2,614 matches
-
mai era așa de primejdioasă. Turcii Încep să se creadă biruitori, când deodată se trezesc izbiți În față de oastea Învăpăiată a lui Mihai. Puterea, și mai ales iuțeala atacului neașteptat, Îi oprește În loc; loviturile, care curg ca grindina, le iau văzul. Românii Înaintează spărgând șir după șir, Împrăștiind spaima și neorânduiala În oastea păgână care Începe să dea Îndărăt și să se Învălmășească. Cei din urmă, văzându-se Împinși spre pod, o iau la fugă. Sinan se repede să-i Întoarcă
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
-mi nu e nici un bănat, Numai, la orice-ai face, te rog îndeosebi Ca pe un vechi prieten pe Roman să-l întrebi. (îl îmbrățoșază și-l sărută pe frunte) Mergi, mergi acum cu bine... (apart) N-o să-l mai văz de-acuma. [BOGDAN] Cu sănătate, tată! (iese) [DRAGUL] Să nu mă simtă numa. Mi-e frig, mi-e frig de moarte, ca și atuncea, iarna, Pe când cu craiul Ludvig împresurarăm Varna, Și eu, rănit de moarte și despoiat de hoți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
făcut oamenii, cum le-au făcut îmbunătorii, // oamenii aceia cari adorm urechea Domnului cu vorbele dulci dar veninoase a clevetirii... {EminescuOpVIII 146} ALEX[ANDRU] Ce e de-i vorbi? Poți spune tot ce vrei... n-ajută nimic. În fiece zi văz trecând pe mumă-sa cu ochii plini de lacrimi, și orice privire e o dojană pentru mine. Nici ea n-a spus nicicând față cu noi acel nume pe care-l șoptește perinei ei când plânge nopțile, acel nume pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dă-te mie trup și suflet și bărbatu-o să ți-l deie Vodă"... Ce gândeam eu... Ar fi fost cu mult mai bine Ca să mor în acea clipă decât atâta rușine. Și totuși doream rușinea și să nu-l văz niciodată, Dar să știu a lui viață din primejdie scapată. El? sufletul meu cel dulce și lumina mea apusă Și un trup făr' de voință mi-au lăsat. Mi se pierduse Mintea... Dar îmi arătase mizerabilu-o scrisoare Iscălită chiar de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar zice, aspru poate, dar ești drept. [BRAN] Drept ca gânjul. [IRIMIE] Și ca tufa. [BRAN] Drept ca cârja de la moșu... Judecata din poveste cum o dă-mpăratul roșu.... [LĂPUȘNEANU] Tu, femeie, mulțumită ești de-a noastră judecată?... [BOGDANA] Doamne, văz c-ai făcut totul ce se poate de-astădată: Nu mai poți să-mi dai bărbatul, mi-ai dat cinstea cea furată, Mi-ai dat, ca să-mi cresc copiii, o avere însemnată... Și de judec toate cele îți e mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în lume a regelui tichie. INTRIGANTUL (un iezuit palid, adâncit, sinistru) Hîrr! (Își arată dinții) Hîrr! Sunt rău... un demon. De-atîta răuție Eu m-am făcut un monstru și m-am dat la beție... Atât de infernal sunt încît de văz un cui Îndată eu pe dânsul căciula mea îmi pui. Lumina mă revoltă... de văd eu noaptea steaua Cu infernalitate eu îmi aprind luleaua. Cercat-am eu adesea ca să mă fac de treabă - Nimic nu mă-ndulcește, rugarea e degeabă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfat, fie orce-o fi, chiar o șarlatanie tot ar merge. (gîndindu-se) Sunt într-adevăr acasă dar prea puțini mă cunosc... să-mi iau un nume străin și sunător, să merg la directorul teatrului, da, chiar acum, pe loc! Parcă-i văz pe oameni dîndu-și în coate și împungîndu-se, căci un așa nume sună a ceva mare și, // de-ar suna numele meu cât de bine, cât de curat, totuși cu un nume străin te introduci mai ușor. (dup-o pauză intră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și la sfârșitul zilei îți freci fruntea spre reamintire, ca și când te-ai deștepta din somn. (merge-nspre fereastă) Să șez în pace nu pot! Acuma o fi la director!... Cum s-o fie purtând el? O cum aș vrea să-l văz. Are multă finețe el, maniere la vorbă, la intonație. Dă-i Doamne bine! (merge la cămin) Bietul băiat, era așa de plin de ger... să-i fac o ceașcă de cafea. Lemnele nu-s bune, ard prea iute... de n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
masa de marmură a unui amfiteatru. Cu toate acestea și acum, după câteva minute, începui a mă deprinde cu așa temperatură infernală. începură a-mi mai veni simțirile și vrui să-mi arunc ochii cu sfială împrejurul meu, începui să văz cam curat lucrurile din prijmă. {EminescuOpVIII 576} Cei doi gâzi ai mei semăna că m-au uitat deocamdată; îi vedeam că nu știa ce făcea în celalalt căpătâi al cămării aceleia și mă socotii că atunci e vremea s-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
