2,308 matches
-
repetată, o singură dorință de salvare: o simplă îmbrățișare. Citește mai mult Străbat căldura corpurilor noastre...încât ai fi jurat că urmăresc,doar chilipiruri energetice.Călătoria, nu-i decât un paradis al proștilor.Mi-am impus câteva răutăți și-o vanitate,clădindu-mi un templu personal,al pasiuniipentru speranță.Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești,ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă,închinat de mult la lucruri nefirești,băut, văd între ochi un cui dintr-o cătareși-s
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1342 din 03 septembrie 2014. Străbat căldura corpurilor noastre... încât ai fi jurat că urmăresc, doar chilipiruri energetice. Călătoria, nu-i decât un paradis al proștilor. Mi-am impus câteva răutăți și-o vanitate clădindu-mi un templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
cu tânguire la mințile bolnaveprin răstigniri atee se-nvăluie-n totemurifăcând nelegiuire prin spusele lor gravetrezit din rugăciune mirean smerit tu tremuri fotografie:internet... XXVII. UITAT DE VIS, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015. De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea, Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțe O răfuială surdă, în veștede nuanțe. Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința, Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ai renegat pe tine, călcând pe lucruri sfinte, Te-ai spulberat în vânturi, ți-ai păcălit privirea Când te-ai pierdut de tine, ți-ai încălcat menirea Cu aroganța minții, te-ai scurs printre păcate, ... Citește mai mult De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea,Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțeO răfuială surdă, în veștede nuanțe.Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința,Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința,Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământăCu
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
implore, să o ajute. I-a demonstrat, că nu depinde de nimeni, că s-a eliberat de dependendența de un mascul, că ea poate și este stăpână pe ea,victoria ei îl făcea să spumege. Îl umilise, îl rănise în vanitatea lui, credea despre el, că este infailibil, că nu poate fi ,pus la zid de nimeni. Olga reușise să-l răstoarne, o ura pentru asta, o dorea și mai mult, să fie numai a lui, era ura amestecată cu iubire
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
să le pună la loc , să o reconstruiască, așa cum Dumnezeu făcuse pe Eva din coasta lui Adam, el să o reconstruiască din iubirea lui. Noua Olga să-i fie devotată și supusă, iubitoare și datoare. Să dispară răutatea din ea, vanitatea și personalitatea. Să fie o simplă păpușă, una care să-l iubească doar pe el, fără să ceară nimic în schimb, el pentru ea să fie acel mascul Alfa, de care ea să depindă ombilical. -Eugen, trebuie să vorbim.Sonia
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
mănuși de piele asortate, pantofi de lac și pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de istețime și când îi vin idei, ochii îi strălucesc. E un maniac al ordinei, lucrează metodic și cam păcătuiește prin vanitate. Posedă un ceas de buzunar mare și demodat care-i asigură puctualitatea. Când vrea să descopere ceva, se folosește de „celulele cenușii”! Ați ghicit despre cine e vorba? Despre detectivul belgian, Hercule Poirot, din romanele Agathei Christie. Ce combinație amuzantă
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
mănuși de piele asortate, pantofi de lac și pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de istețime și când îi vin idei, ochii îi strălucesc. E un maniac al ordinei, lucrează metodic și cam păcătuiește prin vanitate. Posedă un ceas de buzunar mare și demodat care-i asigură puctualitatea. Când vrea să descopere ceva, se folosește de „celulele cenușii”! Ați ghicit despre cine e vorba? Despre detectivul belgian, Hercule Poirot, din romanele Agathei Christie. Ce combinație amuzantă
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
anunță o vizită sau moartea unei persoane apropiate, iar un fluture alb reprezintă spiritul morților. Tradiția creștină îl consideră ca pe un simbol al învierii (omida reprezentând viața, iar coconul moartea), pe de altă parte este considerat un simbol al vanității și efemerului pentru că trăiește foarte puțin. În vis, fluturii înseamnă noi începuturi. Mă gândesc la ceea ce sunt capabili acești fluturi imaculați - așa cum îi vedem noi, dinafară. N-ar trebui să desconsiderăm fragilitatea, ea are puterea ei, conform principiului dualitații. După cum
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
