878 matches
-
fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
a declanșat o serie de atacuri împotriva teritoriului otoman la sud de Dunăre. Baiazid a răspuns organizând în 1395 o invazie a turcilor sprijiniți și de principii vasali sârbi Lazarevici și de Marko Kralevici. Expediția otomană a fost înfrântă de valahi la Rovine. În timpul acestei bătălii, Marko Kralevici a pierit în luptă. Deși Baiazid nu și-a atins obiectivul propus - anexarea Valahiei - Mircea cel Bătrân a fost obligat să accepte statutul de vasal al turcilor. Baiazid a reușit în schimb să
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
cruciată din Adrianopol a fost alungată. Drept urmare, Balduin, împreună cu Enrico Dandolo, Ludovic de Blois și Geoffroi de Villehardouin au pornit în marș pentru a asedia cetatea. În data de 14 aprilie 1205, trupele cavalerilor cruciați au fost anihilate de către bulgari, valahi, cumani și greci; contele de Blois a căzut în luptă, iar Balduin a fost capturat de către bulgari (vezi bătălia de la Adrianopol). Pentru o lungă perioadă, nu s-a știut nimic despre soarta lui Balduin, timp în care fratele său Henric
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
prelua stăpânirea asupra nou creatului ducat de Niceea, care îi fusese rezervat, potrivit Partitio terrarum imperii Romaniae. Imediat după ce și-a revenit, a participat la bătălia de la Adrianopol, în care forțele conduse de țarul Ioniță Caloian al Bulgariei, compuse din valahi, bulgari, cumani și greci. Ludovic a atacat adversarii cu prea mare avânt, îndepărtându-se de baza de operații a cruciaților și epuizându-și trupele și caii, motiv pentru care împăratul Balduin I însuși a fost atras în plină câmpie și
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
supună autorității sale cetățile răsculate ale grecilor și a început să asedieze Adrianopolul. În acel moment, potrivit descrierii cronicarului cruciat Villehardouin, „"Ioniță, rege al Bulgariei, a sosit pentru a sprijini Adrianopolul cu foarte mare armată, pentru că el aducea cu sine valahi și bulgari și peste 40.000 de cumani care nu fuseseră niciodată botezați"” (Villehardouin, 92). În 14 aprilie 1205, trupele de cumani ale lui Ioniță au reușit să atragă cavaleria grea a latinilor într-o ambuscadă în mlaștinile de la nord
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
a fost un moment foarte important pentru Ioan Popazu. Încă de la început Popazu și reprezentanța ajută noua mitropolie a lui Șaguna, fapt pentru care în data de 12 martie 1847 mitropolitul îi mulțumește public. 30 martie 1848 - sașii cer recunoașterea valahilor ca cetățeni egali îndreptățiți și peste trei zile românii primesc din partea Adunării Naționale a Sașilor acest drept. Cetățenii primesc drepturi, Biserica pământuri și preoții salariu de la stat. În 3-15 mai se ține la Blaj o Adunare Națională unde participă cei
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
depindeau de otomani. Teritoriul otoman fusese devastat în timpul războiului, situația cea mai grea fiind în Anatolia. Mahomed a mutat capitala de la Bursa la Adrianople. El a trebuit să facă față unei situații politice foarte delicate în Balcani. Vasalii sârbi, bulgari, valahi și bizantini erau practic independenți. Triburile albaneze erau în plin proces de unificare într-un singur stat, iar Bosnia și Moldova erau complet independente. Ungaria continua să aibă mari ambiții în Balcani, iar Republica Veneția deținea numeroase posesiuni pe țarmul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
din est Imperiul Otoman. Murad s-a văzut obligat să-și împartă forțele. Principala forță a trebuti să apere Sofia, iar restul a fost trimisă în Anatolia. Corpul de oaste turcă din Țara Românească a fost zdrobit de unguri și valahi, care după această victorie s-au îndreptat spre Bulgaria, unde sârbii și otomanii se înfruntau deja. Sârbii au fost înfrânți și s-au retras în grabă. Ungurii s-au retras în Valahia când și-au dat seama că nu au
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
