167,899 matches
-
one este prezent cu poezie, ce are consistența scenelor din vis. Scrie despre "universala, infinita plictiseală", prea abstract uneori, în linia unei Gedankenlyrik (poezie de concepție): "moartea ca semn de carte între clipe și timp". O anume solemnitate a altei vîrste poetice își face loc într-un text scris, de fapt, spre proslăvirea usturător-jucăușă a "magnificului nicolae". O literatură ca un rîs acru, prozaică în felul din La Lilieci, un cimitir vesel, de familie, a scris Cristian Popescu. Formula e circulară
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
și eu propria-mi mărturie: cartea se citește, cum se spune, pe nerăsuflate, poate aș fi terminat-o deja, întins pe băncuța din librăria Gibert Joseph, dacă nu s-ar fi anunțat la un moment dat închiderea. Avînd în memorie vîrsta autorului, 32 de ani - repet -, mă gîndesc cît de naiv este la noi acest soclu al Ťliteraturii tinereť cu tributul lui de licențiozitate, spontaneitate și mizerabilism pe care i-l aduc tinerii romancieri români. Dacă la noi persistă iluzii ale
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
primit mai multe premii de debut (inclusiv cel al revistei noastre). Așa "dușmani" să tot ai. Cît despre furie, ea nu răzbate deloc din frazele lor publicate sub mari poze. Mihai Iovănel "e echilibrat, obiectiv și cu bun simț", scrie: "Vîrsta nu are nici o legătură cu literatura. Iar tinerețea funcționează de prea multe ori ca scuză pentru ignoranță și belicoșenii interesate în parvenirea rapidă ca să nu mă enerveze fluturarea ei ca drapel. ŤAdmirațiať, aceasta mi se pare calitatea indispensabilă a unui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
Valentina Sandu-Dediu Din ce în ce mai des, proiecte culturale europene destinate spațiului nostru insistă asupra tinerilor. Dacă e posibil, tinerii aceștia să nu depășească vârsta de 25 de ani. O astfel de limitare are multe avantaje, dar nici dezavantajele nu sunt neglijabile. Pe de o parte, la modul ideal, toți ne-am fi dorit ca până la 25 de ani să fi avut un sprijin managerial
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]
-
toți ne-am fi dorit ca până la 25 de ani să fi avut un sprijin managerial, financiar, șanse care să ne justifice integrarea în societatea românească. Pe de altă parte, concret, e din ce în ce mai greu să găsești tineri valoroși până la această vârstă. În calitate de coorganizator al primului Festival Profil (22-24 octombrie), nu am căderea sau intenția să-l evaluez în pagini de cronică muzicală. Câteva reflecții marginale mi-au fost provocate însă mai ales de o discuție publică pe tema "Creator în secolul
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]
-
doamnă? Da' chiar n-ai somn?" Aș vrea să-i spun că nu prea am, deși mă tratez, că n-aș vrea să-i sară și fratelui meu care își poate imagina orice de la distanță, că avem doi părinți în vîrstă pe care îi adorăm, că e firesc să-l liniștesc și să-i explic, în două vorbe, că nu s-a petrecut nimic dramatic. "Normal ar fi să dormiți la ora asta, nu să stați călare pe telefon. Dați pace
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
să mă înec în bunătăți... Chiar și așa, nu vreau! Deci, frate Haralampy, pregătește urna, lipește vreun afiș din scoarță de copac și alungă haitele flămânde de prin jurul secției de votare din Cabană - Amin! 1) Cameriste, s.f., pl., femei în vârstă, cu sciatică și dureri reumatismale, având trupuri conspirative de gheișe și prostituate de lux transferate în interes de servicii printr-un act caritabil de la Hotelul "București"... 2) În astfel de cazuri, stabilirea părinților - mamă și tată - se va face prin
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
deși fragilă, cu trăsături familiare, ca ale tale, și totuși atît de stranie. Este, de fapt, deosebirea dintre tihna anilor de răsfăț vrednică, peste timp, de ultima milă și o anume precocitate necontrolată a corpului foarte tînăr care-și consumă vîrstele în avans. Despre amestecul lor, al bucuriei lipsite de răspundere, dar întrucîtva condamnabile și al transferurilor de energie printr-o comunicare cu ceilalți aproape mediumnică scrie Sonia Larian în Bietele corpuri. Cartea, republicată de curînd la editura Polirom, apărea într-
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
Carmina Popescu Carmina Popescu: Poezia, muzica, biografia, istoria chiar, sunt tot atâtea vârste ale "însumării de harfe", cum ar fi spus Ion Barbu. Există vreo vârstă pe care s-o fi simțit, până astăzi, ca "fruct oprit", stimată doamnă Nina Cassian? Nina Cassian: Vă referiți la "artă" sau la vârstele biologice? În privința domeniilor
