200,946 matches
-
pe care le interpretează după o tehnică pe care aș numi-o "în pată de ulei", adică înaintând, din aproape în aproape, în alte zone ale scrierii, apoi în alte scrieri, în biografia și spiritualitatea autorului, reușind în cele din urmă să contureze o imagine a omului și a mesajului său văzute parcă de undeva de dinăuntru, dintr-o zonă de intimitate și de nemărturisire tulburătoare. Să ne reamintim ce anume cuprinde acest al VI-lea capitol: este " cine nu-și
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
de ce nu se agită și pacifiștii estici la fel ca ei? În fostele țări comuniste, sila încă proaspătă de dictatură și de dictatori e mult mai puternică decît sentimentele antirăzboinice din țări occidentale care cu o jumătate de secol în urmă s-au întors la democrație cu ajutorul americanilor. Esticul de rînd îi crede pe americani pentru simplul motiv că recunoaște în Saddam Hussein o ipostază sau alta a fostului dictator local. Occidentalul de rînd în schimb " și nu numai el - își
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
a contamina cumva și atitudinea cititorului făță de propria lui carte. Există în cartea lui Bloom idiosincrazii pe care el și le recunoaște deschis, și idiosincrazii peste care trece cu grijă și despre care nu suflă o vorbă (cele din urmă fiind mult mai stupefiante). El recunoaște, de exemplu, că însăși selecția celor o sută de autori este "în întregime" idiosincratică: "La un moment dat plănuiam să scriu despre mult mai mulți, dar o sută a ajuns să-mi fie suficient
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
te apropii de o capodoperă literară pentru a te bucura de ea pe deplin și cu cel mai mare folos. Într-o lume în care interpretările infinit sofisticate propuse de literatura secundară tind să copleșească, să sufoce, în cele din urmă chiar să anihileze ceea ce se interpretează, Bloom își învață cititorii pur și simplu cum să citească operele perene ale literaturii universale. (Una din cărțile lui anterioare este intitulată, semnificativ, Cum să citim și de ce/ How to Read and Why) Se
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
acoperind câte cinci "spirite exemplare" înrudite. Ca atare, plasându-l în această schemă complicată, și bazându-se masiv pe dialectica internă a gandirii cabalistice, Bloom îl face pe fiecare geniu în parte să dezvăluie ceva esențial despre divinitate. Dacă, până la urmă, noi oamenii putem avea vreo formă de acces la natura divină, acest lucru este făcut posibil, în opinia lui Bloom, doar prin impresionantele eforturi creatoare ale geniilor literare. "Sefiroții sunt centrul Cabalei, pentru că ei vor să reprezinte fața ascunsă a
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
pur și simplu drept "genii ale limbii", drept autori de cărți. Într-un fel, nici Iisus Christos însuși n-a scăpat de aceeași soartă crudă: inițial el a făcut parte dintre cele o sută de genii, dar în cele din urmă Bloom s-a răzgândit și l-a scos (Iisus "era acolo, dar a fost cumva retras, în parte datorită propriilor mele perplexități, în parte ca urmare a unui înțelept sfat editorial"). Bloom are un fel foarte "original" de a citi
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
mai învață încă latinește în România ultimelor decenii. Deși mulți (mai cu seamă politicieni) nu pierd azi nici un prilej să se împăuneze cu descendența noastră din Traian, mărețul împărat roman, latina, limba strămoșilor noștri îndepărtați, este pe cale să piară fără urmă din programele de învățământ. Într-o vreme, una din paginile "Academiei Cațavencu" purta (intenționat!) titlul tagma cum laudae, parodie reușită a sintagmei latinești stâlcite de curând în "România literară". În urma numeroaselor scrisori primite de la feluriți cititori mai puțin sensibili la
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
generale, dar neacceptate de limba literară" (Sinteze de limba română, ed. a III-a, 1984, p. 169). Asemenea pronunțări sînt tratate de obicei drept forme neglijente, inculte - dar, cum am văzut, pot fi descrise și ca prețiozități franțuzite. Această din urmă interpretare - mai puțin obișnuită - e întemeiată pe faptul că, într-adevăr, cuvinte franțuzești cu structură fonetică asemănătoare (și care adesea chiar au stat la originea formelor românești, prin împrumut) sînt considerate (cel puțin în dicționarele actuale) ca fiind pronunțate cu
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
poezie din întreaga lume, printre care și la Festivalul și Colocviul Internațional "Zile și nopți de literatură" de la Neptun, din anul 2002. Cercetătorul literar Camera, pe înserate. Hârtia așteaptă, riguros. Examineaza cu migala costumul bardului căruia i-a dat de urmă la casa de împrumut pe amanet. Plimbă lupa de-a lungul cusăturii uzate și ține în dreptul luminii o grămăjoară de praf. Ia te uită - o pată la genunchi! Cu mâna tremurândă începe s-o râcâie. Totul concordă! Revine la poemul
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
Nu văd ce forță mă împinge. Dar ea pare mai puternică decât gândurile tale. Iar eu sunt târâtă spre o lume-a tăcerii, de-a lungul a ceea ce crezusem că-i un drum. Cuvintele tale au rămas de mult în urmă. Ține-mă strâns. Zbor.
