2,982 matches
-
o aripă de cer, priveam și m-am văzut copil, pe-o stradă uitată pe care mă jucam singur. O fetiță de undeva, dintr-un nor, apăru târând o păpușă după ea și mă trase de mână. Dispăru sub un vârtej întunecat. Steaua Sudului se uită la mine mirată. O femeie cârlionțată, undeva, în spatele lumii, cu voce de copil și părul cifulit, disperată, încearcă să formeze un număr dintr-un telefon vechi, de la altădată. Brusc, rămase dreaptă, fără mișcare, privind vitrina
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
ceva continuă să curgă, când vei simți iubirea, vei simți și dorința, petale de lumină din fructul iubirii. Un vis, de neuitat, am trăit cu tine, în cea mai frumoasă călătorie, nebunie sau nu, inconștient am fost prins în acest vârtej sau, poate, e realitatea pură, acel ceva ce noi, pământenii, încă nu avem puterea să percepem! S-a întâmplat pentru noi, să mulțumim Cerului! Simți cum palpită inima noastră, ascultă-i muzica unică, las-o să curgă prin fiecare celulă
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
duc gândurile trăirile, iubirile, visele, miresmele, culorile și imaginile zilei trăite? Vântule, vântule, unde-mi sunt filele trecutului? De parcă aș fi uitat drumul spre mine, în umbra nemărginirii trec prin unda oglinzii tăcute, vreau să ies, prin coloana cerului, din vârtejul acestui prim vis spre celelalte ceruri, ultima barieră o străbat pe puntea îngustă și lungă cât un curcubeu. Oare, clipa aceasta o voi regăsi mâine dispusă să se nască din neuitare? Irina Lucia MIHALCA București septembrie 2014 Referință Bibliografică: Irina
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
-l omoară, aoleeeu, că o să dau acatiste să vă piară sămânța, o să topesc lumânări la răscrucea drumurilor, în miez de noapte, să vă ia încornoratul acolo unde vă e locul, aoleeeu, că mi-ai omorât omul meu, criminaluleee”... Ca un vârtej iscat în praful drumului, vara, în toiul zilei, când nimic nu mișcă, așa s-a întâmplat! Mașina a plecat, mama se plimba prin curte ca o păpușă stricată, cu castronul cu boabe de porumb în mână, lume în drum, soarele
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n pat de nelumine *** de-mi fi-va dor de-mi fi-va dor o să
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
coaptă, Ce-mi arde pe buze cuvântul. Mi-e dor de-o atingere moale- De buze, de zâmbet, de sân-, De-un foșnet fâșneț - ca de poale Muncite de-o dragoste-n fân. Mi-e dor și de arșița mută- Vârtej care arde și scurmă, De patima noastră,-absolută, Ca flacăra cea de pe urmă. Mi-e dor de plăcerile-astrale, Când dragostea-n mreje ne ține, Gustate în brațele tale- Poteci spre cărări celestine. Mi-e dor de-nserări liniștite, Cu zumzet
MI-E DOR… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352661_a_353990]
-
într-o lume nebună, Mi-erai ziuă și noapte și senin și furtună. Înnodam între sensuri coborâri și suișuri Ne găseam adăposturi, ne pierdeam ascunzișuri. Urmăream cavalcade în zăpada tăcerii, Curcubeie desculțe prin livezile verii, Frunze albe și negre în vârtejul de vise, Rotunjimi de secundă în clepsidre deschise Și-mi erai înserare când ți-eram dimineață. Doar în zarea iubirii mi-erai foame de viață Doar în zarea iubirii ne eram poezie, Pentru gânduri răpuse ne eram apă vie. Referință
ÎN ORIZONTUL CENUŞII de AURA POPA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353622_a_354951]
-
Respiră înserarea prea liniștit, egal Se-aude ora curgând în adierea Aerului ce se-mbracă-ntr-un albastru pal. Viclean mărește visul distanța și-o reduce, Apar frânturi de viață și iarăși se ascund, E moale seara! Și... nostalgia dulce Se luminează în vârtejul în care mă afund. Dezvelind clipa sărită-atunci din ornic Cum se perindă imagini ce s-au dus! Căci gândul scormone, mereu, atât de dornic S-aducă umbra din trecutul ce-a apus: O umbră cam brunetă de atâta vară, De-
LUCIRI DE REVERIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353655_a_354984]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DEMNITATE ȘI CURAJ Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului „Acolo tine-ți căruța, departe de apa care clocotește și de vârtej”. Aristotel Cuvântul Demnitate, ne spune DEX'98 vine din limba latină, dignitas -atis (după demn), însemnând „Calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate morală, prestigiu; gravitate, măreție”. Demnitatea este una dintre virtuțile cu care se naște omul. Aristotel spunea
