5,030 matches
-
cum o cheamă? — Știucî - răspunse creștinul. Episodul 137 CE-I TREBUIE OMULUI Descărcară cu chiote, cu vai-uri bagajele și peștele din barcă, apoi pășiră pe mal. în fața lor se întindea gospodăria lui Covaliov. O gospodărie simplă, fără acareturi inutile, vădind în toate grija nețărmurită pentru pește: plase puse la uscat și cârpit, undițe de toate mărimile pentru cei mici, coșuri, sfori, vârtelnițe, mincioguri, crăpelnițe, vârșe, babaioace, jurăvci, șărpunci, căsimci etc. în cadrul gospodăriei stătea coliba creștinului, cu acoperiș înalt de stuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deoarece nu lipsa sufletului îi face să-și înghită tovarășii, dintre care mulți bolnavi, aceasta ducând la curățirea apelor, ci lipsa conștiinței, dată numai omului, pe de altă parte întrebându-se din priviri cum vor dormi la noapte, întrucât se vădea clar că mica (și pentru a evita cacofoniaî, frumoasa colibă a pescarului n-ar fi putut să-i cuprindă pe toți în întunecimea sa, cu atât mai mult cu cât era și o, mă rog, domnișoară cu ei (am numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu o dexteritate uluitoare, începură să le învârtă în jurul degetului arătător, ca pe niște elice, exercițiu ce vădea o îndelungată practică în așteptarea mâncării. Micuța Știucî învârtea lingura mai abitir decât toți și dacă cei de față ar fi posedat câteva din noțiunile esențiale ale secolului XX, ar fi avut cu certitudine impresia că, dintr-o clipă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de folos zăbavă decât munca”, „Unde sapă sapa locul, sare din pământ norocul”, „Eleșteul fără pește e ca mâna voastră fără dește”, „Cine muncește de dimineață se odihnește seara”, „Ocrotiți pădurea, nu vă ascundeți în ea” și altele și altele, vădind o bună cunoaștere a psihologiei rurale. în curând, în depărtare, se zări, alb și maiestuos, conacul boieresc. Episodul 176 CONACUL Era un conac care - oricât am încerca, descriindu-i - azi nu mai există; în 1637, pe vremea când îl stăpânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un suflet ales al micii noastre împărății - spuse Grigorie al XV-lea, făcând prezentările - și frații noștri de peste Danubiu, călugării Metodiu și Iovănuț. Sufletele alese fac mari micile împărății, sanctissime - spuse amabil Metodiu, înclinându-se în fața lui Damiani. Acesta roși vădit de plăcere și spuse: — Serviți-vă, vă rog, și fie ca gustul identic al mierii acestor patru cruci să șteargă, cel puțin acum, deosebirile dintre ele. Nimic mai frumos - zise Metodiu - și dacă este adevărat - și este! - că fiecare-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai pot fi crezute nici atunci cînd rostesc adevărul Domnul D. Îl ascultă vag plictisit, din cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet, nereușind decît să-și accentueze răgușala. Îți repet, mon cher, că problema Îmbolnăvirii cuvintelor e chiar mai gravă decît crimele săvîrșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dezinteresat de a plonja în adâncul apei. Se întreba mereu de ce hazardul îl adusese acolo. Își construise o colibă de frunze pe malul plin de soare, cu ajutorul localnicilor care-i povesteau istorii vechi cu rechini și alte animale exotice. Erau vădit îngrijorați de faptul că animalele mari ale apei deveneau din ce în ce mai rare, iar ei se obișnuiseră să trăiască din turism. Soarele ardea tare și nici o briză nu traversa plaja plină de oameni. Ceva mai departe, fluturi mari se jucau în ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
iar nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu-și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stînjenit de Întrebare. Sofia zîmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i-a lecuit pe leproși, cel care a...“ „...prefăcut apa În vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
flăcări. O alta descria ceea ce ar fi putut să fie un Înger sau o reptilă Încolăcită pe o cruce. Se ghiceau schițe ale unei vile cu aspect extravagant, garnistă cu turnuri mari și cu arcade ca de catedrală. Linia desenului vădea siguranță și un anume instinct. TÎnărul Carax dovedea Însușirile unui desenator talentat, Însă toate imaginile rămăseseră la stadiul de schiță. Tocmai mă pregăteam să pun la loc ultimul caiet fără a-l cerceta, cînd un obiect alunecă dintre file și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o față plăcută, probabil datorită ochilor căprui, foarte blânzi. Avea pielea smeadă. Părul negru îi era coafat cu multă eleganță. Era singura dintre cele trei