4,445 matches
-
care are nevoie de scenarii utopice pentru a-și vindeca depresiile constitutive. Dezordinea preventivă face apologia libertății și a democrației uzând experimente distopice dintotdeauna. Cititorul este angrenat într-o narațiune polifonică, din care extrage rețeta unei mult dezbătute morți a utopiilor. Ambiția lui Matei Vișniec pare a fi și justificarea unei nuanțe din criza artei contemporane. Dezordinea preventivă este o frumoasă pledoarie pentru „monada orfelină” - cuvântul, dar și pentru poezie. Leily și grupul de activiști culturali întruchipează șansa reanimării tragicului, de
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
poeziei și a regăsirii sentimentelor. Matei Vișniec propune, de fapt, o neo-soteriologie. Ea nu mai verifică salvarea prin artă din cupole totalitare. Ci democratice. O nuanță cu atât mai grotescă. Dezordinea preventivă vorbește despre necesitatea ontologizării lumii, căci, în oglindă, utopia comunismului și capitalismul mediatic nu oferă soluții, ci tipuri de infern. O carte despre orbire și reverențele escatologice ale libertății. Carteasumă a lui Matei Vișniec.
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
în orice aulă academică, acoperă de deriziune actul filosofic, preschimbîndu-l într-un gest facil, a cărui sprinteneală se mulează de minune pe gusturile plebei. Acești fast-thinkers își schimbă obiectul meditațiilor după sugestiile pe care le primesc de la patroni: azi condamnă „utopiile totalitare”, mîine denunță „răul etnocentric”, iar poimîine celebrează „democrația”, după care partitura se reia. A doua trăsătură stă în schimbarea cuvintelor de ordine care au marcat mentalul francez postbelic: de la relația „sine-altul” (s-a delirat enorm în Franța pe seama identității
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
relaxantă activitate. Pentru că esența comunismului (născut din marxism, și nu din platonicianism!) se reduce la astfel de situații, și la altele asemănătoare, derivate din ele: teroare polițienească, abuz instituționalizat, arbitrariu, corupție generalizată. Dacă „visătorii” care s-au drapat în zdrențele utopiei egalitare cred că ideile lor transpuse în realitate arată altfel, îi invit să-mi indice un loc de pe glob unde socialismul și comunismul au reprezentat altceva decât triumful resentimentului, al represiunii și sărăciei generalizate. Refuzul intelighenției din România de a
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
de narațiuni fondatoare ale spiritului național în latura lui de universalitate. Nu acesta este sensul din cărțile lui Boia și Djuvara. Ei, de altfel, resping miturile ca pe niște contrafaceri de natură ideologică a istoriei, apăsând pe caracterul lor de utopie inversă. Spre deosebire de miturile descrise de Călinescu, acestea nu sunt opera unor poeți, ci a unor istorici naționaliști, care interpretează evenimente sau acte ale unor personalități într-o manieră tendențioasă și „avantajoasă”. În acest al doilea sens, există și în istoria
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
sondaje. Pentru că, nu-i așa?, pentru oameni ca Ponta, cuvântul dat nu înseamnă nimic, important e ce crede electoratul. Căci la asta sunt buni și USL-iștii noștri: să le spună oamenilor ce le place să audă. Chiar dacă sunt minciuni, utopii sau fantasmagorii. Adevărul este supraevaluat în viziunea socialiștilor care populează opoziția de la noi", scrie Udrea pe blog. Ministrul adaugă ironic că "totuși, nu e ușor să fii prietenul lui Papandreou. Pentru că, ce să vezi?, când s-a pus problema demisiei
Udrea: Sunt sigură că ne va lămuri Victor Ponta cum Papandreou e de fapt un erou şi a luat decizia pentru greci, nu pentru a-şi păstra el scaunul () [Corola-journal/Journalistic/47020_a_48345]
-
capodoperele lor cinematografice un profil indelebil Balcaniei. Filmul a modelat nu un spațiu real, ci unul imaginar, în care vocile unor alte timpuri se fac auzite cu un timbru inconfundabil. Cinematograful nu rămâne în afara confruntărilor ideologice, a dezbaterilor politice, al utopiei sau a consumării unor înfrângeri, mai mult chiar, își insinuează, prin capacitatea imaginii de a fixa memoria, tipuri și situații paradigmatice. Literatura se află la confiniile cu imaginarul pe care-l cheamă la rampă cinematografia, de aceea a părut nu
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
suveran”? 3) Ce înseamnă „a fi partizan”? Deși aparent nu au legătură, cele trei probleme se desfac una din alta, așadar să le urmărim. Pentru Carl Schmitt, războiul este starea firească a lucrurilor, o lume stăpînită de pace fiind o utopie socialistă. Și dacă viața are o inerentă tentă beligerantă, atunci mintea oricărui om e pătrunsă de o distincție fundamentală: deosebirea dintre prieten și dușman, cu observația obligatorie că această distincție e o consecință a apartenenței la un popor. Națiunile se
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
