805,793 matches
-
momentului; cu alte cuvinte, literatura acelui an trebuia căutată mai degrabă în presă decât în biblioteci. În proză, el constată că ne aflam încă la acea oră sub zodia schiței și a nuvelei, Sadoveanu rămânând principalul autor prolific și de valoare. Se simte lipsa „marelui gen” și Vinea sancționează toți criticii ce se entuziasmează în fața producțiilor care aveau în comun cu romanul doar criteriul cantitativ al numărului de pagini, așa cum este cazul pretinsului roman Americana îndrăgostită de Vasile Pop sau a
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
ci oameni obișnuiți, cu pasiuni și sentimente, bucurii și dezamăgiri, iluzii invariabil transformate în înfrîngeri, pe deplin reprezentativi pentru atmosfera din urbe. Uneori, aceștia trebuie să facă față unor situații neprevăzute, dar și atunci acționează în virtutea propriului lor sistem de valori, adesea depășit, ceea ce îi plasează în situații tragi-comice. Văzuți de Nicolae Stan, oamenii din Slobozia au ceva trist și ridicol, sînt goliți de idealuri și speranțe, trăiesc într-un fel de automatism și în absența unui sistem de valori valabil
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
de valori, adesea depășit, ceea ce îi plasează în situații tragi-comice. Văzuți de Nicolae Stan, oamenii din Slobozia au ceva trist și ridicol, sînt goliți de idealuri și speranțe, trăiesc într-un fel de automatism și în absența unui sistem de valori valabil (cele vechi au fost parțial abolite, iar cele noi întîrzie să apară). Privirea autorului către personajele sale este mereu una caldă, încărcată de o foarte umană înțelegere. Inevitabil, citind cartea lui Nicolae Stan, comparația cu James Joyce vine de la
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
Caravana” lui. Poate că nu-și mai aduce aminte, mai știi! De fapt, am întîlnit asemenea specimene, întîi și întîi, la Llosa, peste tot.” (p. 117) Dacă în povestea tușii Anghelina autorul produce comicul prin contrastul existent între sistemul de valori al lumii moderne și cel al civilizației tradiționale (nimeni nu este interesat de valoarea de piață a Mercedesului; mașina este apreciată cel mult pentru culoarea ei și privită ca un potențial producător de pagube agricole care trebuie ținut în afara curții
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
întîlnit asemenea specimene, întîi și întîi, la Llosa, peste tot.” (p. 117) Dacă în povestea tușii Anghelina autorul produce comicul prin contrastul existent între sistemul de valori al lumii moderne și cel al civilizației tradiționale (nimeni nu este interesat de valoarea de piață a Mercedesului; mașina este apreciată cel mult pentru culoarea ei și privită ca un potențial producător de pagube agricole care trebuie ținut în afara curții) în partea metaliterară a povestirii, el vizează, încă o dată, raportul dintre cititor și autor
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
este Dublin și nici Nicolae Stan nu este James Joyce. Lăsînd gluma la o parte, se poate spune fără riscul de a greși că Nicolae Stan este unul dintre prozatorii români de azi cu o cotă literară situată deocamdată sub valoarea reală a operei sale. Nicolae Stan, Evelyn, Editura Global Lex, București, 176 pag.
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
arăta vitregit de le bon sens, neputînd reprezenta ceea ce în epocă se numea de bon esprit adică, spre a-l cita iarăși pe La Bruyère, cel care „vede toate lucrurile care se cuvine să fie văzute, le prețuiește la dreapta lor valoare, în partea care-l avantajează cel mai mult și se consacră cu hotărîre gîndurilor lui, pentru că le cunoaște toată forța și toată temeinicia”. În timpurile noastre, odată cu ascensiunea burgheziei și cu liberalizarea societății, canonul aristocratic a intrat în declin. În
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
mergem; păi... am greșit); dimpotrivă, fără pauză, interjecția întărește forța ilocuționară a enunțului următor, legîndu-l de contextul precedent și chiar conferindu-i caracterul unei concluzii obligatorii: păi mergem!; păi am greșit. Și interjecția hai are un comportament asemănător; doar că valoarea sa de bază este mult mai puțin legată de ezitare, exprimînd în primul rînd îndemnul la acțiune. Urmat de pauză, hai poate marca un moment al negocierii conversaționale, al invitării interlocutorului să se implice într-o acțiune (hai, așteaptă un
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
mult mai puțin legată de ezitare, exprimînd în primul rînd îndemnul la acțiune. Urmat de pauză, hai poate marca un moment al negocierii conversaționale, al invitării interlocutorului să se implice într-o acțiune (hai, așteaptă un pic); fără pauză, întărește valoarea imperativă și autoritară a unui ordin, a unui îndemn (hai să mergem), cuvîntul avînd de altfel, și singur, valoare verbală (hai acasă!). Diferențe pragmatice interesante apar în funcție de combinarea interjecției cu forme verbale care au anumite persoane gramaticale, realizîndu-se astfel valoarea