densă în informații, cuceritoare ca scriitură, ici-colo cu o fină ironie, o hermeneutică ce vizează un adevărat fenomen culturalo-literar (și nu numai) instalat în spațiul larg euro-atlantic printr-un mozaic exegetic foarte dinamic, susținut și cultivat asiduu, cu emfază și vanități, în țară. Motivația demersului său eseistic este de a ,,risipi ceața terminologică” din domeniul respectiv, subliniind „confuzia care bântuie sfera modernului, invadată de luxurianta vegetație a aproximărilor” ce pornește ,,de la eseistica veselă și lipsa de rigoare a multor comentatori”. Privindu
UN PORTRET ÎN MIŞCARE DE PROF.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376161_a_377490]
-
cele trei „zâne” ale sale, Anonimatul, Uitarea și Moartea, este, poate, cea mai persistentă; ea întregește drama existenței oricui, aruncând peste tot umbrele fugare ale unei tristeți ancestrale și meditative, aparent fără leac... În tentativa sa de a se mântui, vanitatea umană, în sens latin, a găsit trei soluția salvatoare: perpetuarea generică a numelui, la nivelul omului comun care supraviețuiește prin urmași, faptele de răsunet eroic, care, prin epopeea lui Homer (Iliada) l-au eternizat pe Ahile în conștiința lumii, și
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
cele trei „zâne” ale sale, Anonimatul, Uitarea și Moartea, este, poate, cea mai persistentă; ea întregește drama existenței oricui, aruncând peste tot umbrele fugare ale unei tristeți ancestrale și meditative, aparent fără leac... În tentativa sa de a se mântui, vanitatea umană, în sens latin, a găsit trei soluția salvatoare: perpetuarea generică a numelui, la nivelul omului comun care supraviețuiește prin urmași, faptele de răsunet eroic, care, prin epopeea lui Homer (Iliada) l-au eternizat pe Ahile în conștiința lumii, și
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
va găsi nici o licărire de aur în pumnul de țărâna ori de cenușă care rămâne în urma noastră, atunci istoria lumii acesteia nu poate fi mai puțin opaca decât pământul din care este făcută. Dacă însă din tot nisipul și praful vanităților s-ar putea alege o mână de perle, toata zbaterea valurilor mării n-ar fi zadarnica. Eternitatea ar avea “suficientă” îndreptățire să tulbure liniștea de moarte a lumii acesteia. ● Istoria sacra,un miraj, o viziune mistica, o oglindă afumata în
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
Substanțialitatea intelectuală este la antipozii acestei subiectivități, de pe poziția ei piere orice subiectivitate a eului; pentru subiectivitatea aceasta tot ce este obiectiv a devenit van, pentru ea nu există adevăr obiectiv, obligație, drept, astfel încît tot ce mai rămîne este vanitate subiectivă. Este în interesul nostru să ne întoarcem [171] spre substanțialitatea intelectuală pentru a îneca în ea această vanitate subiectivă împreună cu toată sfătoșenia și reflexia ei. Iată avantajul acestei poziții! Defectul acestei substanțialități intelectuale constă în faptul că, întrucît ea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ce este obiectiv a devenit van, pentru ea nu există adevăr obiectiv, obligație, drept, astfel încît tot ce mai rămîne este vanitate subiectivă. Este în interesul nostru să ne întoarcem [171] spre substanțialitatea intelectuală pentru a îneca în ea această vanitate subiectivă împreună cu toată sfătoșenia și reflexia ei. Iată avantajul acestei poziții! Defectul acestei substanțialități intelectuale constă în faptul că, întrucît ea este prezentată ca țintă și scop pentru subiect, ca o stare care trebuie produsă în interesul subiectului, obiectivitatea în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
abstract, de aceea îi lipsește forma esențială a obiectivității. Tocmai acea substanțialitate intelectuală care rămîne în felul acesta pe plan abstracției are ca existență a sa numai sufletul subiectiv, și totul trebuie să-și găsească pieirea în el. După cum în vanitatea sus-amintită, în care ceea ce rămîne este numai puterea subiectivă a negării, piere totul, tot astfel acest abstract al substanțialității intelectuale nu conține decît evaziunea în vid și în nedeterminat. Substanțialității intelectuale îi lipsește obiectivitatea care se formează în ea însăși
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
totdeauna reale, așa încît originalitatea vine prin forța lucrurilor, cu condiția ca să plecăm de la punerea corectă a problemelor și să pornim animați de bunăvoință și dezinteres total în efortul de a obține Adevărul și nu niște "adevăruri" care măgulesc doar vanitatea autorului. Să ne întoarcem deci la problema inițială: Se va opune Hegel cu atît de originala sa venă de gîndire, datorată gîndirii indiene, unei gîndiri pe care același filozof din Stuttgart nu ezită să o critice aspru, cu expresii încinse
