2,974 matches
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Versuri > Spiritual > SOLUTIA Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 149 din 29 mai 2011 Toate Articolele Autorului NOAPTEA SĂRBĂTORII din șopotiri se-aprind - în nopți - copacii și florile fecioare ard sub văluri: cât de bogați mai pot fi toți săracii când doar ei văd averile din ceruri?! tot m-a trezit migala de maeștri care-au visat văpaie de petale: măiastra boare-a mirilor tereștri sunt răsuflări de îngeri - cer la poale
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
în jurul motivelor: mare, pietre, singurătate, toamnă, lumină. Temele principale ale volumului rămân Iubirea, Timpul, tentația Absolutului. Preferința poetei Cristina Emanuela DASCĂLU merge spre poezia scurtă, de concentrată esență lirică, cu nuclee incitante, în care textul își ascunde mesajul sub multe văluri pe care cititorul le va ridica vrăjit. Se remarcă în acest volum preferința pentru poezia încifrată, pentru poeme cu ,,obloanele trase”(Talisman, Floarea interzisă, Licitație câștigată, Tristeți conjugale, Cabină de visat cu ora). Frenezia poetică a autoarei, declanșată de emoția
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
pâinea pe piatră coaptă și-n apă curată își orânduiesc sufletul și-și deschid inima. Trebuie să privim mai întâi oamenii. Să căutăm să nu fim niciodată numai lut fără de viață. Pământul a creat frumosul ascuns de multe ori, sub vălul necunoscutului. Rare sunt pietrele care pot să strălucească, să dea lumină și altora. Casele cu piatră sfărâmată, apoi arsă, sunt construite spre cer, dar multe nu au lumina vieții-n ele. Nu întotdeauna pătratul casei poartă înțelepciunea inimii. Colțurile ascund
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
așez la masă, cu bucatele ce au sosit Eu am venit cu pasul grăbit, deși am obosit. Stau și privesc printre cerurile albe, Iar gurile lupilor mă îngheață, Iubirea ta răzbate prin ușile sparte, Tu m-ai privit și prin vălul necunoașterii ce s-a ivit, O inimă caldă mă-nvăluie iarăși Prin ceasurilor noastre răzbate atâta mister, În zorile zilei iarăși ai pornit la praznicul din cer, Unde dorurile pier. ÎNGERUL TOAMNEI Îngerul toamnei străveziu din cer coboară, Din umărul său
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VĂL SCĂMOȘAT DE TOAMNĂ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă prinde, iarași, vremea nostalgiei,.. și, iată, Când murmură suav, în ceas, atâtea clipe, În ea începe-o toamnă cu frunzele-n
VĂL SCĂMOŞAT DE TOAMNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378350_a_379679]
-
senină. S-așterne,-n dor, privirea -pe zări- căci știe bine: Când ruginește totul, doar norul o apasă, Va fi departe vara cu zilele ei pline... Cum sufletul se zbate, strâns parcă-ntr-o plasă!... Te-nfășori galeș, toamnă, în vălul scămoșat... Rămâi, aici, plăpândă luminare din povești, Imagini înviază... iau chipuri de-altădat`, Iar întâmplarea, pe fantezia ta, o-nvârtești... .................................................................... E-o betie de culoare-n toamna jucăușă, Îți amintești sărutul, sub frunzele năluci? În suflet simt spuza unui foc sub
VĂL SCĂMOŞAT DE TOAMNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378350_a_379679]
-
Iar întâmplarea, pe fantezia ta, o-nvârtești... .................................................................... E-o betie de culoare-n toamna jucăușă, Îți amintești sărutul, sub frunzele năluci? În suflet simt spuza unui foc sub cenușă! Astăzi, pe aur, iar s-aprinde ropotul sub nuci! Referință Bibliografică: VĂL SCĂMOȘAT DE TOAMNĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
VĂL SCĂMOŞAT DE TOAMNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378350_a_379679]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RONDEL DE PAȘTE Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului RONDEL DE PAȘTE Sub vălul de uitare al timpului, se stinge Tot ce pe scena lumii vremelnic s-a-ntrupat. Un singur adevăr doar, răzbate și învinge - El dă speranță lumii: “Hristos a înviat!” Timpul, imperturbabil ceasornic, își prelinge Din a clepsidrei sferă, nisipul măsurat, Țesând vălul
RONDEL DE PAŞTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378378_a_379707]
-