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
un moment al negocierii conversaționale, al invitării interlocutorului să se implice într-o acțiune (hai, așteaptă un pic); fără pauză, întărește valoarea imperativă și autoritară a unui ordin, a unui îndemn (hai să mergem), cuvîntul avînd de altfel, și singur, valoare verbală (hai acasă!). Diferențe pragmatice interesante apar în funcție de combinarea interjecției cu forme verbale care au anumite persoane gramaticale, realizîndu-se astfel valoarea de îndemn, de asociere sau de anunț cooperativ al unei acțiuni proprii (hai vino - hai să mergem - hai că
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
valoarea imperativă și autoritară a unui ordin, a unui îndemn (hai să mergem), cuvîntul avînd de altfel, și singur, valoare verbală (hai acasă!). Diferențe pragmatice interesante apar în funcție de combinarea interjecției cu forme verbale care au anumite persoane gramaticale, realizîndu-se astfel valoarea de îndemn, de asociere sau de anunț cooperativ al unei acțiuni proprii (hai vino - hai să mergem - hai că vin). În funcție de punctul de reper și de semantica enunțului, hai poate însemna „vino” sau „du-te”; din aceste semnificații poate deriva
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
de îndemn, de asociere sau de anunț cooperativ al unei acțiuni proprii (hai vino - hai să mergem - hai că vin). În funcție de punctul de reper și de semantica enunțului, hai poate însemna „vino” sau „du-te”; din aceste semnificații poate deriva valoarea de invitație insistentă - dar și includerea în înjurături. Formula hai pa reflectă valoarea de intensificare a interjecției: efectul pe care îl produce e nu de atenuare, ci de accentuare energică a îndemnului la despărțire (care, în varianta cea mai nepoliticoasă
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
vino - hai să mergem - hai că vin). În funcție de punctul de reper și de semantica enunțului, hai poate însemna „vino” sau „du-te”; din aceste semnificații poate deriva valoarea de invitație insistentă - dar și includerea în înjurături. Formula hai pa reflectă valoarea de intensificare a interjecției: efectul pe care îl produce e nu de atenuare, ci de accentuare energică a îndemnului la despărțire (care, în varianta cea mai nepoliticoasă, devine act de alungare; în cea mai amicală, rămîne doar expresia unei energii
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
Nu am prejudecata vârstelor sau a treptelor biologice, dar iluștrii dv. predecesori Eugen Lovinescu și G. Călinescu, au fost mai prompți în realizarea „comediilor” lor de istorie literară. Știm că teoreticianul modern al sincronismului, al teoriei imitației și al mutației valorilor estetice a definitivat și a editat „Istoria literaturii române contemporane”, în cinci volume, între 1926-1929, la vârsta de 45-48 de ani, iar G. Călinescu izbutea, primul, la 42 de ani, în 1941, să editeze „Istoria literaturii române de la origini până în
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
scoate de la ei nici o iotă aprobatoare. Se întâmpla chiar să te considere puțin țicnit, un tarat incapabil să treacă dincolo de propriile complexe și să vadă lucrurile în lumina aurorală prezentată de avalanșa de cărți și studii ce proslăveau, în Occident, „valorile” comunismului. Culmea e că astfel de oameni, admiratori frenetici ai internaționalismului comunist, iau foc deîndată ce aud de globalizare. Schizofrenia fără speranță în care trăiesc a ajuns să-i orbească total: adică să refuze în practică ceea ce susțin cu înflăcărare
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
religie, arte” (director - Marian Ruscu, redactor șef - Ieronim Tătaru) e bine făcut și - lucru rar la publicațiile din provincie - deși acordă o atenție prioritară personalităților legate prin origine sau etape biografice de Ploiești și localitățile prahovene, nu face concesii în privința valorii. Profesionalismul axiomaticilor se vede atît în selecția materialelor, cît și în îngrijirea lor redacțională. În cel mai recent număr, 8 (41) din august se poate, de pildă, citi, sub semnătura redactorului șef, o remarcabilă contribuție de istorie literară, intitulată Scrisori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
lui Fialcowsky, la balul de la teatru - pretutindeni se face politică, fiecare comentează, dă verdicte, participă sau numai ascultă pentru că, iată, „politica ține loc de cultură, de sensibilitate, de vanitate amoroasă, de competență profesională, de iubire, este surogatul care înlocuiește orice valoare și face din oricine un atoateștiutor”; această molimă răspîndită de toți pentru toți, în toate timpurile, de la Ghica pînă azi, efect, atunci, al constituționalismului, reprezenta, însă, primul semn al unei adevărate vieți parlamentare: „Trăim o epocă atît de contradictorie!” sau
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
