1,281 matches
-
nepretențioasă, fără gând de publicare, a stăruit mult pe lângă mine, determinându-mă să public o nouă variantă pe care am recompus-o, fiindcă îmi era mult mai ușor să recompun textul decât să-l copii. Așa a apărut „Călător... prin vâltoarea vremii” în 2006. Buna primire ce i s-a făcut atunci, precum și alte îndemnuri venite de la prieteni condeieri, precum dl. I.N. Oprea și Vasile Fetescu m-au determinat să scriu și să materializez totul în celelalte două volume din 2009
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
2011 domnul prof. Mihai Bejinaru din Câmpulung Moldovenesc. Caut să introduc scrisoarea de care aminteam, plus răspunsul meu din 4 febr. 2011, după cum urmează: Distinse domnule profesor Alexandru Mânăstireanu, Cu întreruperi, unele chiar justificate, am parcurs integral trilogia „Călător... prin vâltoarea vremii”. Ordinea vă este cunoscută: volumul III, I și II. Abia acum, scuze pentru întârziere, mă învrednicesc să închei rândurile și gândurile din prima scrisoare. Atunci am însăilat câteva impresii, acum, încerc detalieri. N-aș vrea să mă repet în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la noi toți, în lume. Sunt bucuroasă că în curând apare un nou volum al meu de poeme. Bineînțeles că veți fi printre primii căruia îi voi trimite un exemplar. Am terminat de citit cartea dvs., vol. III „Călător prin vâltoarea vremii”. Ați avut o deosebită realizare. Este scrisă sub forma unui jurnal, dar îmbogățit. Nu numai întâmplări sau stări ale dumneavoastră sunt descrise, gânduri de tot felul, ci în acest jurnal apar și părerile, meditațiile și ale altora, colegi, foști
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
iunie 2011 consemnez următoarele: Am primit cu mare bucurie prin bunăvoința d-lui G-ral Br. Crețu Gh. revista „Rezerva Oștirii Române” și am avut marea surpriză să constat că Domnia-Sa face o scurtă cronică a cărților mele „Călător... prin vâltoarea vremii”, după cum urmează menționat în pag. 62-63 a prestigioasei reviste ce editează: Cartea cu titlul de mai sus poartă semnătura prof. Alexandru Mănăstireanu, veteran de război, care la vârsta de 95 de ani mărturisește că știe să se bucure de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu același titlu, cele din urmă constituindu-se într-o cronică a vieții politice, sociale, economice, culturale, militare etc. de ieri și de azi. Autorul se pregătește să încredințeze tiparului și cel de al patrulea volum din ciclul „Călător... prin vâltoarea vremii”. Mulțumesc pentru aprecieri și-l asigur pe dl. general că și volumul următor se va îndrepta prioritar spre Biblioteca Oștirii Române, unde își va găsi destui cititori, interesați să cunoască preocupările unui om în vârstă, pentru a trece mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în acel Limb rezervat celor care recunosc realitatea când o văd.) n-am văzut niciodată cum crește bumbacul și n-am nici o dorință să-l văd. Unica mea excursie în afara orașului New Orleans m-a dus într-un vârtej până în vâltoarea disperării: Baton Rouge. Într-unul dintre fasciculele viitoare, ca secvență retrospectivă, am să vă povestesc poate acel pelerinaj printre mlaștini, o călătorie în deșert din care m-am întors distrus fizic, mintal și spiritual. New Orleans este, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în afară, până la un punct de suficientă detașare unde un minim de confort uman nu este neapărat exclus. Am ajuns acolo - chiar pe marginea prăpastiei epocii noastre - atunci când intemperanta cataclismică a mamei mele m-a catapultat, cum bine știți, în vâltoarea existenței contemporane. Ca să fiu cinstit, trebuie să spun că de atunci lucrurile au mers din ce în ce mai prost. Condițiile s-au deteriorat. Minkoff, iubita mea nepasionată, s-a întors împotriva mea. Însăși mama, agentul distrugerii mele, a început să muște mâna care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cântec suav Gândurile îmi curg șiroaie În fața mea doi ochi albaștri se găsesc Aducând cu ei o ploaie de fericire Sunt tandri și buni. Și m-atrag înspre ei Dar nu-nțeleg cum de sunt capabili Să mă prindă-n vâltorile lor. Toamna mea Toamna, dulce și suav surâs Cântec nemuritor și lin Veșnic și curat, Ușoară adiere, E-un vis purtat Pe aripi de timp Firavă și sublimă tăcere Aceasta este toamna mea. Toamna mea. Totul din albastru Plouă cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu, depindem