au uitat deocamdată; îi vedeam că nu știa ce făcea în celalalt căpătâi al cămării aceleia și mă socotii că atunci e vremea s-o tulesc și să scap din mîinele lor. Vrui să mă orientez încetul cu încetul, să văz cum și unde mă aflu, eram în mijlocul unei săli mari pătrate, încrustate până la o înălțime de om cu marmure de deosebite fețe. Niște cepuri deschise vărsa neîncetat, ca niște fântâni, pe lespezi o apă fumegândă ce se ducea în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mișcîndu-se niște capete rase ce își esprima fericirea ce simțea prin niște espresii de fizionomie din cele mai mocalite. Mă dusei cu mintea la cele ce vedeam și mai că uitasem să mă mai gândesc și la băiașii mei, ca să văz ce fac. Ei se întoarseră la mine, țiind unul un lighean sau copaie largă de lemn în care pusese și făcuse un clăbuc mare de sopon, iar cellalt cu un mototol de ață subțire, nu știu de ce vor fi fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
durere pentru mine, pentru ei era plăcere, văzîndu-i bălăcind în apa în care eu mă opărisem. Așa îmi luai hotărârea să nu mai crez simțirilor mele și să mă las cu binele a face orice vor voi cu mine, ca să văz unde o să iasă. Gâzii mei dar mă aflară cu desăvârșire domolit când veniră iar la mine, și urmai după dânșii fără împrotivire către unul din acele patru bazine sau scăldători. Ajungând la margine, ei îmi făcură semn să mă cobor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fiindcă nu trebuie să-l iubesc, îmi va fi cel puțin iertat a-i arăta mila mea, ce nu poate cineva să o refuze fără păcat, unui nenorocit. Da, voi merge la Sorrenta, însă nu-i voi vorbi!! Să-l văz numai, după o lipsă de trei luni, și voi fi foarte fericită! Of! da, foarte fericită - Vai! dar voi avea puterea... trebuie... Sânt datoare. {EminescuOpVIII 581} În seara acestei strălucite zile către un ceas după miezul nopții, paznicul strejii portului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lungă, mai grozavă, mai posomorâtă, căci atunci va fi vecinică, plecă capul în jos și plânse, saraca mumă!!... Când Pergoleze se depărtă de dânsa, aruncă o căutătură dureroasă către Neapol și zise suspinînd: Ah, Henrietta, când voi putea să te văz? În care zi glasul tău divin va izbi în urechea mea? Scăpatu-ți-am eu oare viața ca să te pierz pentru totdauna? O, Dumnezeul meu! răspunde-mi în locul ei, spune-mi că aceasta nu e cu putință, spune-mi că poci a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vultur, un vultur în privirea calităților lui strălucitoare, la gândul și la grai. Să nu-i abată cuiva de-a zice altfel, căci rea părere ne-am face despre mintea lui. - Să n-am parte - zise unul - dacă nu-i văz aripele. Ce mărețe aripi! - O, eu număr și penele pe ele, zise altul. - D-ta nu le-ai fi văzînd? zise unul cătră vecinul său. - Eu? Cum, Doamne iartă-mă, să nu le văz? Se poate una ca asta? Numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
parte - zise unul - dacă nu-i văz aripele. Ce mărețe aripi! - O, eu număr și penele pe ele, zise altul. - D-ta nu le-ai fi văzînd? zise unul cătră vecinul său. - Eu? Cum, Doamne iartă-mă, să nu le văz? Se poate una ca asta? Numai un om cumsecade și cu minte zise cătră vecinul său: - Așa să-mi ajute Dumnezeu dacă văz vultur ori pene. Văd patru picioare oloage și-o coadă cât ziua de mare. - Șut! zise prietenul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le-ai fi văzînd? zise unul cătră vecinul său. - Eu? Cum, Doamne iartă-mă, să nu le văz? Se poate una ca asta? Numai un om cumsecade și cu minte zise cătră vecinul său: - Așa să-mi ajute Dumnezeu dacă văz vultur ori pene. Văd patru picioare oloage și-o coadă cât ziua de mare. - Șut! zise prietenul. Să nu cumva să spui una ca asta că te faci de râs. Ar zice că d-ta ești cel de colo. N-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a valorificat în Povestea vorbii : „Pe sirmanul Strugur prea greu să-l blesteme/ Și asupră-i toate relele să cheme” (174, pp. 94-95). Motivul a supraviețuit până târziu, la poetul simbolist Mircea Demetriade, de exemplu, în „melopeea” Renegatul (1893) : „Dar văz întinsă masă, și vinul ce te’mbată,/ Și’n porc oricând te schimbă beția-i blestemată” (262, p. 7). După cum se vede, legătura mitologică dintre beția alcoolică și Diavol este trainică. Știm că Dionysos și daimonii din cortegiul său (Satiri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