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
Carmina Popescu Carmina Popescu: Poezia, muzica, biografia, istoria chiar, sunt tot atâtea vârste ale "însumării de harfe", cum ar fi spus Ion Barbu. Există vreo vârstă pe care s-o fi simțit, până astăzi, ca "fruct oprit", stimată doamnă Nina Cassian? Nina Cassian: Vă referiți la "artă" sau la vârstele biologice? În privința domeniilor creatoare, ce-i drept, mi-am "încercat puterile" în aproape toate disciplinele - literatură
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
sunt tot atâtea vârste ale "însumării de harfe", cum ar fi spus Ion Barbu. Există vreo vârstă pe care s-o fi simțit, până astăzi, ca "fruct oprit", stimată doamnă Nina Cassian? Nina Cassian: Vă referiți la "artă" sau la vârstele biologice? În privința domeniilor creatoare, ce-i drept, mi-am "încercat puterile" în aproape toate disciplinele - literatură, muzică, desen și pictură, actorie, dans, critică literară, coregrafică, muzicală, de teatru și film, publicistică - unele dintre ele practicându-le doar ocazional și doar
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
Să ne facem daruri e titlul unui volum de mai târziu), multe mi s-au răpit (Domnul a dat, Domnul a luat...). Toate laolaltă, în ordine și dezordine, mi-au fost, într-un sens, zilnice sărbători. C. P.: Are poezia vârstă? Sau e vârsta ei adevărul, cum spuneți în Poeții tineri? Cum ați defini acest adevăr? N. C.: E ciudat că-mi puneți această întrebare când contextul însuși al acestei poezii mi-a fost readus în actualitate: "cu mii de ani
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
-mi-se, o destul de lungă absență - oricum, nu-l mai citisem de mult și m-am bucurat de regăsire, cum mă bucur de orice întâlnire cu poeți adevărați, tineri sau nu, cu poezia adevărată, care, cum se știe, n-are vârstă. C. P.: În poemul Parafă numiți cartea "semn scăzut". De ce? Iar în imaginea lirică a răstignirii pe "crucea spațiului și a timpului", geamătul se transformă în vers. De câtă luciditate e nevoie pentru a fi "convertit" acest calvar în poezie
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
Acest dialog, cât se poate de real, mi-a deschis ochii asupra adevăratei stări de spirit a românilor, la început de noiembrie 2004. E posibil ca genul de argumente prezentate de vecinul meu să funcționeze în cazul multor români de vârsta a treia. Dezinformările pesediste sunt ventilate, de regulă, prin rețeaua de foști și actuali turnători, oamenii de bază ai sistemului, care în activitatea "om la om", pe bancă, în fața blocului, la cozile din magazine, la piață, pe stradă, picură otrava
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
deveniri scriitoricești: Jorge Luis Borges (în primul rînd, toată cartea scriitorului român datorînd mult spiritului borgesian), dar și Jean-Paul Sartre, Henry Miller, Umberto Eco, Ioan Petru Culianu (pe care îl consideră maestrul său din anii de formare, chiar dacă diferența de vîrstă dintre ei era de doar trei ani). Cu totul surprinzător, în anii din urmă, la această "masă a bogaților" se așază firesc și micuța grafomană Amélie Nothomb, cu puzderia de romane traduse în limba română în ultimii ani. Toți aceștia
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
nu doar la nivelul înalt al conștiinței, dar și la cel comun al existenței ușuratice. Confesiunea nu e făcută de un filozof, ci de un tânăr care joacă belotă, merge la hockey și care crede în energiile și în inocența vârstei sale puse în slujba unei idei: "Puerilitatea asta mă va salva. Doar dacă nu-i vom redescoperi revoluției puerilitatea - la fel de gravă ca logica ei - vom pieri..." Logica este cea mai puțin fictivă dintre cărțile Supraviețuirilor și de aceea cea mai
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
oarecare. Tinere grațioase care ies în grup de la cursuri își atribuie, cu voce ridicată, un organ pe care e greu de crezut că l-ar avea. Nu fac asta pentru a atrage atenția asupra lor; discută între ele. Domni în vîrstă, corect îmbrăcați, din categoria celor care polemizează prin autobuze, te înjură ca ultimii boschetari cînd li se termină argumentele. Tinere doamne care își fac confesiuni în timp ce-și plimbă copiii în parc, cu landoul, se plîng de aventurile soților
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