vălul de uitare al timpului, se stinge Tot ce pe scena lumii vremelnic s-a-ntrupat. Un singur adevăr doar, răzbate și învinge - El dă speranță lumii: “Hristos a înviat!” Timpul, imperturbabil ceasornic, își prelinge Din a clepsidrei sferă, nisipul măsurat, Țesând vălul uitării care mereu va stinge, Tot ce pe scena lumii vremelnic s-a-ntrupat. Oricât încearcă omul, în viață, a atinge Nivele pân’ la care nimeni nu s-a-nălțat, Sfârși-va de al vremii ocean de-a fi-necat; Tot ceea ce crezuse că
RONDEL DE PAŞTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378378_a_379707]
-
stinge, Tot ce pe scena lumii vremelnic s-a-ntrupat. Oricât încearcă omul, în viață, a atinge Nivele pân’ la care nimeni nu s-a-nălțat, Sfârși-va de al vremii ocean de-a fi-necat; Tot ceea ce crezuse că secolii va-nvinge, Sub vălul de uitare al timpului, se stinge. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: RONDEL DE PAȘTE / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1946, Anul VI, 29 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RONDEL DE PAŞTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378378_a_379707]
-
Ne-ating cu-aripi de înger ploi divine, Zvâcnind în noi cu stropi de tinerețe. Culcuș își face primăvara-n noi, Adânc în suflet zămislind culoarea, Când înfloresc întru miresme ploi, Și ne îmbie de departe zarea. Mă-mbrac în văluri adiind pe glezne Când calc covorul fraged de răcoare: Nu știu pe unde, dar citesc în semne, Căci drumul mi-a marcat dâra de floare. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Plouă cu mir / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PLOUĂ CU MIR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378493_a_379822]
-
în taină prințul pe calul alb călare. Era o vrajă-n aer plutind ca un curent, Amestecând parfumuri, culoare, soare, sunet: Un filtru magic, sigur și cu efect latent, Trăiri nebănuite înmugurind în suflet... Renasc în primăvara împodobind cărări Cu văluri albe, caste, boltite, transparente, Cu blând parfum alene amestecat în zări, Uitate tresăriri, aceleași, inerente. Bujorii ca buchete în mai, pentru mireasă, Cu fragedele flori și cu un blând parfum, Se scutură discret, tăcuți în umbra deasă, Iar prințul pe
BUJORI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378509_a_379838]
-
și poeții noștri. Este o pecete teleormăneană pe Ceahlău, pe mare, pe Alba, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plangând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică vălul prăfuit de pe valorile noastre naționale. Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu-i scape ceva, să nu rămâna cineva nerestaurat în ochii generației de azi. Într-o vreme în care romantismul nu-și găsește
O CRONICĂ MINUȚIOASĂ DE RESTAURARE A VALORILOR NAȚIONALE de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378522_a_379851]
-
arbori cu ramuri spectrale dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții. Călăreții scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de negură și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
pe margini de cărare și-o lacrimă-n rugăciune, știi cât spune? Sunt visul dintr-o noapte albă, sunt dor de glasul tău, sugrumat în șoapte... Știi de toate?! Ascunde-mă lângă tine, să-ți fiu versul, fluierul... visul...Știi?! VĂL DE CHIHLIMBAR M-am înfășurat în șal de umbră, cu sclipiri din lacrima târzie. Ce lacrimă!... agățată de tăcerea ta brumărie... Îți respir gândul din crengile de stele, ce-atârnă-n noapte, scuturând -cu greu- câteva șoapte. Aud foșnetul tăcerii prin vălul
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
VĂL DE CHIHLIMBAR M-am înfășurat în șal de umbră, cu sclipiri din lacrima târzie. Ce lacrimă!... agățată de tăcerea ta brumărie... Îți respir gândul din crengile de stele, ce-atârnă-n noapte, scuturând -cu greu- câteva șoapte. Aud foșnetul tăcerii prin vălul de chihlimbar. Îți mai aștept cuvântul, pe care mi-l vei da în dar. Apoi-fugar- vom încremeni în tăceri de dor, înfășurați în șal de umbră și văl de chihlimbar... ABIA AZI AM ÎNȚELES Abia azi am înțeles de ce m-
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
stele, ce-atârnă-n noapte, scuturând -cu greu- câteva șoapte. Aud foșnetul tăcerii prin vălul de chihlimbar. Îți mai aștept cuvântul, pe care mi-l vei da în dar. Apoi-fugar- vom încremeni în tăceri de dor, înfășurați în șal de umbră și văl de chihlimbar... ABIA AZI AM ÎNȚELES Abia azi am înțeles de ce m-am răzbunat pe flori. Se trezesc iar fluturi cu mătăsoase-nfățișări si doar timpul se aude respirând o mângâiere. Vioara-i un Stradivarius Veneam cântând cu mari buchete