de la Ghica pînă azi, efect, atunci, al constituționalismului, reprezenta, însă, primul semn al unei adevărate vieți parlamentare: „Trăim o epocă atît de contradictorie!” sau „Totul este atît de confuz, atît de emfatic!” sînt exclamații tipice în împrejurări tipice, punînd în valoare inconfundabila culoare a epocii. Elementul ordonator al haosului pe care îl instalează „politicianismul deșănțat” este activitatea lui Ion Ghica, omul politic reprezentativ pentru timpul-epocă al romanului; prințul de la Ghergani este omul secolului XIX, „jumătate feudal, jumătate capitalist”, crezînd, însă, „pînă
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
complicate, Ion Ghica este un personaj din categoria intelectualilor activi, admirabil (re)construit de Dana Dumitriu; prin el, ca și prin Kogălniceanu, prozatoarea ajunge la problema fundamentală a generației: puterea. Profilul complex al protagonistului, cu o viață interioară pusă în valoare și prin forța de sugestie a unor „fantasme” (chipul cerșetorului și atelajul fantomatic), se află, cu al treilea roman al ciclului, la jumătatea configurării sale: epilogul (un fragment dintr-o scrisoare unde Ghica scrie lui Dimitrie Sturdza, la 1868, că
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
pe lîngă impunerea unui set de idei din sfera spiritualității creștine, resuscitarea unor tipare formale sistematic reprimate în anii comunismului, iar cea de-a doua a încercat, destul de timid la început și din ce în ce mai hotărît ulterior, integrarea în sistemul european de valori artistice. Deși, aparent, exprimate spontan, aceste orientări se sprijineau pe tipare educaționale și pe repere morale oarecum previzibile. Mișcarea autohtonistă a mobilizat, în general, artiști aparținînd generației deplin maturizate, pentru care valorile spirituale au constituit forme tacite de rezistență, în vreme ce
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
din ce în ce mai hotărît ulterior, integrarea în sistemul european de valori artistice. Deși, aparent, exprimate spontan, aceste orientări se sprijineau pe tipare educaționale și pe repere morale oarecum previzibile. Mișcarea autohtonistă a mobilizat, în general, artiști aparținînd generației deplin maturizate, pentru care valorile spirituale au constituit forme tacite de rezistență, în vreme ce tendința sincronistă a fost explicit susținută de către artiști din generațiile mai tinere, a căror voință de comunicare și deschidere depășea cu mult simpla nostalgie recuperatoare. Oricît de legitime ideologic și de îndreptățite
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
Răspunsul, chiar dacă neformulat încă tranșant, plutea în aer ca o promisiune vagă. Și, în ultima perioadă, lucrurile au început să capete deja un contur și să se constituie în alternative reale. Cele mai tinere promoții de artiști, pentru care mitul valorilor naționale, cu explicita sa coloratură ideologică, nu mai reprezintă un subiect de fascinație, iar spațiul european încetează a mai fi unul exterior, au îmbogățit peisajul artistic românesc adăugîndu-i o altă dimensiune: aceea a imaginii suficientă sieși. Situată polemic față de ambele
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
Constanța Buzea Valabile absolut toate variantele la care v-ați gândit, privind mersul corespondenței, dar și mulțimea plicurilor este un motiv. Plicuri doldora cu opere poetice complete, în manuscris, și cu proze lipsite de valoare, în schimb, de mare întindere. Orgoliul autorilor lezați de un răspuns neconvenabil se manifestă agresiv, după ce aceiași veniseră cu masca falsei modestii pe chip și cu creștetul presărat cu cenușă. Ar mai fi o problemă, reproșul celor care își trimit
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
despre „celelalte canoane puse în slujba artei” pe care o simțiți „pulsând” cu intensitate maximă. Opriți-vă numai la o selecție din „poeziile mici”. Nici cele de-acum nu sunt cine știe ce „mari”. Permiteți-mi să vă comunic părerea mea despre valoarea lor abia după ce le voi avea la îndemână pe toate, deci și pe cele „mici”, într-un post-restant rezervat dvs. în întregime. Sper să nu vă deranjeze amânarea. Și mai sper să nu vă deranjeze ca data viitoare să vă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
consumă prin parodie, autoreferențialitate, ironie sau livresc în tetralogia bine cunoscută. Costache Olăreanu, “miniaturist”, “caracterolog” sau “umorist”, compune o literatură ce pare o rescriere continuă a autobiografiei, în timp ce Tudor Țopa oferă spre publicare propriul jurnal investindu-l cu o dublă valoare, ficțională și autobiografică. Cărțile lui Ion Bogdan Lefter sunt bine venite în contextul în care încearcă să acopere un culoar destul de liber în critica literară. Cum ora recuperărilor a trecut însă, așteptăm din partea profesorului și a congenerilor săi să pornească
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]