de timp, nimeni nu trăiește în afara lui. Timpul curge prin venele noastre, prin sânge. Latinul Horațiu a spus ,,Carpe diem!” Se putea un sfat mai bun? Dacă învățatul ne îndemna atunci să ne bucurăm de prezent, acum, în vâltoarea tulbure a vieții n-ar fi bine să facem la fel? De ce? Prezentul ține doar cât întindem mâinile spre îmbrățișare, ce va fi după, nu știm. Viața noastră este o sumă de ,,prezent”adunat în lada trecutului, ce va fi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Tatăl era, noi eram el. Enkim m-a ascultat precum un copil, dând din cap. Era gânditor. - Tare te mai iubește Tatăl dacă te lasă să spui asemenea ticăloșii și nu te trăznește pe loc. Pfuuh, te-a scos din vâltoare și din brațele Umbrei, măi Krog, măi. Degeaba spui tu asta: dacă nu erai tu, Enkim era umbră acum! - Dacă nu eram eu, Enkim n-ar fi luat calea apei care curge mereu. - Dacă nu luam calea apei care curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-o să iasă din matcă, le potoli ea pe surate. N-o să mai ieșim la pescuit, că o să fie volbură mare, dar nici nu trebuie să mutăm casele În altă parte. - Cum adică, se umflă? - am Întrebat. - O să fie niște vâltori ca cea care era să te ia pe tine și pe Enkim, Îmi zise Vinas. Eh, o să dea apa nițel pe afară, dar n-o să intre decât În smârcurile de pe mal și În pădurea de sălcii... Sălciile erau copacii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu-i mai văzurăm pe urmăritori căci apa se năpusti iar Într-o trecătoare, după care făcu un cot care aproape că-l smulse pe Enkim dintre noi. Deodată, unul dintre uriașii avântați În apă răsări În urma noastră, dintre două vâltori. Era purtat de spume - of, of, nu mai putea să scape din volbură și călca apa Îngrozit, la o aruncătură de băț Îndărătul nostru. Încerca din răsputeri să ne ajungă dar, din rarele vorbe buimace pe care le rostea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care ne intrau În nas și În gură. Ne-am strâns toți trei În jurul micuțului care nu mai scotea nici un sunet. Nici măcar nu plângea, bietul de el. Când și când, În clipele scurte În care lumina lunii se strecura printre vâltorile de nisip vuitor, Îi zăream ochii: căutau de la unul la altul, abia Încruntați, așteptând măcar o vorbă. - Nani pui, nani pui... Începu Runa, dar Unu nu dădu decât un gungurit stins. Ne acoperirăm fețele cu pieile fine date de Aban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pământuri, nesfârșite, și nu ghiceam nicăieri, nici urmă de punte care să ducă spre Apus. Iar deasupra acelor pământuri, văzurăm un nor care părea să nu se termine nici el, acoperind Întreg văzduhul de la Miazăzi. Era cenușiu, era plin de vâltori molcome și, când și când, Îl străluminau fulgere. Ici-colo, lăsa să se scurgă din el coloane vineții de ploaie - era atât de uriaș, de parcă ar fi fost părintele tuturor norilor și, numai când Îl vedeai cum făcea bulbuci precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În alta, ridicând pe spinările lor bucăți uriașe de gheață, unele dintre ele Într-atât de Întinse Încât Îmi venea să cred că sunt la fel de mari ca munții mei de acasă. Marea vuia, bătută de vânturi tăioase, ghețurile scrâșneau și vâltori de spumă izbucneau ici-colo, de-ți venea să crezi că departe, spre Miazăzi, apa, pământul și văzduhul se amestecau Între ele. Moru! Ticălos netrebnic! Ți-ai bătut joc de mine, porc de frate de sânge ce-mi ești! Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cap, dar o săgeată Îi străpunse brațul drept, pătrunzându-i apoi adânc În piept. - Tată din cer, strigă el, Încercând să-și scoată săgeata din trup cu mâna sănătoasă. I-am smuls sulița din mână și m-am repezit În vâltoare. În trecere, l-am izbit cu genunchiul În gură, fărâmându-i dinții. Încă horcăia când, un pietroi colțuros mă plesni În frunte, iar sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu-mi ochii. M-am trezit că merg buimac, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fenomene, nu‑i așa? Oamenii fuseseră proaspăt omorâți și descăpățânați. Capetele erau așezate deoparte. Cercetătorul arăta că erau folosite ca valori pentru pețitul de neveste. Iată de ce le vânează vânătorii de capete. Dar medicul nostru american se lăsase atras În vâltoarea ambuscadei nu de dragul vitejilor luptători, ci de mirosul de carne friptă. „Aidoma cu o aromă de bucătărie din trecut, de acasă. Sau cu cea a curcanului de Ziua Recunoștinței. La fel de apetisantă. Carnea de om poate acționa și ea asupra glandelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
