923 matches
-
nu. — Ah. Acum arăta ca un șoricel amărât. — Vi și bărbații... Nu știu ce să zic, ca un făcut, întotdeauna dă peste tipi care nu o tratează cum trebuie. Oricum, când am încercat să-i desfac eșarfa, am văzut că avea o vânătaie pe gât. Nu o vânătaie „focul pasiunii“, ci una zdravănă. Era un fel de galben amestecat cu verde. Probabil că de aceea nu m-a lăsat să-i dau jos eșarfa. Și, dintr-odată, mi-am dat seama: de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un șoricel amărât. — Vi și bărbații... Nu știu ce să zic, ca un făcut, întotdeauna dă peste tipi care nu o tratează cum trebuie. Oricum, când am încercat să-i desfac eșarfa, am văzut că avea o vânătaie pe gât. Nu o vânătaie „focul pasiunii“, ci una zdravănă. Era un fel de galben amestecat cu verde. Probabil că de aceea nu m-a lăsat să-i dau jos eșarfa. Și, dintr-odată, mi-am dat seama: de fiecare dată când am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dată când am văzut-o în timpul producției ăsteia, întotdeauna avea ceva în jurul gâtului. Acum știu și de ce. — Dumnezeule, zisei eu încet. De fapt, s-a ferit și când am luat-o de braț, își aminti Sophie. Pun pariu că are vânătăi și acolo. Nici măcar nu știu cine e iubitul ei. Adică, na, am văzut-o de vreo câteva ori cu cineva, care vine s-o ia, dar asta era acum ceva timp. Oricum, tipul e destul de tare, adăugă ea cu grijă, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și simplu nu pot - Făcu un gest către Violet și, înainte ca aceasta s-o poată opri, îi smulse eșarfa de șifon de la gât. Aceasta nu se desprinse de tot, dar fu de ajuns pentru ca amândouă să observăm urme de vânătăi un pic mai sus de claviculă. Sophie izbucni în hohote sălbatice, sfâșietoare. — Uite ce ți-a făcut nenorocitul! Dacă era aici, îl omoram cu mâinile mele. Se auzi o bătaie în ușă. Sophie tresări; Violet își ridică eșarfa în jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
arsă când m-a atins. Ajunsesem în starea în care aproape că ți-e frică să atingi corpul celuilalt, de teamă să nu provoci o altă explozie; propriul corp îți este foarte sensibil și aproape că-l simți plin de vânătăi după tot ce s-a întâmplat. — Mă dor încheieturile, zisei eu, un lucru fără importanță acum că pășisem pe sub arc și ieșisem în grădină. — Pe mine mă doare buza. Și mâna. M-ai mușcat. Și-a răsucit mâna ca să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gură de aer, se tângui Violet, care se ridică un pic mai mult, strâmbându-se din cauza efortului. Își duse mâna la ceafă. —Noroc că nu mi-am rupt nimic. Nu simt că mi-aș fi rupt. Oricum, o să am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă conturul vânătăii, în semn de confirmare. Îți trebuie niște gheață pentru asta, se arătă ea de acord. Mă duc eu, sări Sophie. Nu te deranja. Fără să realizeze ce se întâmpla în jurul ei, Violet continuă: — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care se ridică un pic mai mult, strâmbându-se din cauza efortului. Își duse mâna la ceafă. —Noroc că nu mi-am rupt nimic. Nu simt că mi-aș fi rupt. Oricum, o să am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă conturul vânătăii, în semn de confirmare. Îți trebuie niște gheață pentru asta, se arătă ea de acord. Mă duc eu, sări Sophie. Nu te deranja. Fără să realizeze ce se întâmpla în jurul ei, Violet continuă: — S-a repezit la mine când coboram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de mâncare. În curând aveam să merg la culcare. Dacă aveam noroc, poate-mi trăgea cineva un glonț în cap înainte să mă arunce la groapa de gunoi. Sophie întinse mâna și-mi atinse ușor, ca o pană în cădere, vânătaia care pălea acum, căpătând o nuanță plăcută de lichior chartreuse cu irizări galbene. —Ți-am adus creionul corector, așa cum am promis, adăugă ea. E minunat. Nu trebuie decât să-l umezești un pic și să-și dai peste vânătaie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cădere, vânătaia care pălea acum, căpătând o nuanță plăcută de