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
prin criza identității celui ce se simte pururi un exilat din sinele său. O asemenea "perspectivă bivalentă, estetică, pe de o parte, culturală și etică, pe de altă parte", e ilustrată, între altele, grație unor texte, precum Melodramaticul Bérenger pe urmele lui Ruy Blas, Donquijotismul unui postromantic, Teatrul neogotic și «fantomele» sale. Punctul de pornire biografic îl alcătuiesc cele două etnii "interioare", "concurente", ale scriitorului, română și franceză, cărora le corespund două categorii de spiritualitate religioasă, ortodoxă și catolică, la care
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
este: o adnotare sau o calificare a tot ce jignește adevărul...; calificarea... este cu atât mai drastică cu cât (cartea) se îndepărtează de adevăr." Cenzura bisericească era pe atunci mai întunecată decât cea laică, bine înțeles, cu toate că și aceasta din urmă era aspru definită, pe latinește, așa: Non licet de illis scribere qui possunt proscribere. Adică: este interzis să scrii despre cel ce poate interzice. Exact, dar exact ca acum. Totuși, în mijlocul acestui ev în care cenzura decreta ce este adevăr
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
un mare scriitor este chiar acela în stare să impună, înainte de orice, ficțiuni convingătoare. Literatura de frontieră, la mare trecere astăzi, este în general marfă de contrabandă. Viața pe graniță!" Mai spune autorul Lumii în două zile: "În anii din urmă am scris mult, dar am publicat foarte puțin. Aproape deloc". Noi așteptăm cu răbdare publicarea operelor extraordinarului scriitor care este George Bălăiță. v O splendidă publicație, despre care Cronicarul scrie pentru prima oară, este IGLOO. E vorba de o revistă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
ceea ce, demagogic, au promis? Adică îi vor da cheile arhivei Securității lui Ticu Dumitrescu și vor accepta aplicarea legii?" Prietenul meu a închis câteva secunde ochii, meditând, apoi s-a întors spre mine: În cazul ăsta, nu garantez nimic. La urma urmelor, nici nu suntem atât de departe de Iugoslavia, nu?"
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
demagogic, au promis? Adică îi vor da cheile arhivei Securității lui Ticu Dumitrescu și vor accepta aplicarea legii?" Prietenul meu a închis câteva secunde ochii, meditând, apoi s-a întors spre mine: În cazul ăsta, nu garantez nimic. La urma urmelor, nici nu suntem atât de departe de Iugoslavia, nu?"