de controlul total al cursului inferior al Dunării. În ciuda cuceririi Serbiei și Greciei, Albania lui Skanderbeg a continuat să fie o problemă nerezolvată pentru otomani. Mahomed a semnat un armistițiu cu albanezii, pentru a face față unei noi amenințări - atacurile valahilor conduși de Vlad Țepeș, care își renegase statutul de vasal al turcilor. În anul următor, Mahomed a lansat mai multe campanii militare în Anatolia împotriva beilicului Candaroğulları și în Armenia. El a reușit de asemenea să cucerească în 1461 Imperiul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
în anul 1782 și a fost confirmată și prevăzută cu aceleași privilegii ca și Frăția Sf. Gheorghe prin decretul împăratului Iosif al II-lea din 29 ianuarie 1787. În acest decret împăratul a prevăzut în mod expres dreptul "grecilor și valahilor neuniți" de a oficia public și nestingherit serviciile religioase specifice în locația din vechea piață "Am Fleischmarkt", așa încât "fiecare creștin din această religiune greacă neunită, de orice națiune sau limbă ar fi, să poată intra fără piedică pentru a-și
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
încercând să-și mențină autonomia între puterile potrivnice ale pecenegilor, Galiției, cumanilor, Ungariei și tătarilor, fiind vasali sau aliați când a unora, când a altora. În 1019 pecenegii și poporul numit „Blokumenn” în documentele de origine scandinavă (probabil Bolohovenii sau Valahii) luptă în (lângă fluviul Nipru) de partea lui Sviatopolk împotriva lui Iaroslav cel Înțelept. V. Spinei arată ca această informație este cea mai veche referitoare la valahii din nordul Moldovei. Este singura bătălie în care vikingii (din armata lui Iaroslav
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
pecenegii și poporul numit „Blokumenn” în documentele de origine scandinavă (probabil Bolohovenii sau Valahii) luptă în (lângă fluviul Nipru) de partea lui Sviatopolk împotriva lui Iaroslav cel Înțelept. V. Spinei arată ca această informație este cea mai veche referitoare la valahii din nordul Moldovei. Este singura bătălie în care vikingii (din armata lui Iaroslav) luptă cu vlahii (din armata lui Sviatopolk). Datele se bazează pe pe capitolul "Eymundar Țáttr Hringssonar" din saga regelui Olaf Haraldsson (1015-1028) în care se menționează că
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
o expediție a regelui Boleslau al Cracoviei. Campania este comentata de polonezul Długosz într-o cronică. Alianța românilor cu pecenegii și rutenii este verosimilă. Pecenegii, sub conducerea lui Kutesk (unii îl consideră cuman), șeful militar al pecenegilor din Moldova, împreună cu valahii din Moldova (posibil bolohoveni) și cu rutenii traversează Galiția (Haliciul) și atacă regatul Ungariei încercând să-l răstoarne pe regele Vladislav și să-l reîntroneze pe Solomon, fostul rege al Ungariei, alungat de rudele sale. După traversarea Carpaților Păduroși, bătălia
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
și să-l reîntroneze pe Solomon, fostul rege al Ungariei, alungat de rudele sale. După traversarea Carpaților Păduroși, bătălia se dă la Oradea Mică ("Kisvarda") unde pecenegii, vlahii și rutenii sunt înfrânți. Solomon scapă cu viață și fuge în Moldova. Valahii sunt menționați de Ana Comnena (Alexiada) sub numele de „daci” în cazul expediției conduse de cumanul (sau pecenegul) Tzelgu la sud de Dunăre, în 1087, împotriva Imperiului Bizantin. Dacii îl însoțesc în luptă pe Solomon, fostul lor aliat din bătălia
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
săi, nemenționați de alți cronicari de la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Astfel, Gesta Hungarorum amintește de Menumorut, „ducele din Biharia”, de Zobor "ducele din Nitra, prin mila ducelui cehilor” și de Gelou „un valah” , care domnea în Transilvania. Gelou, ducele românilor, a condus o formațiune statală cu populație românească și slavă (blasij et sclaui) ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, până la Poarta Meseșului. Cuprindea minele de sare și de aur, care au atras
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