lichior chartreuse cu irizări galbene. —Ți-am adus creionul corector, așa cum am promis, adăugă ea. E minunat. Nu trebuie decât să-l umezești un pic și să-și dai peste vânătaie cu el. Nu-mi vine să cred c-a îndrăznit să-ți tragă un pumn, nenorocitul! — Păi, eu l-am lovit prima, recunoscui eu. Cred că i-am spart nasul. Sophie își retrase rapid mâna de pe fața mea, de parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deși părea să se fi întâmplat acum cinci săptămâni. Ea și Jim Davis vorbiseră despre „încheierea înțelegerii“. Maggie zâmbi cu amărăciune. Se întoarse spre stânga, îndepărtându-se de hotel. Toate o dureau; mai ales brațele și gâtul. Își închipui ce vânătăi trebuia să aibă pe tot corpul, chiar și în acele locuri ascunse. Tânjea după o baie lungă, într-o cadă fierbinte, și un somn adânc. Dar nu era pregătită pentru asta acum: gândurile nu o lăsau să se odihnească. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de umeri pe ȘEFUL GĂRII; CASIERUL și ȘEFUL GĂRII sunt rupți; zdrențuiți, plini de vânătăi și de sânge; ȘEFUL GĂRII geme, se vaietă, face pe martirul; cei doi îl depun pe ȘEFUL GĂRII pe bancă, încet, căutând să-l menajeze.) ȘEFUL GĂRII: Ah, ah, încet, dobitocilor! Nespălaților! Ah! IOANA: Tată! Ce-i cu tine? ȘEFUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mi-am dat seama imediat că era iubirea adevărată. Colette mi se părea cu totul ciudată față de toți tovarășii mei de joacă ocazionali de la Biarritz. Aveam senzația că era mult mai puțin fericită și mai puțin iubită decât mine. O vânătaie de pe antebrațul ei delicat, acoperit cu puf, năștea tot felul de bănuieli Îngrozitoare. „M-a ciupit la fel de tare ca mama“ a spus ea referindu-se la un crab. Am ticluit diverse planuri ca s-o salvez din ghearele părinților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
neînțelese, decisese să facă un jurământ de tăcere, impunându-și un mutism voluntar pentru a-și pune la încercare voința și curajul - un joc copilăresc, de care avea să se plictisească până la urmă? Fața și brațele îi erau curate, fără vânătăi, dar am hotărât ca în cursul zilei să o ademenesc în baie, ca să mă uit și pe restul corpului. Doar ca să mă conving că nu o bătuse nimeni și nu fusese supusă vreunui abuz. Am așezat-o în fața televizorului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zis, cum de te lasă mama dumitale să te strangulezi în halul ăsta? Ce vârstă ai? Nici n-ai nevoie de corset, ești mai degrabă slăbuță, prea slabă chiar. Cred că seara ai pielea roșie și usturimi, dacă nu chiar vânătăi, nu? Îți dai seama la ce-ți supui organele interne? Papa se înroșise, eu simțeam că mă sufoc. Dar doctorul Gerota, cu aerul lui de nobil luptător, cu părul dat pe spate și bărbia voluntară, m-a executat cu liniște
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gravide și de virtuțile unei estetici morale, dacă există așa ceva, fără seamăn. În Guernica noastră conjugală, în cioburile de sentimente urlau doar tăcerile. Prin terapia tăcerii poate fi lecuit uneori doar un singur suflet; tăcerea n-a lecuit niciodată, simultan, vânătăile mai multor cioburi de suflet, chiar dacă tu mi-ai spune că aceste cioburi de suflet Z, de suflet Andra se pot regăsi curate, vrăjite de romantice iluzii, ca-n edenul adolescentin. Ca să nu cantonez mărturisirea pe terenul penelului meu, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încet decât înainte. E o iluzie, desigur, dar o certitudine am: acum se învârte mult mai prost. Viteza o fi aceeași, dar simt cum se poticnește prea des prin gropile Universului, cum gâfâie, cum încearcă să-și lecuiască, din mers, vânătăile. Cam așa am început să mă mișc și eu prin lume: orbecăind printre fundături existențiale, încercând să ocolesc tot felul de capcane perfide, cochetând cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de serviciu al speranței. Mi se întâmplă chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ajung în mașina din fața blocului, care pleacă în mare grabă. Mama, către tata: "Fă-ți bocceluța. În noaptea asta te umflă. Îi iei locul lui Onuț. Dacă nu-ți tace fleoanca. O să schimbi tu lumea?" Pitu își simte deja viitoarele vânătăi: "O să luăm mardeală, ca la carte. Cred că o să întrerupem puțin campionatul de table. O să vă fie dor de șase-șase, poartă-n casă, gherlă și celelalte..." Tata are apucături de om care-și face testamentul... Dacă tot sunteți pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
