10,104 matches
-
prin ele țâșnește tăvălugul negru al mulțimii. Ce-i? Ce s-a-ntâmplat? Cum nu-și putură răspunde, rămaseră nemișcați, strâns lipiți unul de altul, cu urechile și toate simțurile inundate de mișcarea aceea dezordonată și inexplicabilă, din ce în ce mai frenetică și vastă, ce se întindea și se-ntinse, cuprinzând curând întreg orașul și țara. CAPITOLUL 16 Era prima noapte, după atâtea amăgiri albastre și năluciri deșarte și ucigătoare, umplute numai de dorința ei pătimașă și de propria ei închipuire căznită de dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de la mine un bolovan de sare! Tudor scoase un muget slab zbârcindu-și nasul cu nările tremurânde, și buzele i se umflară dezvelindu-i dinții într-un râs plin, scurt, care-i trecu un fior prin coapse. Deasupra lui, pădurea vastă înflorea până-n cer, scuturată-n ninsoare. O ninsoare bogată, tihnită, mirosind a rufe curate și-a piele proaspăt spălată. Pădurea și cerul se contopeau. Pomii păreau că urcă spre cer și cerul cobora neîncetat, împrăștiindu-se în fierberea alburie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Se desfășoară între Culoarul Bran-Rucăr și Valea Brăițelului (în vest), Culoarul Râșnoavei (în nord), Culoarul Prahovei (în est) și Subcarpații Curburii (în sud). Fizionomia acestor munți este rezultatul constituției geologice (predominant conglomerate și calcare) și a cutării sub forma unui vast sinclinal, orientat nord-sud, cu axul apropiat traseului actual al Văii Ialomiței. Morfologic, Munții Bucegi au o formă de potcoavă, cu un nod orografic în partea nordică, reprezentat de Vârful Omu (2505 m), din care se desprind două culmi principale: culmea
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
unuia față de celălalt, o ceartă continuă, disperantă, prin care poetul învață să îl accepte pe bufon și invers". Carmelia Leonte are știința și decența (atât de rară, însă) de a cita atât cât trebuie, cât efectiv îi folosește dintr-o vastă bibliografie suport teoretic, de la Paul Ricoeur și Johans Huizinga, până la Antonin Artaud, Gordon Craig, Vladimir Jankélévitch, Emile Durkheim, Fr. Nietzsche, Georges Poulet și G. Durand, integrând eficient lecturile din teoria literaturii și din exegeza anterioară a poeziei lui Emil Botta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lucrările științifice și colecțiile de documente istorice care, prin conținutul lor, se referă la regiunea cercetată, contribuția acestora este valoroasă reprezentând pentru studiul de față surse pertinente de informații. Primele informații referitoare la bazinul Lohan și zona înconjurătoare apar în vasta lucrare a lui Dimitrie Cantemir, „Descriptio Moldaviae”. În 1869, Melchisedek a publicat lucrarea „Chronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire”, în care face referire și la regiunile învecinate orașului Huși. În 1888, Gr. Ghibănescu devine cel mai temeinic cercetător
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
este soluția acestor deziderate. E-mail, computere, Internet: aceste produse ale erei informaționale au devenit chestiuni banale pentru majoritatea celor ce muncesc. Ele simplifică viața prin posibilitatea unei comunicări mai rapide, accesul la instrumente de eficientizare a muncii și la un vast volum de informații prin simpla apăsare pe un buton. 3.1 Produsele Cooperativei de Credit“Siretul” Pașcani Cooperativele de credit din rețeaua CREDITCOOP, au o îndelungată tradiție în zonele în care își desfășoară activitatea, ele asigură pentru membrii cooperatori, pentru
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
că ideea de cuplu intră într-o similitudine cu cea de căutare, este un act ce nu se mai finalizează și tocmai această continuitate face ca pasiunea să se păstreze, sa devina senzualitate. Specific personajului intelectual, intransigent, eroina își etalează vasta cultură artistică, o prețiozitate a amănuntului care bucură și paradoxal doare. Imaginile unor cărți poștale o transpun în acea atmosferă, se identifică, plânge cu toți care plâng, în locul tuturor celor care nu plâng. Sărbătorile trezesc largi melancolii, revelionul o face
