbagaj drept în mijlocul străzii. Eu am coborât repede scările și-am luat valiza, pierzând pe Praporică din vedere. Am pus valiza jos lângă mine și ascultam urletul bombelor care acum trebuie să fi căzut pe Gara de Nord. După ce se mai potoli prigoria ce zic eu: ,,ia să dechid eu valiza să văd ce e în ea... -Și ce credeți, frațilorcăera?- îi întreba el pe prieteni când se întâlneau
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
nou, muzica sferelor și unitatea în opoziții și contrarii, teme generoase, de altfel, care îi dădeau voie la interpretări simbolice în toate nivelurile cunoașterii, iar ea, biata femeie, rămăsese cu trei copii pe cap, dintre care ultimul o înnebunea cu urletele lui noapte de noapte, suferind și el, probabil, de lipsa bărbatului care îl crescuse și îl alintase și îl spălase și îi hrănise cu biberonul, dar, neputînd să-și manifeste altfel deznădejdea, urla cu disperare pînă cînd femeia începea să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
uscată a Ideii prin care se prelinge complotul de dinaintea zicerii. Am mucegăit pe tăcerea tâmplei cu suspin de rugăciune și mi-am subțiat metafizicul în ridul senzației. Compasiunea lucrurilor mi-a știrbit marginea ca pe-o vitalitate a întâmplării supusă urletului devenirii ... Libertatea din oase tușește romanul materiei orgolioase în gângurit ca un EU absurd devenit capriciu. Mă presimt, mă foșnesc, mă constat o biografie prinsă de mână de genunchii cu care te sprijini de copacul din tine. Îmi gust postul
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
punem capăt, dar, cine să se pună cu baragladinele? După plecarea lor, ne facem cruce cu limba și trecem la treabă. Vin păsări din înalt în copacii sub care stăm tolăniți, la umbră. Ne mulțumesc că le-am scăpat de urletele patetice ale maneliștilor: „Ooooof, viața mea!” - ne sună încă-n auz, ecoul maneluței. Mă bucur de soare, mă bucur de umbră, mă bucur de verde și chiar de fumul grătarelor. Suntem în natură. Cu greu ne îndurăm să părăsim pădurea
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
de lup flămând... urlă spre cer. ceartă amicală. lasă-mi cuvintele pe marginea drumului. nu știu să le scriu. le privesc... ochiul e alb. într-un buzunar fără fund, privește-ți umbra, când întunericul moare. aprind lumina. sub tălpile lunii urletul devine cântec. surâde-n halou. țipă o pasăre. sărut nisipul. e umed... Referință Bibliografică: compromis? / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 487, Anul II, 01 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile
COMPROMIS? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358566_a_359895]
-
au înscenat cum că ar fi nebun, fără să fie săracul de el, iar apoi l-au omorât... făcându-i injecții cu mercur. Domnul a făcut ochii mari, I-a venit să urle de durere, dar i s-a oprit urletul în gât și a rămas așa împietrit cu ochii mari cât roata carului ... - Bine, dacă nici de la Bălcescu, nici de la Eminescu nu au învățat nimic, o să le trimit atunci pe Caragiale, care va scrie o operă în care îi va
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
denumite: - Al doilea război mondial-, s-a petrecut un eveniment neobișnuit. Una din cameristele de la Bertesgaden povestește că imediat în ziua în care Hitler a luat hotărarea de a ataca Polonia s-a auzit un zgomot foarte puternic ca niște urlete prelungi foarte ciudate, înfricoșătoare, zgomote infernale care veneau de afară. Toți cei prezenți în vila de la Bertesgaden inclusiv Hitler au dat năvală afară pe terase să vadă de unde vine zgomotul. Peste munți au putut vedea învolburându-se un nor roșu
O CARTE SI O EMISIUNE TV de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358627_a_359956]
-