s-a organizat vreodată, iar noi vom lua parte la ea! Aproape că nu-mi vine să cred. Nici mie! recunoscu Vetéa Pitó. Dar adevărul este că am riscat mult. Dacă ieșea prost, stăteam trei luni cu fundul plin de vânătăi. —Așa este, răspunse Tapú Tetuanúi. Dar îți dai seama cum ar fi fost să reconstruim satul, să fabricăm cârlige de undita sau să pescuim în laguna, știind că Miti Matái se află iarăși în Al Cincilea Cerc? Am fi înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alt costum, altă cămașă și altă cravată. Profesorul de sport anunță la microfon că domnul Pantelimon a avut un mic incident și mai întîrzie. Hăăă, izbucnesc copiii cu o forță nebănuită. Pantelimon se schimbă și se uită în oglindă. Are vînătăi la ochi și nasul este mai mare decît un cartof. Nu pot să mai ies în fața copiilor. Mulțumesc, doamna directoare, pentru primire. Doamna Eliza leșină din nou, dar domnul Pantelimon nici n-o bagă în seamă. Între timp vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cam asta este. V-ați luptat cu el? M-a amenințat că îmi taie gîtul. Avea cuțit? Vi l-a pus la gît? Nu, dar m-am spăriet de tot. Deci nu v-ați împotrivit? Să mă omoare? Aveți vreo vînătaie, ceva? Oi fi avut, cine știe? Cît a durat violul? Vreun ceas, nu pot ști. A rupt...?, știi mata. Nu, că eu nu port prin casă. Adam ar vrea să izbucnească în rîs, dar se abține. Deci n-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ta emoțională. — Defecțiune. Am căzut de acord asupra defecțiunii. — Auuu, făcu ea, uitându-se țintă în larg. M-am ridicat în capul oaselor, pătura acoperindu-mi pubisul și picioarele. Ultimele câteva zile îmi aduseseră un inventar serios de zgârieturi și vânătăi. Mă durea fiecare încheietură a corpului, mai ales genunchii, însă tot simțeam că pe dinăuntru dospesc de fericire. Momentul acesta - dimineața devreme, eu, Scout - era absolut perfect. — Crezi c-o să revină la suprafață? Am privit-o împingând o buclă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
omul are adesea nevoie să‑și încarce bateriile. Domnul Witkowski spune că o să i le încarce el imediat și aruncă în ea cu un obiect dur care o nimerește în umăr, încât femeia se cutremură. Iar o să‑i iasă o vânătaie. Dacă îmi permiteți, curvă. Nu cer prea mult, atât cât îți cer. Dacă nu, te pun la pământ cu cârja. Altă dată m‑aș fi aruncat cu forța asupra ta, ceea ce‑mi este imposibil acum, pentru că un om cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la pușcărie, unde cu siguranță o să crape singur cuc. Iar noi am fi în sfârșit liberi. Dar are pistol. Ei și? Oricum e prea laș. Așa că mama, fără să fie protejată de copii, se grăbește la bucătărie - așa plină de vânătăi și părăduită, cum este - ca să prepare un mic dejun de duminică, din cale‑afară de hrănitor. Astăzi Anni vrea să exerseze copios la pian, iar apoi să facă o plimbare cu Hans; Rainer, în schimb, trebuie să‑l ducă pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adevărat asistentă medicală? spuse el după câteva clipe de tăcere. — Trebuie să mă credeți pe cuvânt. Li se încrucișară privirile. Unde vă doare? — Toată partea de jos. Mortimer se dezveli și își trase jos pantalonii. Coapsa dreaptă era plină de vânătăi și umflată. Idiotul ăla de majordom neîndemânatic! Cred că a vrut să mă omoare. Phoebe examină vânătăile, apoi îi scoase de tot pantalonii de pijama. — Vreau să văd dacă vă doare acum. Îi ridică piciorul și verifică amplitudinea mișcării șoldului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]