femei care nu se farda și în contrast cu celelalte părea simplă și lipsită de afectare. Sufrageria vădea eleganța de bun gust a perioadei respective. Avea un aer foarte sever. Exista un piedestal înalt de lemn alb și tapet verde pe care erau expuse gravuri de Whistler în rame negre simple. Iar perdelele verzi, cu un model cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a elibera prin forță. În sfârșit, cele cinci fecioare nesăbuite, cu lampa stinsă, simbolizează respingerea credinței, Împreună cu cei trei bărbați ai cărții. Cea din urmă alegorie, cea mai cumplită. Marcello Încuviință grav. - Așadar, știi cine sunt cei trei, o batjocură vădită la adresa figurii magilor? - Cred că da. Cei trei maeștri ai cărții: Moise, Cristos și Mahomed. - Înconjurați de prostituate! Numiți cei Trei Impostori, În filosofia lui eretică. Frederic a intrat În Ierusalim cu perfidie, batjocorind cu simbolurile lui popoarele care locuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu contează, sau, oricum, nu contează cine știe ce îlucru pe care Aristip îl crede), măcar să servească la ceea ce sunt destinați: să te scutească de necazuri - o lecție hedonistă despre evitarea neplăcerilor... -6A recuza toate legăturile. Fondul etic al lui Aristip se vădește în raporturile sale cu banii: trebuie refuzat orice ne leagă, constrânge și îngrădește. Patima banilor, la fel ca afectarea sărăciei, ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste preocupări vane consumă o energie utilă pentru înfăptuirea altor țeluri. Aristip îndepărtează tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
am și-acum una ca amintire, fie-i piesele ușoare! spuse Getta și scoase din poșetă, arătându-le-o, o șaibă drăguță, lustruită. Episodul 36 Planeta tălâmbilor Povestea pe care le-o spusese Getta 2 despre soțul ei în impresionase vădit pe cei trei roboți pământeni. Se gândeau că, la urma urmei, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, aceeași soartă îi aștepta și pe ei: demontarea, recuperarea, recondiționarea și folosirea sub alt nume și sub alți indicatori. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
miile și zecile de mii de oameni de la cele două adunări populare, una în 1918, alta în 2002, au simțit și au trăit. Mai presus de simpatii și antipatii politice, de ranchiune și nemulțumiri. Pentru că, nu o dată, instinctul popular se vădește cel mai bun îndrumător moral. Fragment din: VACANȚE, VACANȚE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR De Rodica Elena LUPU Referință Bibliografică: INSTINCTUL POPULAR, ÎNDRUMĂTOR MORAL / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 333, Anul I, 29 noiembrie 2011. Drepturi de
INSTINCTUL POPULAR, ÎNDRUMĂTOR MORAL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364566_a_365895]
-
este ceea ce suntem când rămânem singuri, când nu ne vede nimeni. Ce facem când nu avem spectatori. Când suntem numai noi și Dumnezeu. Atunci se vede caracterul nostru. Omul păcătos se teme să vină la lumină, să nu i se vădească faptele. Se teme de transparență. De aceea iubește întunericul, confuzia, masca, aparențele. Lucrul acesta se cheamă fariseism. Să prezinți o fațadă falsă, menită să ascundă adevărul despre tine.” „Numai Hristos poate face oameni noi” Poate nimic nu este mai periculos
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
prilej, numărul exagerat de polițiști și, probabil, de la forțe speciale și serviciile secrete maghiare, venite pentru a monitoriza această întâlnire istorică dintre întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Române și cetățenii maghiari de origină română rămași în Ungaria post-trianonică. Unii dintre aceștia erau vădit speriați de aceste forțe de securitate numeroase, fiind extrem de prudenți în declarații și destul de puțini dornici să dialogheze cu presa română prezentă la eveniment, de teamă să nu aibă de suferit ulterior. Fostul Patriarh Teoctist era vădit emoționat și trăia
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
dintre aceștia erau vădit speriați de aceste forțe de securitate numeroase, fiind extrem de prudenți în declarații și destul de puțini dornici să dialogheze cu presa română prezentă la eveniment, de teamă să nu aibă de suferit ulterior. Fostul Patriarh Teoctist era vădit emoționat și trăia o mare bucurie. Ulterior, el a purtat discuții cu autoritățile maghiare, care au făcut posibilă înființarea unei episcopii ortodoxe române cu sediul la Jula. Dar primul titular al acestei dioceze, așa cum mi+a mărturisit cu prilejul unei