Dar ușa era întredeschisă. O împinsesem precaut, cu speranța că, odată intrat, voi scăpa de amenințarea fioroaselor animale. Și în casa scărilor însă, pe trepte, erau aciuate potăi, care începuseră să latre sălbatic, provocând un zgomot asurzitor. De afară, alte urlete le răspunseseră, sporind vacarmul. Simțeam că vlaga îmi părăsește picioarele, că panica pune stăpânire pe mine, împiedicându-mă să găsesc o soluție de ieșire din impas. Nu-mi mai rămăsese decât firava nădejde a unui miraculos ajutor din partea puterilor cerești
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
încet și sigur, dar sunt șanse de a se arde și retrage. Stele uriașe se prăbușesc în scântei albastre printr-o lume de fum. Undeva, unde și-a zbura este altceva, o voce-i apasă puternic timpanele în care aude urlete: - Nu pleca. De sus ninge cu rugină. Roșul arderii îi frige cu gheață șira măduvei. Greutatea lumii acesteia, s-a așezat pe pieptul ei. O stâncă neagră cu o gură uriașă țipă cu ochi roșii: - Vei fi a mea! De
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]
-
sclad un vis în vinul din podgorii / și delirez în drum spre casă. / o rugă mai cerșesc: „alungă-mi norii” / din toamna asta care nu-i a noastră”. Târziu, iarnă, îngheț, sloi, nopți zălude, lanțuri, păsări de pradă, umbră, risipă, urletul tăcerii, gol - iată elementele poeziei de dragoste la Mihaela Aionesei. Se știe că poetul scrie mai bine când e trist și nefericit. Jose Marti scria: “Dintr-o rană mai cumplită / iese versul mai frumos”, iar Bacovia spunea, la rândul lui
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
Metoda brutală cu care acționează acești oameni, stilul pe care-l adoptă, este o sfidare la adresa bunului simț, a bunei cuviințe. Iată că râsul lor sfidător, vorbele de amenințare, limbajul de cea mai joasă speță - limbaj de mahala -, tonul vorbirii - urlet uneori -, sau îmbrăcămintea, obiectele preferate, poziția corpului, gesturile în intimitate, dar și în societate - vădesc vulgaritate. Bine ar fi ca în folosirea cuvintelor, dar și în toate manifestările noastre, să ne comportăm cu decență și responsabilitate. Să dezaprobăm aspectul, atitudinea
DECENŢĂ SAU VULGARITATE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344574_a_345903]
-
din 1 Decembrie 1918 a rămas adânc întipărit în conștiința și ființa neamului românesc. Au fost momente de neuitat încărcate de adânci sentimente de emoție, lacrimi, bucurie și fericire deplină, saluturi și îmbrățișări frățești și camaraderești, însoțite de țipete și urlete de bucurie și veselie. Oamenii aveau în ochi râuri de emoție și fericire. Se îmbrățișau unii cu alții, dansau o „horă mare“. În inima celor prezenți vibra inima întregii țări, iar pe buzele tuturor era un singur și drag cuvânt
1 DECEMBRIE – NE ADUCE AMINTE CĂ AVEM NEVOIE DE UNITATE NAŢIONALĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344616_a_345945]
-
că au fost păcăliți ... - Preacucernice Părinte Nicolae, a rămas fără repercusiuni farsa jucată ungurilor? - Nu. S-au dus și l-au luat pe bunicul meu. Dacă până în acel moment au venit cu liniște, acum au venit cu împușcături și cu urlete și spuneau în gura mare că dacă cineva îl adăpostește pe „popa cel tânăr“ și nu-l predă, va fi împușcat. L-au dus pe bătrânul preot, care avea atunci vreo 70 de ani, la marginea satului și i-au
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
RITUAL DE JERTFĂ Cum stăteau pietrele sub cer Pe coastele acestei lumi Din vecii nimeni nu venise Și ele tot mai așteptau Și începea un fel de dor Să-ngroape crunt această țară Și se-nălța adânc din pietre Un urlet roșu ascuțit Un apus negru mohorât Curgea pe lucruri și pe sate Pe păsările care-n haos Se surupau dezagregate Materia curgea pe sânge Oasele îi crăpau țipând Ca la-nceput în elemente Căzând în haos rând pe rând Și
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