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
autorului în discuție și este legată prin fire mai mult sau mai puțin vizibile de majoritatea celorlalte teme ale cărții. În linii mari, criticul vede revizuirea ca un proces complex care include "revizuirea etică și cea estetică a scriitorilor". Pe urmele Monicăi Lovinescu, Gheorghe Grigurcu susține: "Opera cuprinde tot ce a scris autorul în cauză și n-avem dreptul de a exclude dintr-însa Drum fără pulbere spre a "salva" Cronica de familie (las’ că și ea suficient de tendențioasă!) sau
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
cumva o astfel de însușire unică este o simplă iluzie a lecturii la un moment dat, iar generalizarea ei, absolut incorectă. Dacă Bacovia începe cu adevărat ca eminescian, trece printr-o fază simbolistă, apoi printr-una avangardistă, ca să ajungă la urmă un vestitor al postmodernilor? Dacă Eminescu nu e nici neptunic, nici plutonic, ci și una și alta, și încă altele pe deasupra, fără ca o anume particularitate să precumpănească obnubilîndu-le pe celelalte? Este evident că, dacă predilecția criticii moderne pentru etichete (n-
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
rînced și mi-am amintit de părinții Susanei care fuseseră foarte bogați. Mobilele grele, din mahon, păreau niște corpuri masive, de neurnit, parcă dușmănoase și oarecum periculoase; fuseseră pesemne martorii muți ai unei drame ce avusese loc cu ani în urmă, dramă de pe urma căreia nici Susana, nici maică-sa nu-și reveniseră încă. Pe măsură ce mă apropiam de galerie, am simțit parfumul de eucalipt și umezeala caldă și bolnăvicioasă din aer: un aer dens și un miros pe care nu-l mai
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
picioare, paralizată de frig și îndelung studiată de privirile trecătorilor. Făceam parte deja din décor. Un aurolac a încercat să lege niște vorbe, m-a ciupit oarecum de fund și m-am bucurat că nu a făcut, în cele din urmă, pipi pe mine ca pe o statuie în mărime naturală. Nici acum nu știu cum am ajuns pe peron și cum m-am suit în tren. În fine, vagon curat, civilizat, nemțesc de la second-hand. Singură în compartiment. Mă așez, nu mă dezbrac
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
valiză. "Mi-a fost foarte frig la un moment dat", a trebuit să-i explic. M-am bucurat că nu-mi lipsea poșeta primită în dar de ziua mea. Și nici mobilul, închis în gară la Ploiești. Pe coridor, nici urmă de fluier sau de vreun tip, fie el și cel mai elegant din România. Tînărul, încă buimac, mă ajută să cobor în noapte, undeva, la triaj. Taximetristul milostiv, singurul care a oprit, mă întreabă unde merg. "La căsuța albă...", murmur
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
fără să audă acest gen de folclor. Acest că cânt din textul de mai sus nu e o cacofonie, cum eronat s-ar crede, ci folclor contemporan... Desigur, o parte din optimism artistul a păstrat-o pentru sine recunoscând până la urmă că "Doi copii eu am avut/ Și din cântec i-am crescut." Efort frumos și sacrificiu pe măsură, deși dușmanii au avut dreptate, arde-i-ar focu' Gheenei! Dar câte-un text este și socio-instructiv și cu precizări clare, cum
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
în stilul "Bulei demnitarului" din Academia Cațavencu. Parcurgând coloana din pagina a doua a ziarului, îți faci o imagine destul de exactă a ceea ce mișcă (sau nu mișcă) în țărișoară. Segmentul cel mai spectaculos, păstrat pour la bonne bouche (adică "la urmă", pentru pruteanieni) selectează tembelisme rostite sau comise de personajele publice. Ediția din 8 martie a "Extemporalului" notează sub această rubrică, de obicei plină de haz, intitulată "Trofeul Gâgă": "Nu se acordă în această săptămână". Hm! S-or fi deșteptat românii
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
departe de a agoniza. E o erupție frenetică, orbitoare aș spune, a restituirilor mai mult sau mai puțin "senzaționale", a recuperării, a readucerii în actualitate, a reașezării ierarhiilor. Nicăieri, nici cel mai mic semn de oboseală și, mai ales, nici urmă de complexe. Oricine vede asta, iar, dacă ai un sponsor, aproape orice vis e realizabil în materie editorială. Și, judecând după belșugul aparițiilor, nici sponsorii nu ne lipsesc! Cu atât mai puțin editorii, fie ei chiar... "editori"! Cu alte cuvinte
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
pe editori. În limbaj cinic, dacă cel puțin și-ar putea dubla paupera pensie lunară, unii dintre veteranii acum retrași ar uita de oboseală și deprimare reluându-și munca întreruptă la serii de opere începute cu zeci de ani în urmă. Nu mai e nevoie să spun că speculez la o distanță astronomică de realitatea imediată: ar însemna ca, pentru munca de un an, un editor cu experiență de o viață să primească minimum douăzeci de milioane de lei, la pragul
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
al caracterului ei închis, de entitate estetică suficientă sieși. Cât privește perspectiva pragmatică la care recurge autorul, de data aceasta ea nu mai este una auxiliară, subordonată operei literare, ci se transformă într-o tehnică hermeneutică generalizată și sufocantă până la urmă. Neajunsul unei astfel de abordări discursive apare de la bun început: textul caragialesc devine un simplu pretext pentru etalarea unui sistem teoretic. Instrumentele critice menționate în titlu sunt definite atât în cuvântul introductiv cât și pe parcursul lucrării. Din păcate, aceste precizări
Pragmatică în loc de analiză by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14132_a_15457]