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
inundă paginile antologiei. Un parfum patriarhal, cu accente nostalgice, se desprinde din versurile Annei-Lorei Mainka, Valeriu Cercel, Sorin Olariu, Menuț Maximilian, Mircea Dorin Istrate, Ioan Grigoraș, Marcel Vișa sau ale Crinei Albu. Evocarea părinților, a casei părintești, a locurilor natale vădește o puternică dragoste față de țară, de neam, de limbă. Aici s-ar putea încadra și poeziile semnate de către Lenuș Lungu, Costin David (Miorița, Naiul lui Pan) dar și cele ale Mihaelei Claudia Condrat care, deși departe de țară, omagiază opera
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
societății. Prin tot ce a făcut, Soljenițîn a manifestat un statut de profet. La momentul potrivit și-a asumat un destin de martir. Atunci ești un profet adevărat când îți asumi să spui oamenilor ceea ce nu le place, pentru a vădi minciuna ideologică. A arăta cu curaj oamenilor ceea ce este. Întâi denunți minciuna, apoi să-l arăți și pe mincinos. Toate că este țin de responsabilitate. Închei, pentru a cinsti pe cei vrednici, cu câteva versuri ale lui Soljenițîn, adunate într-
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
încheiat la noi, am observa că repetăm experiențe pe care le credeam uitate, că experimentăm sentimente cunoscute și retrăim aceleași emoții. Odată cu avansarea în vârstă ne amintim de pasiunile din copilărie; nepoții sunt un fel de „family reloaded”, copilăria lor vădește paralele cu a noastră sau cu cea a copiilor noștri. Dacă avem noroc și nu sfârșim la bătrânețe în mintea copiilor, putem spune că am fentat un ciclu Kondratjev. Poate că extrapolările și modelele sofisticate de calcul electronic vor prevesti
PLANURI DE ANUL NOU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363853_a_365182]
-
s-a sfârșit Cu măestrie Noe și-a parcat Pe-un munte arca și a debarcat Întregul lot de fiare ce-a pornit S-ocupe globul (cert s-au înecat Toți oamenii, conform cu vechiul mit!) ... Deci, de uităm de darwinism, vădit Doar animale-n lume-au existat! Chiar de-ar fi apărut și indivizi Ce-ar fi pretins că au și-o minte (trează!) Ei ar fi fost, desigur, doar hibrizi, E logic deci ca, într-un op de gen, Doar
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
înfățișat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile", spune că Domnul nostru Iisus Hristos Înviat se arată lumii nu atât cu asemănarea trupească, ci prin puterea Sa, pentru ca să se vădească tuturor slava și măreția Sa dumnezeiască. Mântuitorul Iisus Hristos Înviat este același cu Iisus Hristos eshatologic, Cel care va veni la sfârșitul veacurilor, plin de putere și de slavă, de aceea icoana Înălțării la cer este identică cu icoana celei
CUVÂNT DUHOVNICESC, FOLOSITOR, DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/362964_a_364293]
-
putea să-și asigure victoria? Simți cum o trec transpirațiile iar indecizia sa nu era de niciun bun augur atât pentru cei doi luptători, cât mai ales pentru ea. Ce va spune unul sau celălalt, dacă gestul său va fi vădit favorabil față de unul dintre ei? Vor mai crede în sinceritatea sa? Soneria ceasului lămuri toată această situație întortocheată și fără de ieșire pentru ea, chiar dacă nu apucase să se declare în favoarea unuia dintre cei doi luptători. Se bucura că totul a
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
din fascinante luturi Din locuri fermecate sorbindu-și nemurirea, Așa era înțeleptul, savant ajuns un sfânt, Ce-și folosea gândirea ca să-și găsească rostul, Sfințind cu-a lui esență un loc pe-acest pământ, Nu doar spurcând materii fără să vădă costul, Avea vorba-apăsată pictând cu ea destine, Iar cumpătul în fapte plăceri dumnezeiești, Izvoare preacurate curgeau cu a lui suspine, Pământu-ntreg umplându-l de farmece cerești, Cu slova lui vibrândă cutremura tulpina, Din zariștea albastră îl salutau toți munții, Cu
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
mulți dintre cei apropiați nouă, cunoscuți ori ba, este, chiar și acum, în prag de secol XXI, cuvântul de ordine ce domină nefericit soarta „societarului” depersonalizat al timpurilor contemporane, care își leagă greutatea coșului zilnic de mărunțișul strecurat din milă vădită de către celălalt râvnitor la mântuire personală - străinul acela care își poartă grăbit și haotic șirul pașilor săi prin nămolul conjunctural ce îi afundă înspre străfunduri, dureros de grosolan și de regresiv, ecuația existenței zilnice strivite de guvernanții actuali cu o
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]