corifei ai Înaltei culturi românești contemporane, Gabriel Liiceanu și Nicolae Manolescu; prin asta, Întreaga cultură Înaltă românească din toate timpurile e marcată cu stigmatul antisemitismului; toată lumea se gândește la comploturi și mașinațiuni, ba antisemite, ba anti-antisemite. S-a pierdut, În vâltoarea controversei, miza cu adevărat importantă a polemicii Voicu et al. contra Liiceanu et al.: analiza critică a trecutului și prezentului, În numele viitorului. Și s-a amânat Încă o dată șansa reală a unei justiții simbolice retrospective, pe care românii și evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să se audă undeva peste ape, dinspre Cuibul cu Barză, un clopot. Și pornind într-acolo, după multe și exotice aventuri printre ruinele năpădite de natura verde, să trec apa pe un stâlp portocaliu de fostă înaltă tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei, să dau de un tânăr năuc, suit ca iedera într-o clopotniță roșie, un copil mut cu ochi largi de ciuf. Și dat jos din clopotniță, copilul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
avut familia ta și cum au primit părinții tăi această decizie? M-am născut când părinții mei aveau șaptesprezece ani și jumătate. Așadar m-au zămislit și m-au voit la șaisprezece ani și jumătate. Pe tatăl meu, prins în vâltoarea muncii - o muncă destul de grea - eu și frații mei îl vedeam foarte puțin, datorită muncii pe care o făcea, însă știa mereu să lase un semn al trecerii sale: de multe ori găseam pe noptieră o ciocolată, care era semnul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
gârlița Bucureștioarei, azi bloc, mai vechi, din coasta Pieții Muncii. Am dat drumul la radio, prinzând muzică pe un post bulgăresc. Mi-am scos numai unul dintre pantofii vinovați. Am adormit buștean. Peste 3-4 ore, când m-am trezit în vâltorile unei dureri de cap, era în întregime sâmbătă 23 aprilie 1988, dimineața. Cu buletinul în mână am verificat dacă rămăsesem, sau nu, noul poet național. Am fost pocnit de-o disperare pe care-o calific, în general, în public, drept
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rost să le învețe! Era adevărat se puteau deduce, însă prea multă teorie nu îi mai plăcea și nici măcar nu se uita pe matematică. Timpul adesea îi părea un moment static, alteori trecea cu viteza vântului și el intra în vâltoare era foarte ocupat să le facă gălăgie unor profesori, numai la franceză și mai ales la rusă era un exemplu de cumințenie, nu avea chef să copieze toată ziua lecțiile cu indigoul. Profesorul de matematică îl aprecia: - Este bunicel! Avea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în pasul vieții, apele ei, fie că se retrag, fie că mă copleșesc, mă aruncă pe-un uscat din care totul a fost. Plăcerea de-a te depărta de fire din învălmășeala lăuntrică, de-a sări ființa în mândria unei vâltori nemăsurate... Cine nu se leagănă în întinderea golurilor cu nădejdea unei răzbunări, cine nu gustă în vid o seducție de plinătate viitoare - acela nu se știe măcina pozitiv, nu-și știe cheltui cu folos excesul de zădărnicie al vitalității. Psihologii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu este decât o înălțare și o prăbușire de națiuni, o succesiune dramatică de destine, fiecare încercînd să-și legitimeze prezența printr-un plus de neliniște, - ce ne mai rămâne, decât să mergem spre capătul soartei noastre, aruncîndu-ne într-o vâltoare din care gradul nostru de frenezie va scoate învingători sau învinși. Nu mă interesează decât avântul ascendent al acestei țări, spirala istorică a României. Cum ar putea fi altfel când, din istoria universală, cine ar găsi un sens altor popoare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de vorbele demagogilor, de ideologiile lor. Cei care și-au pus speranța în triumful rațiunii și al bunului simț au fost crunt dezamăgiți. Forța a zdrobit dreptatea. Iar oamenii liberi au acceptat sclavia, suveranitatea impuse prin violență 347. Și în vîltoarea acestor mișcări, urechile fine, ciulite asemenea celor ale iepurelui, și exact din aceleași motive, urechile fine ale evreilor începeau să audă zvonuri antisemite mai întîi, zgomotul apăsător al cizmelor naziste defilînd, mai apoi. Din străfundurile uneia dintre cele mai civilizate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]