DEMNITATE ŞI CURAJ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353630_a_354959]
-
să fie condusă de oameni demni și curajoși. Demnitatea este necesară oricărui om. Dar nu toți oamenii sunt demni și vorba, tot a lui Aristotel, să ne ținem departe de cei lipsiți de demnitate, spre a nu fi luați în vârtejul lor și a ajunge la fundul unei ape. Învățătura creștină consideră demnitatea umană un dar divin, care indiferent de condițiile în care trăiește individul, are în față chipul lui Dumnezeu ca exemplu. Sau, cum frumos a spus Dan Puric într-
DEMNITATE ŞI CURAJ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353630_a_354959]
-
putere duală; el poate fi bun sau rău, dar e neutru din punct de vedere moral. Omul este cel care-i dă dimensiunea morală. Bartolomeu Anania - Noi ne aflăm în mijlocul unui univers ghiftuit de lucruri care interacționează și al unui vârtej continuu de fenomene care ne poartă cu ele. În spatele lor sunt însă niste legi și principii de care ascultă iar în spatele acestora, Dumnezeu. ion untaru 113- Fă azi ce alții nu fac ca să trăiești mâine cum alții nu pot. Zig
CITATE MEMORABILE (112 ŞI 113)) de ION UNTARU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353663_a_354992]
-
îl încercau erau copleșitoare. Acum putea să trăiască la întreaga intensitate aceste mișcări tectonice ce au mocnit latent în sufletul său. A fost nevoie doar de o scânteie care să genereze explozia.Și-a strâns iubita în brațe prins de vârtejul propriilor trăiri. - Ce faci? Mă sufoci? - Aaa, scuză-mă. Nu știu ce mi-a venit. Îmi era teamă că nu vei accepta întâlnirea și poate că m-ai luat prin surprindere sosind din sens invers, de unde nu te așteptam... - Numai pentru atât
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
copleșește inima. Un strigăt de speranță, ca o undă care se strecoară fără a-ți da mai mult răgaz. Asculta această voce din înălțimi și vino la mine cu un pas strălucitor ce ma atrage și mă învăluie într-un vârtej de pace. CANZONE La forza di una canzone che ți travolge îl cuore, un grido di speranza, quel l'onda che și insinua senza darti più tregua. Ascolto questa voce, sorvolare le cose e giungere a me come fosse brillante
DESTINUL / DESTINO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354111_a_355440]
-
fi putut, de-aș fi dorit, să fie. Și-ncet, încet vă dau un nou poet care când cântă, sufletu-și sfâșie” Ce vă spuneam adineaori? Ardere pe altarul artei, aceasta este menirea adevăratului artist! Curgând în culoarul ros de vârtejurile vâltorilor vieții, poezia domnului Anatol Covali face o oprire și în halta socială a trăirilor sale. Se zbat cuvintele între înțelesuri în poezia „Aș fi putut mai mult”... deși se amăgește, spunându-și: „Sunt liber” și vin în contrapunere argumente
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
parcă au trecut zeci, sute de ceasuri de când nu am mai fost aici. Nu mai sunt cea care a ieșit din odăița mică, simți-ndu-se inutilă și a nimănui. Focul mocnit primește bucățile de lemn pe care le cuprin-de într-un vârtej amețitor. Privesc flăcările și simt statornicia bucuriei din mine. Este limpede și curată, o totalitate dincolo de orice stare. Nu mai exist eu, ci liniștea și pacea dinlăuntrul meu, o mare împlinire. Privesc unica floare pe care am primit-o înainte de
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
tușe absurde, ale altor culori nedorite. una mi-a ars palmele și tu, mi-ai sărutat tandru liniile dispărute încercând cu disperare să le redesenezi pe harta înroșită de așteptări, neîmpliniri, neregăsiri. nu ai renunțat nici azi, când într-un vârtej al nebuniei, m-ai învelit în alb, uitând pe-un colț îndoit o pată de umbră nebună. nu. nu-i vina ta. n-am întins eu brațele destul, pentru a-mi cuprinde fricile resemnate a fi iluzii. uneori doare tâmpla
UNDEVA, COLORÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354696_a_356025]
-
al ocnașului și improvizase un duet cu luna la ceasul de veghe în grotă. Locuia de peste un zbor în dreapta statorniciei - subiect invizibil pentru rătăcitorii de lux. Să fi copiat instantaneu reverența tăcerilor, să-i fi sărutat apoi ochii pierduți în vârtejul culorilor ori să fi amețit în sângele lebedei cu trei zile înainte de secetă? Și ce aproape e țărmul pe care va înnopta piramida cu flăcări la marginea căreia se reculeg pictori obișnuiți să coboare diminețile în portretul lor preferat! Referință
PIRAMIDA CU FLĂCĂRI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354707_a_356036]