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tuturor politicienilor, tuturor oamenilor "religioși", întrucît, pentru inițiatorii acestei mișcări "religioase", spațiul revelației nu se închide în trecut: timpul revelațiilor rămîne deschis pentru viitor. Și se poate imagina cîte perspective, sau mai bine spus cîte ispite satanice s-au oferit vanității unui gînditor îngîmfat oarecare, unui oarecare presupus om de știință, unui oarecare fals credincios, unui oarecare politician ambițios! În nici un caz cu studii de indianistică nu se mai reabilitează unii dintre sacerdoții răspopiți, ca de exemplu J. Mohl (1823), Ackermann
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și, în 1908, este fondată o "Casă rurală" care deschide un credit funciar pentru țărani. Criza din 1907 a provocat uniunea sacră a conservatorilor și a liberalilor în jurul ideii de apărare a statului, dar sistemul este zguduit, prefăcătoriile parlamentarismului și vanitatea luptelor politice sînt denunțate atît de dreapta cît și de extrema stîngă. Odată cu această criză din 1907, stînga socialistă și poporanistă se divizează: poporaniștii, la chemarea conducătorului lor, Constantin Stere, iau poziție în favoarea unei represiuni ferme a răscoalei pentru a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
stăpânea lumea, fără a presimți moartea care îi sapă mormântul și o lume neobișnuită să asculte de imperii". Este mai mult o frământare umană dintre putere și credința, în care eroul trăiește "în momentele sale grele, cu sentimental grav al vanității, cugetând înțelepțește ca toți bătrânii universului"34: "Unde-i mărirea lumei? Unde-i? Oare este" (Decebal) "Om! Care e ființa ta?... Ce face Ca tu să fii... Ce face să nu te risipești În propriile-ți fapte și gândiri?" (Blestemul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vor teme călugării lui Umberto Eco: "Voi, o umbră ce mi-a plăcut a zugrăvi în aer...". Oglinzile lui Borges sunt o continuă "multiplicare", "cristalul ne pândește", spune un vers al sau, "să simtă omul că e doar reflex / Și vanitate" (Oglinzile). La fel ca și cărțile, oglinzile borgesiene sunt o lume în lume, un labirint în labirint: "Iată locurile / unde se irosește tandrețea / și sufletul e doar cu sine însuși" (Împrejurimi). Sau, în anii bătrâneții, un vers mai exact: "Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mondial de una singură. Și mai e ceva, foarte important și, într-un fel, avantajîndu-ne: geografic, strategic deci, între noi și fosta noastră mare prietenă de la răsărit se interpune acum o Ucraină, slavă și ea, slavă Domnului!, dar cu acea vanitate seculară, atît de ritos adresată, cîndva mocnit, acum fățiș, Moscovei. Și încă, încă ceva: se vede și cu ochiul liber că Rusia, în pierdere evidentă de prestigiu, fie el și spăimos-negativ, stă cu mîna-ntinsă, poate mai cade ceva de la masa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
șorț vechi și cu un maieu de corp găurit, acest spaniol infinit mai anarhist decît comunist nu și-ar fi imaginat niciodată că, într-o zi dincolo de pictura sa numele lui va deveni o mașină de făcut bani." "Disprețuia toate vanitățile pe care le aduce cu ea bogăția (și ce bogat era! n.n.). În veșmintele lui uzate, putea fi luat drept cerșetor." "La fel se întîmpla și cu femeile, care au avut privilegiul sau neșansa de a fi prinse în iubirea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de preocupat de pastile în prima zi, s-a înviorat subit. Ăsta era Geo Bogza din Jurnal de sex... Mă rog, nu am putut rata ocazia de a-l invita la sala Victoria, unde tocmai expuneam două lucrări în cadrul Salonului. Vanitate îndrituită... După aproape douăzeci de ani eram de-acum redactor pentru arte la editura "Junimea" și mă impusesem oarecum în pictură îmi luam inima-n dinți și-i scriam academicianului Geo Bogza, rugîndu-l să-mi susțină eventuala accedere la premiul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aveau „nici o bucățică de hartă”). În post scriptum, Zablocki nota că a început să traducă în franceză elementele tacticii infanteriei și cavaleriei (de Chrzanowski), traducere pe care a înmânat-o ministrului de război. Rezultatul, nota cu satisfacție nelipsită de o vanitate prea mare în acele împrejurări: azi au venit la mine doi tineri ofițeri ca aghiotanți ai colonelului Zablocki: „Așadar, sânt colonel !”. Printr-o altă scrisoare, tot din aceeași zi (26 iulie), ei cerea agenției polone din Constantinopol să-i mijlocească
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]