de schimbare a planurilor: se poate urca din subteran pe munte, exploatându-se uriașul potențial turistic al zonei, de unde ar putea rezulta o vita nova pentru niște oameni care s-au rezumat, de generații, să considere cuvântul prosperitate de ordinul utopiei. Nu ar fi fost nevoie, anterior, de folosirea expresiei latine, dar succesiunea evenimentelor o justifică: tuturor celor prezenți li s-a înmânat, chiar de către propunătorul „reformării” Văii, câte o diplomă pregătită ca surpriză de primitoarele noastre gazde, prin care se
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
atestă că lumea însăși trebuie să devină altceva”, ele sunt „garantul faptului că posibilul este posibil”. Totodată Adorno visa o lume eliberată de muncă, „un praxis dincolo de blestemul muncii”, al cărei model ar fi arta. Putem aminti și aici de „utopia estetică” a lui Tudor Vianu, care credea că „eliberarea muncii” se va realiza, într-un viitor îndepărtat, prin transformarea muncii în artă). Concepția lu Marx despre viitorul „imperiu al libertății” era totuși mai realistă: el considera, potrivit unui cunoscut paragraf
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
marxizant. Transcrierile înregistrărilor și notelor furnizate de turnători vorbesc mai mult decât orice manual ori teorie despre cumplita intruziune a aparatului de stat polițienesc în viața intimă a cetățenilor. Violarea cinică a intimității și brutalitatea represiunii sunt constante în afara cărora utopia comunistă nu poate fi imaginată. Există și o parte neașteptată (e greu să-i spunem pozitivă!) a operei de supraveghere din partea Securității: și anume, documentarea extraordinarei atitudini a lui Alexandru Monciu-Sudinski la arestarea prietenului său, Cezar Mititelu, un personaj descins
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
de imitare a ciripitului. 9În arabă, madīna, „orașul”, are și o conotație mistică, pe care Avicenna o preia aici de la filozoful Al-Fărăbī (Alfarabius), m. 905. Prin scrierea sa „Vederile locuitorilor cetății virtuoase” (Ară’ ahl al-madīna alfădila) Alfarabius a lansat o utopie a societății ideale, după care trei feluri de societăți ar putea fi perfecte: cea mare, umanitatea; cea mijlocie, națiunea; și cea mai măruntă, cetatea. Conducătorul acesteia - ca inima într-un corp - este un Rege cu numeroase virtuți (a căror reunire
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
fi perfecte: cea mare, umanitatea; cea mijlocie, națiunea; și cea mai măruntă, cetatea. Conducătorul acesteia - ca inima într-un corp - este un Rege cu numeroase virtuți (a căror reunire e aproape imposibilă pentru un muritor), cea mai importantă fiind înțelepciunea. Utopia farabiană o depășește pe cea platonică: dacă autorul Republicii îi cerea filosofului să coboare din contemplație la treburile cetății, Al- Fărăbī pretinde viața întru spirit, „învăluirea în mantia Profetului”: șeful cetății să fie profet. Cf. Traducerea integrală a textului (unde
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
ar trăi sub steaua lucidității necruțătoare, a radicalismului definitiv, celălalt închipuind o veritabilă cartă a amăgirilor. Viitorul văzut de Cioran stă sub steaua Apocalipsei, cel interpretat de Noica sub steaua marilor speranțe. Noica va încerca, la Păltiniș, să reconstituie structura Utopiei, ruinată de regimurile totalitare. Cei care vorbesc despre regimul complementar al celor doi, își sprijină demonstrația pe cele două scrisori . Înainte de ele a mai existat un text pe care nimeni (bănuiesc) nu-l citează. E vorba de o conferință ținută
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
și în limbile presupuse ca sursă. Din păcate, recenta inovație lexicală distruge în mare parte efectul unei bine cunoscute poezii ironic-absurde a lui Mihai Ursachi, scrise în anii în care motorul evoca nu atât modernitatea trepidantă a vieții citadine, cât utopiile industrializante ale regimului comunist. Sunt convinsă că tinerii de azi pierd mult din absurditatea voită a textului, pe care omonimia motorului îl transformă într-o istorioară de-a dreptul morală: „Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe
Motor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5844_a_7169]
-
lovitură este permisă? Cum apreciați fair-play-ul electoral? V.I.: Pentru puterea actuală din România campaniile nu sunt „electorale”. Fie că e vorba de Chitila sau de Maramureș, campania se confundă cu o vulgară ofensivă a minciunii. Fair-play-ul devine la noi o utopie exotică. M.I.: Credeți că opoziția, atât câtă este, se confundă cu o criză acută de lider? V.I.: Nu cred că opoziția se confundă cu o „criză de lider”. Slăbiciunea ei constă mai degrabă într-o competiție vinovată de rivalități și
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
a devenit neura: no anger, echivalează el, pe englezește. Negația, fortuit introdusă în corpul cuvîntului, mută noțiunea la antipodul pornirilor reprobabile, de violență și vrăjmașă obstinație. Deloc ortodox, sub raport lingvistic, voluntarismul interpretării ține să mobilizeze fiziologia neuronală pentru o utopie redemptoare. Postulat mai degrabă poetic, - căci, iată, nimerit între uneltele visării artistice, scalpelul neurofiziologiei nu divizează doar, implacabil, nu rămîne prizonier al analizei în sine. Simbolismul corpului conține și putința unui asemenea vector, conducînd către zbaterile din adînc, pregnant purtătoare