-
o deprindere, un stil al acțiunilor noastre obținut prin exercițiu. Pentru a face bine, a fi cinstit, mai întâi trebuie să te depărtezi de rău, de ispite. Cineva sfătuia: „Acolo ține-ți căruța, departe de apa care clocotește și de vârtej”. Mai clar, din tabloul virtuților, cinstea s-ar putea cuprinde în cele două: justiție și prudență, iar necinstea: profit bazat pe înșelăciune. Rațiunea omului îi servește pentru a distinge și a alege ceea ce este bun. Pentru Aristotel viața trebuie condusă
FOCUL PĂCATULUI ŞI APA CURATĂ A VIRTUŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354706_a_356035]
-
spus nevrednice că eu nu sunt polițist, sunt Mihail, Comandantul Legiunilor, idiotule! Te voi lăsa în grija Fratelui meu Întunecat, căci el sigur te va putea lămuri! Într-adevăr, sub picioarele lui Țonel se căscă o groapă, un fel de vârtej care-l absorbi înainte de a începe să ragă. Șpriț privi totul cu o firească detașare și plecă spre adăpostul din curtea fostei fabrici. Numai că, odată ajuns, se urcă pe un bloc de beton și scoase un sunet, un fel
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
a împărtăși momente de iubire omului-prieten, continuă: „Nici nu ai ghici ce iubiri de demult sunt scrijelite în trunchiurile lor. Nici nu ai ghici ce de argint lucește printre crengi. Peste noi nu mai au de unde să cadă frunze și vârtejuri de culori ne amețesc în drumul spre locul unde am hotărât să ne completăm cu roua fierbinte de plâns dulce. Și lacrimi ne călăuzesc la ușa întredeschisă a sorții”. Pictorul a înțeles și a făcut ca penelul său să transpună
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
și, firesc, de acolo pe pagina cărții, dar a adăugat elemente și nuanțe pe care privitorul nu le-a înțeles din cuvinte, a completat tabloul scriitoarei, înfrumusețându-l cu metafora artei lui. În plus, a adus lumină în „frunze și vârtejuri de culori”, să fie călăuză în locul lacrimilor... Publicul ascultă în tăcere, simte și trăiește momentul zugrăvit în cuvinte și culoare și, mai întâi timid, răsplătește cu aplauze munca iubitorului de artă, fie el mânuitor de peniță ori de penel. În
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
l-am avut, prima dată, într-o seară în renumită pădure de la Baciu, când toate undele radiofonice, pe toate lungimile, mă înconjuraseră cu acea culoare de care vorbeam. Și, dintr-odată, m-am simțit atras într-o pâlnie, într-un vârtej cald și binefăcător, la fel ca un somn dulce... - Domnule Florin, dumneata cazi în utopie! - am auzit o voce venind dinspre umbră de lângă mine. - Cine ești? - l-am intrebat surprins și puțin speriat, mai ales că soarele fusese înghițit de
UNDA VERDE A RADIOULUI DE-ACASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357107_a_358436]
-
Toate Articolele Autorului cascadă măcinând întruna și torsul din fragede fire cocorii când prind să înșire în coloane albe runa mirabilă moara de vise, fantastă și haina sonoră emoția fanii-și devoră orgolios peste abise și lanțul de sterpe imagini, vârtejul din care distilă o arsă de veacuri fosilă renaște în sute de pagini rotativele bâzâie lent albinele mierea-și aduc și toarnă în omul năuc albastru, suav un ferment Referință Bibliografică: gândul, slova, palimpsestul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GÂNDUL, SLOVA, PALIMPSESTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357133_a_358462]
-
câteva ore, m-am trezit cu gâtul amorțit din cauza poziției în care adormisem, în fața a două porți care semănau celor de la unitatea militară pe lângă care trecea trenul, când ne duceam la țară la tataie. Am coborât din autobuz dusă de vârtejul celorlalți, trăgând după mine rucsacul milităresc conform “regulamentului”, cerut de școală. M-am așezat în rând, sub ochii mirați ai învățătoarei, surprinsă mai mult că eram singură pentru care cel puțin nu trebuia să strige. Numai fluieratului directorul taberei i-
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
tăticu! le-am spus cu un aer ușurat. În mai puți de cinci minute tataie și mamaie erau la current de istoaria din prun. Abia acum li se luminară mintea de ce Mia nu se oprise la ei, ci trecuse val vârtej prin fața casei? Numai mami, când a venit să mă ia acasă, a râs mulțumită că nu m-a împuns vaca și apoi a râs în hohote, când a aflat povestea cu mătasea de porumb. Cel mai fericit părea tataie, pentru că
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]