nostalgia unei Mitteleurope himerice. Altminteri, ca în imaginarul lui Michelet, cafenelele clujene erau spații ale sociabilității și conversației spontane". O sumă de medalioane fixează, cu mare expresivitate, chipurile echinoxiștilor de frunte dar și pe cele ale unor intelectuali mai în vîrstă ai urbei, în ambianța cărora junii membri ai confreriei s-au format, fără a renunța la unele nuanțe critice răsfrînte în prețuire, sporindu-i verosimilitatea, dar fără a încălca o prudență mondenă. Portretele se țin lanț, cu gustul lor de
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
înțelepciune/ a lunecării încete/ pe lungile pante ale serii,/ te-am învățat pe îndelete/ ca pe o rugăciune/ din copilărie/ ca să nu mă sperii/ când vine timpul" (Arta de a muri) - "M-am gândit la ea relativ des/ și la vârste diferite/ fără spaimă, fără mândrie/ fără rușine,/ nici eroism, nici păcat." (Sămânță). Și în relația sentimentală ceva s-a schimbat. Iată începutul splendidului poem Cuplu, de data aceasta din volumul Octombrie, noiembrie, decembrie (1972): "Unii te văd numai pe tine
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
acest excurs comparatistic printre citate pentru a face vizibilă, în egală măsură, schimbarea de tonalitate și de perspective dar și o anume coerență a poeziei Anei Blandiana care, dincolo de fluctuația inerentă, arată un parcurs liric asumat până la capăt indiferent de vârsta biologică și artistică. Cum spuneam la început, Ana Blandiana este recognocibilă în acest volum chiar dacă, pe alocuri, ușor surprinzătoare în opțiunile morale sau estetice. Poate că formele de expresie lirică, șaizecist-clasicizate, ale Anei Blandiana (spune poeta "zadarnic mă cercetez:/ văd
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
ea însăși, Ana Blandiana rămâne fidelă fanilor și nu trișează modificându-și artificial poezia în ton cu vremurile și cu așteptările cititorului de poezie postmodernistă. Un delicat poem precum Câteva puncte (probabil cel mai frumos din toată cartea) e fără vârstă, fără gen și dincolo de orice curent. În fond, adevărata sursă a emoției lirice din Refluxul sensurilor este tocmai dureroasa iluzie, efemeritatea tristă, riscul de insignifianță al scrisului poetului în raport cu timpul și cu Istoria: "Trecătoare operă/ ca o foaie de hârtie
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
firii nervoase, a educației primite și a vieții artificiale pe care o ducea. În această ambianță oricum îndestulată, nu este prea greu de închipuit că existența lui Gombrowicz în copilărie n-a fost marcată de căderi materiale notabile. Din contră, vârsta fragedă a primelor impresii și deprinderi a decurs fără modificări spectaculoase, aci timorată de sobrietatea comme il faut a tatălui, aci înflorind fără griji, încălzită de razele mângâitoare, câteodată capricioase, ale dragostei materne. Această atmosferă idilică, rurală, durează până în 1911
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
pentru formarea viitorului intelectual. în 1915 (avea unsprezece ani pe atunci), este înscris la gimnaziul filologic ce purta numele Sf. Stanislaw Kostka. Judecând după inserțiile din Jurnal, n-a păstrat amintiri vrednice de invidiat din această perioadă. Dimpotrivă, timiditatea rurală, vârsta fragedă și constituția nu prea robustă l-au făcut o pradă ușoară pentru vlăjganii întârziați în aceeași clasă, care i-au amărât viața cu tot felul de șicane; umilințele au luat sfârșit doar prin alcătuirea unui grup de mai vechi
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
o familie de evrei asimilați, care se considerau europeni și vorbeau fluent germana, franceza, dar și ucraineana și româna. Tragedia lor a început în 1940, cînd mama a fost ucisă de naziști, iar tatăl și fiul deportați. Micul Aharon, în vîrstă de 8 ani, a reușit să fugă din lagăr și a supraviețuit patru ani, ascuns în pădurile ucrainiene. După război, la 14 ani, orfanul a ajuns în Palestina, iar după înființarea statului Israel și-a făcut studiile rămînînd în mediul
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
de o educație "printre cărți". Tatăl, medic, tace " masiv", refuzînd să dea sfaturi copilului cu exaltări de "știrist" al țăndăreilor. "Am fost primul ziarist analfabet din România" - spune el pe muchia (auto)ironiei polivalente în Convorbirile cu Florin Mugur din Vîrstele rațiunii (1982). Cînd tînărul se înscrie la Filosofie, tatăl mimează îngrijorarea "folosului" viitor, iar cînd acesta (ilegalist și el) îl anunță că e publicist la România liberă, medicul îi temperează entuziasmul cu o vorbă din Clemenceau: "Le journalisme mčne ŕ
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]