gospodar, avea și vacă, și un cal și palmă grea de lopătar de te băga lesne-n spital, o lună, două, chiar și trei de apuca vreun retevei(sau poate numai vreun curmei) altoindu-mă pe spate și ce mai urlete atunci, din neamul meu, viteaz, ales, că mai făceam și eu păcate, (minte multă, neavând) încălcam destul de des din sfintele zece porunci... crescând apoi mai măricel mi-a mijit sub nas musteața și mi-am cusut un peticel în care
CU PATRIA ÎN BUZUNAR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344725_a_346054]
-
cer. Își mișca buzele, murmurând ceva. Nu l-a văzut, nici nu l-a interesat prezența cuiva. Era clar că lumea lui se desprinsese, câteva clipe, de tot ceea ce-l făcea prizonierul realității. Apoi scoase un strigăt sfâșietor, ca un urlet, și se prăbuși la pământ. - Ridică-te, omule, se îngrijoră trecătorul, care îl prinse de braț, încercând să-l ridice. Bărbatul nu reacționă. Corpul acestuia era greu, singur nu se putea descurca cu el. Și câinii se îngrijoraseră cumva și
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
trezit. Câinele, dezorientat, când se gudura în preajma vechiului stăpân, când se întorcea chelălăind în fața celui nou. Se auzise zgomot de lanț și Alfi nu se mai ivise. Parcă simțind încordarea ce stăruia în aer, animalul își făcuse cunoscută neliniștea prin urlete tânguitoare. La adăpostul unor tufe de coacăze, o luase cu pași măsurați pe cărăruia ce conducea spre capătul de sus al grădinii. Lumina lunii se împuținase din pricina unor perdele de nori. Totuși era suficientă ca, odată ajuns la capătul culturii
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
oarecare vreme, doar ea era cu spălatul rufelor, nu?... Avea mâinile sângerii și crăpate din pricina clătitului lor în apa rece ca gheața a pârâului. La capătul urcușului spre liziera pădurii se oprise. Jos se auzeau voci răstite. Alfi își rărise urletele, apoi, printr-un scheunat prelung, dăduse de înțeles că fusese lovit ca să tacă. Ar mai fi vrut să tragă puțin cu urechea la glasurile aspre ce se înălțau din vale, dar, cum luna tindea să lepede acoperământul străveziu al norilor
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
să intri pe usă, intrai pe fereastră. Acum se intră mai mult pe sub piele. Site noi, la fiecare fapt. Cerne bine sita nouă. Cine se respectă, se reinventează. Când vin peste noi nemulțumirile, nu scoatem nici arcușul. Nici piatra. Nici urletul. Poate, cel mult, tăcerea. Totdeauna însă cuvântul. Lângă popor și țară. Un jurnalist fără audiență e ca un general fără armată. Dar și un jurnalist, fără unitatea breslei, e ca un soldat rătăcit. Sigur că, după ce o viață întreaga ți-
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
într-o polifonie din cauza absenței dirijorului suprem? Ne-o mărturisește Carte de vizită, un fel de autoportret care afirmă natura demonică a artistului, „înger subteran” chinuit de o zvârcolire a antinomiilor greu de stăpânit. Metafore ca „lup spânzurat de propriul urlet”, „schimonoseală de înger martir”, „amiază de întuneric”, „corcitură împuțită de ying și yang”, toate trimit la o stare de continuu asediu lăuntric. De la romantici încoace poeții s-au descris ca îngeri căzuți din starea originară de grație, pe care visează
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
spre cei care vin, Ne place răspunsul aflat doar în doi, De vină-i mereu același destin Ce nu a putut să ne facă eroi. Zace-n fiecare deșert câte-o treaptă, De axa lumii se scarpină câinii, Stă între urlete o vorbă-nțeleaptă, Cântă-n altare litanii nebunii ... ÎN NUMELE CRUCII Răstignit în tăcere la capătul lumii Sângele curge sleit în nisip; Ape duc spumele albe în funii, Cuiele-n oase scrâșnesc ruginit ... Trec pescăruși cu țipăt lugubru, Clipa cu viața
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]