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
lor stăpân avea să le poarte de grijă și să nu-i lase în sărăcie. Vânătorul îi ceru împăratului mâna Prințesei Trandafira, iar acesta i-o dădu bucuros. În ziua nunții sale, Prințesa Trandafira stătea în fața oglinzii și își aranja vălul de mireasă, când observă că are un ochi verde și unul albastru. Închise ochiul verde și se gândi la cât de bine ar prinde împărăției să mai aibă avuția care umpluse cândva cuferele din palat. Atunci se porni o ploaie
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
hidos, neterminat. M-am rușinat atunci la chip, iubite, Și am lăsat doar sufletul să te-ntâlnească, Știam, dar multumit-am fost c-ai să-ți dorești Doar de departe să îți fiu miresă. Nu-s vinovată, ești nevinovat, Căci vălul depărtării ne-a ținut departe Nici pân-acum, iubite, tu încă n-ai aflat, Ani nu mai sunt, ci clipe reci și seci Spre-a ne vedea sau pentru-a ne desparte. Pe veci, iubite, eu nu am să te
GLASUL CHIPULUI CIOPLIT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378814_a_380143]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VĂLUL AȘEZAT PESTE TIMP... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului A mai trecut iar o vreme Pustie, și rece, și tăcută... Atunci a fost prea devreme, Ori de vină-i soarta
VĂLUL AŞEZAT PESTE TIMP... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378914_a_380243]
-
scrum, Lăsând în urmă răni ce s-au închis! Acum, s-a făcut prea târziu, La porți vechi stau lacăte-ncuiate, Rugina lucind străveziu, Peste amintiri sau gânduri, toate, Vise și tăceri, în răstimp, În liniște le-a cuprins în zări Vălul așezat peste timp, Așternând ușor praf în depărtări... Scrisă în seara zilei de 27 iun. 2016. Referință Bibliografică: Vălul așezat peste timp... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI, 28 iunie 2016. Drepturi de Autor
VĂLUL AŞEZAT PESTE TIMP... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378914_a_380243]
-
lacăte-ncuiate, Rugina lucind străveziu, Peste amintiri sau gânduri, toate, Vise și tăceri, în răstimp, În liniște le-a cuprins în zări Vălul așezat peste timp, Așternând ușor praf în depărtări... Scrisă în seara zilei de 27 iun. 2016. Referință Bibliografică: Vălul așezat peste timp... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI, 28 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina P. Korys : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VĂLUL AŞEZAT PESTE TIMP... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378914_a_380243]
-
nor Și cum pierde fecioria-n Prima zi făcând amor. Și visa luna nebună C-o să facă nuntă mare Și va fi cu-adevărat Mireasa ruptă din soare. Și vedea deja cum nunii, Cerul naș iar marea nașă, Îi așează văl din stele Și din ceață de mătase. Și vedea valsând nuntașii Și cinstind vin din cristale, Iar pe mire cum o soarbe Și străluce ca un soare. Și-și imaginase luna Sub cerul cu stele mii, Soarele-i va darui
NEBUNIA LUNII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378931_a_380260]
-
dansul cocorilor cu aripile larg deschise, te-arunci printre astre. Totul e posibil, lumea din noi și lumea de-acolo sunt, parcă, una și-aceeași. Departe, inima îți fuge să mă cuprindă. Dincolo de visul tău ai pășit să mă găsești, văluri palide îți bântuie teama, Dând deoparte ramurile înflorite de prun, intri în grădina mea, Odată cu ultima speranță, ca bambusul înălțat spre cer, între tăcere și sunet apare mireasma prezenței mele. Un murmur dulce plutește, între noi, în derivă - petale de
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
mă prăbușesc, Sau mă salvezi din naufragiul În valuri aspre, ce-mi lovesc Însinguratele crâmpeie Din sufletul de împrumut, Abandonat azi pe-o alee A vidului necunoscut. M-alinți, mă cerți... Mă redescopăr, Urmându-ți pașii, zi de zi. Cu vălul muzei mă acopăr, Pierzându-mă în reverii. Și-n ceasul care o să vie, Tu-mi vei fi leagăn, cer sau scut, Lumină blândă - poezie, Ești zborul meu spre absolut! (Din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință
REFUGIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379090_a_380419]