români spre unitatea lor națională. În ședința sa din 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți de neam român, între care: Calinic de la Cernica, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Ioan Valahul, Visarion Sarai, și Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliște. Călugărul Sofronie de la Cioara a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu ieromonahul Visarion Sarai și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de 21 octombrie. Justificarea
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
Realizarea unor schimburi inechitabile între o persoană naivă și o persoană ageră apare în poveștile tradiționale din cele două regiuni românești: Moldova natală a lui Creangă și vecina sa sudică Valahia. Etnologul Pavel Ruxăndoiu a plasat „Dănilă Prepeleac”, alături de poemele valahului Anton Pann din "Povestea vorbii", într-o categorie de scrieri ce decodifică această tradiție. Interesul criticilor a fost atras de caracterizarea protagonistului și de problemele de interpretare pe care aceasta din urmă le ridică. Potrivit etnologului Șerban Anghelescu, Dănilă afișează
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
cronica Poloniei a lui Jan Dlugosz în 12 volume. Prima informație extrasă de Cantemir din cronica lui Dlugosz, sub anul 1070, privește pe Vișeslau, cneaz de Polock, care în lupta cu cneazul Kievului avea în oastea sa "ruși, pecenegi și valahi". A doua știre din aceeași cronică, sub anul 1147, vorbește de trecerea cruciaților germani, în cruciada a II-a ,din Polonia, prin viitoarea țară a Moldovei, până la mare (Jan Dlugosz, op.cit., p.479). De asemenea, Cantemir descoperă o informație în
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
din Milet (secolul al VI-lea). Printre alte surse folosite din abundență figurează "Excerpta" de Constantin Porfirogenetul, "Cronica" lui Gheorghe Harmatolos / Gheorghe Călugărul, biografiile lui Diogenes Laertios, lucrările lui Athenaeus și ale lui Philostrates. Documentul conține prima mențiune despre românii (valahii) din nordul Dunării sub etnonimul "daci". Pentru unii, Suidas — sau Souidas — este un compilator de la sfârșitul secolului al IX-lea cunoscut printr-o singură lucrare, "Souda", care ar fi practic chiar numele lui: "Suda, Suidas, Suida", cum s-ar zice
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
canonic. A mai activat ca avocat al "Tribunalului colegial al Scaunului Apostolic Rota Romana", membru expert al Comisiei pentru Pregătirea Primului Sinod Roman (1958-1960), a fost cofondator și membru al Société des Eglises Orientales și fondator al Bibliotecii Române „Ieremia Valahul”. A avut diferite funcții și responsabilități atât în sistemul de învățământ al Vaticanului cât și în ordinului Fraților Minori Conventuali precum și în ierarhia statului papal. A fost astfel decan al Facultății de Drept a Universității Pontificale Laterane, prorector, apoi rector
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
fus”), "aurari" sau "baeši". În Serbia, acest grup etnic este cunoscut sub denumirea de "banjaši", "lingurari", "kašikari" (de la "kašika" „lingură”) "koritari" (de la "korita" „albie”) sau "rudari". Tot în Serbia se mai folosește și termenul "karavlasi" (singular "karavlah", cuvânt turcesc însemnând „valah negru”). Această din urmă denumire este generală în Bosnia și Herțegovina. În maghiară denumirea lor este "beások" (singular "beás"), iar în Croația "bajaši" și "ludari", cele două etnonime reprezentând grupuri diferite prin grai. În Slovacia sunt denumiți "bajáši", "bjaši" sau
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
doi ani anteriori orașele Poloțk (1579) și Velikie Luki (1580), au apărut la zidurile Pskovului la 18 august 1581. Această acțiune a izolat complet forțele rusești de pe teritoriul Livoniei. Forța invadatoare principală (31.000 de soldați: polonezi, lituanieni, maghiari, boemi, valahi și germani) a asediat orașul în perioada 24-26 august. Prințul Vasili Skopin-Șuiski a fost responsabil cu apărarea orașului Pskov, dar prințul Ivan Șuiski a fost cel care s-a ocupat efectiv de acest lucru. Acesta din urmă a avut la
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]