variate desfătărilor”, căzând în „prăpastia plăcerilor”. Cei care „venerează virtutea, vecină cu divinitatea”, dau celor cinci simțuri hrana „legiferată de Natură”. Tutunul însă, „iarba plină de scârbă”, distruge trei dintre simțuri : gustul („prin amă- răciune”), olfacția („prin mirosul rău”) și văzul (prin „întunecimea” provocată de fum). Fumul de tutun „vatămă și ochii în cel mai mare grad prin întunecime”. „Fiind orbi de bună voie, [fumătorii] ajung cu adevărat la necazul dat de pedeapsa care îi așteaptă pe păcătoși în acest caz
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
reprezentanții și bărbații lor speciali, tot atunci biserica gr. -or. română din patrie, care numără aproape două milioane de suflete, neamintind pe cea sârbească, s-au înlăturat cu totul de la preparativele acestui obiect însemnat și de mare importanță. Nu voi să văz în aceasta o espresie de ură sau de dispreț, însă în orice caz aceasta este o procedere care nu se poate motiva nici pe egala îndreptățire de stat a confesiunilor, nici pe relațiunile proprii bisericii greco - orientale române, ba nici măcar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din pătul Se ghemuie, stă pitul Noaptea când aude fîl! Cucul trist, pe-un nuc uscat, Boian, mut, nedejugat, Grivei, uitîndu-și de sat, Amuțesc în ascultare, Lunca, vere, conten n-are, De-al ei cântec tot tresare. Iar Nițu la văzul ei Ochii-i scăpară scântei, Unde-i unu vede trei; Săgetat, topit, uscat, Ale friguri l-apucat - Zace, bietul, fermecat. 270 {EminescuOpXIII 271} Alta: CIREAȘA Roșată, dulce, voioasă Fragedă și răcoroasă, Din muguraș în pruncie Mă gătesc cu flori o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un exemplu ales în mod intenționat dintr-o operă care nu e compromițătoare tematic în nici un fel. În povestea lui H.G.Wells, Țara orbilor, Nunez, intrusul involuntar în valea orbilor, se consideră cu mult superior locuitorilor nevăzători ai văii datorită văzului său. Îi trece prin minte să-și concretizeze superioritatea prin subjugarea locuitorilor văii. În timp ce se apropie de primul orb pe care îl întîlnește, îi trece prin minte următorul lucru: Toate poveștile vechi despre valea aceea pierdută și despre Țara Orbilor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
baza folosirii masive a unei descoperiri din secolul al XV-lea), ca și a noastră, actuală, care reconstruiește cuvîntul scris prin canalele imagine-sunet. În "audiovizual", mi se pare capitală, în cele din urmă, eliminarea liniuței de unire, prin fuziunea dintre văz și auz pe care o sugerează. Leonardo da Vinci asimila ceea ce mai tîrziu se va numi Renaștere cu separația celor două și cu o permutare deliberată a lui auditus (fides și traditio) și a lui visus (vederea și intuiția). În
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
3.2.1.7.2.). 4.2.10. al-Baœr (2.1.8.8.) și Ro’eh (3.1.9.7.): „Cel care vede, Văzătorul”. Sunt ambele antropomorfe și metafore universale pentru cunoaștere, aceasta realizându-se în primul rând datorită văzului. Se deosebesc prin faptul că numele coranic este forma de intensiv a participiului activ, pe când numele biblic este un participiu activ nemarcat. În plus Baœr este întotdeauna precedat de Șam‘, cu care se poate considera că formează o expresie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
receptarea acestei realități transfigurate. În plus, demonstrația audiovizuală asigură și o fixare mai bună În memorie a noilor cunoștințe Însușite. Cercetări recente atestă faptul că omul reține 30% din ceea ce vede și 20% din ceea ce ascultă, iar În condițiile asocierii văzului și auzului păstrează o proporție de 65% din informațiile care se adresează deodată ambelor simțuri. Demonstrația spațiului. Tehnicile audiovizuale reușesc să desființeze practic distanțele, să Înlăture barierele spațiale, lăsând elevilor posibilitatea să străbată spații geografice pe care altfel niciodată nu
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]