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
dinăuntru neavînd un reper la care să-și raporteze faptele. În toate aceste cazuri avem de-a face cu o nefericire lucie și adîncă, pe care nici unul nu recunoaște că o trăiește, și asta din cauza orgoliului: „Fericirea personală este o utopie absolută, ea nu există. Omul singur, care nu se are decît pe sine ca valoare unică, se plictisește cumplit și viața-i nu-i face două parale. Fericirea personală nu e posibilă. Poți să ai agremente dacă ai mijloace, poți
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
a se bucura de sănătate..., protecție adecvată împotriva temerilor economice legate de bătrânețe, boală, accidente și șomaj... și o bună educație”. Îngrozitor, nu? Tot restul decurge de aici. De la fascismul lui Kennedy la acela al lui Johnson (subtitlu: Marea Societate - Utopia fascistă a lui LJB), trecând prin mai slabul de înger Clinton („dacă a fost fascist, a fost pentru că asta ne doream noi, americanii”) și la soția acestuia, Hilary, pe care autorul pare s-o considere cea mai pură și mai
Bagatelizarea fascismului by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5805_a_7130]
-
atunci când apar, sunt deturnate: ele sunt întotdeauna prezentate ca venind din trecut, ca vestigii ale unei civilizații care trebuia, în mod necesar, să dispară, pentru a lăsa loc noilor valori, „progresiste”. În realitate, ele sunt creația prezentului postcolonial. E multă utopie și multă naivitate în concepția îmbrățișată cu disperare de Nadine Gordimer, după cum e multă violență de limbaj și refuz de a înțelege complexitatea lumii în luările de poziții recente ale lui Breyten Breytenbach. Dar e și refuzul încăpățânat al unui
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
și n-o va citi niciodată. Dar faptul că pe copertă apare numele alor săi îi conferă un netulburat instinct al paternității. Cu alte cuvinte, numele lui „tetea” e echivalent cu semnătura lui „tetea”. Imaginea pare desprinsă dintr-o formidabilă utopie postmodernă. Aceasta e cartea, de fapt. Oricât de interesante, căci sunt interesante, mărturiile dinspre finalul ei (aparținând primei și ultimei soții a scriitorului, adică Aurorei Cornu și Elenei Preda, apoi colegei de editură, Magdalena Popescu Bedrosian, și, cum spuneam, criticului
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
Obiectivele” devin „personaje” doar dacă operațiunile Securității supuse normelor de uz strict intern sunt resuscitate prin însumarea efectelor stârnite de publicarea documentelor găsite în arhive. Dosarele de Securitate seamănă, prin natura lor, cu niște subsoluri unde se află zăcăminte de utopie pasivă. Misiunea ei s-a încheiat o dată cu ferecarea depozitelor subterane unde și-a așezat, într-o impersonală așteptare, „obiectivele”. Scos la lumină, „obiectivul” iese, ca să zic așa, din poziția de neutralitate, devenind fără voia sa un „personaj”. Decizia benevolă a
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
Cu urări de sănătate și succes, Iorgu Iordan Note și comentarii 1. Iată câteva „cărți întregi” despre Sadoveanu, apărute în anii ‘70: Zaharia Sângeorzan, M. Sadoveanu, teme fundamentale (1976); Pompiliu Marcea, Lumea operei lui Sadoveanu (1976); Nicolae Manolescu, Sadoveanu sau utopia cărții (1976); Pompiliu Marcea, Umanitatea lui Sadoveanu de la A la Z (1977); Mihail Sadoveanu interpretat de..., ed. a II-a,1977; Al. Paleologu, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu (1978). 2. La 5 noiembrie 1980, s-
O scrisoare inedită de la Iorgu Iordan by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5600_a_6925]
-
se sărbătorise centenarul nașterii lui Tudor Arghezi. 4. În articolul citat mai sus, Iorgu Iordan afirmase că „laudele care i se aduc mai totdeauna șlui Sadoveanuț, când este, ca să zicem așa, cazul, sunt mai mult formale.” 5. Nicolae Manolescu, Sadoveanu - Utopia cărții, 1976 (ed. a II-a, 1991; ed. a III-a, Brașov). 6. Alexandru Paleologu, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, București, 1978. 7. Pe fondul industrializării forțate a României, care avea loc sub conducerea Partidului
O scrisoare inedită de la Iorgu Iordan by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5600_a_6925]
-
Gallimard; de câteva ori în mansarda lui. Era amabil, vesel, vorbăreț, uitându-se cu atenție la tot ce putea fi văzut prin Jardin du Luxembourg, porumbei și oameni; entuziasmându- se în timp ce-i asculta pe studenții protestatari din ’68, reinventând marile utopii din secolul al 19-lea. Ei nu știau asta, dar el îi recunoștea pe dată. Ultima oară (pentru mine) ne-am întâlnit la Palatul Lassay, unde Jack Lang a sărbătorit noua Românie de după Moartea lui Ceaușescu. Cioran a acceptat în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]