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
arhitectonică. Impresionat de prăbușirea câtorva clădiri din centrul Bucureștiului, Ceaușescu a cerut urbaniștilor săi să caute o zonă în oraș, rezistentă la cutremure unde să poată fi ridicat noul centru administrativ. În concepția lui Ceaușescu, acest centru era nucleul unei vaste acțiuni de sistematizare, reprezentativă pentru realizările sale politice. „caut o reprezentare simbolică a celor două decenii de lumină pe care le-am parcurs; am nevoie de ceva măreț, ceva foarte măreț, care să reflecteze ceea ce am realizat” se afirmă că
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
cu lumea, să pună acordul între ele, cum afirma Shakespeare, să le armonizeze, după cuvântul lui Rabindranath Tagore. De observat însă că absența unui eu propriu, dacă este o dramă ontologică, ea constituie totodată o mare șansă: "La vie est vaste, étant ivre d'absence" viața este vastă, fiind beată de absență consideră Paul Valéry. Prin urmare, noi putem să ne extragem conținutul existențial tocmai din "beția" pe care ne-o rezervă infinitudinea absenței noastre, absență care se transformă în virtualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cum afirma Shakespeare, să le armonizeze, după cuvântul lui Rabindranath Tagore. De observat însă că absența unui eu propriu, dacă este o dramă ontologică, ea constituie totodată o mare șansă: "La vie est vaste, étant ivre d'absence" viața este vastă, fiind beată de absență consideră Paul Valéry. Prin urmare, noi putem să ne extragem conținutul existențial tocmai din "beția" pe care ne-o rezervă infinitudinea absenței noastre, absență care se transformă în virtualitate ontică, în disponibilizarea euală către care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
freamătă prin ramuri Nemărginita liniște-o aseamăn Cu acest glas; și-mi amintesc vecia Și timpii duși și timpul cel de azi, Cel viu, și cântul său. În necuprins Se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare Să naufragiez în vasta mare... În felul acesta, totul devine înalta bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului: "Cosi fra questa/ Imensità s'annego il pensier mio/ E il naufragar m'e dolce in questo mare".dorință asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a primirii dicteului și energia acestui zbor fulgerător au fost o revoltă-limită împotriva morții. Nedreapta, inacceptabila prăbușire în neant a unei ființe unice, l-a făcut pe poet să se îndoiască de faptul că moartea este cealaltă parte, infinit mai vastă a vieții, așa cum celebra în Elegii. Este ca și cum Natura se răzvrătea împotriva ei însăși, a propriei neizbutiri, singura salvare a sa și a poetului fiind poezia, transa negrăitului ca uitare de sine. Unde sfârșește în actul creator pasivitatea impusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
indisolubil din care nu se poate scoate nimic și nici se poate adăuga ceva. Generează un intens sentiment de "ordine și frumusețe", cum se exprimă autorul cărții Les fleurs du mal, de "ordine sublimă", cum cere Hölderlin. De exemplu, în vastele poeme eminesciene ideatica se desfășoară într-o desăvârșită unitate, o coerență subtilă care știe să creeze și să inducă înțelesul urmărit: în Luceafărul drama antinomiilor noroc/nenoroc, teluric/uranic, în Povestea magului incompatibilitatea dintre geniu și lumea străină unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unui păstor nomad din Asia, al lui Leopardi, de un adânc pesimism și care se încheie profund amar: "E funesto à chi nasce il di natale" "este funestă ziua de naștere pentru cel care se naște", reducând astfel la nimicnicie vastul spațiu selenar pustiu care se întinde în celebrul poem în contrast cu nemărginirea cosmică, astrală, desfășurată în Miorița. * Este bine cunoscut de asemeni faptul că viziunea cosmică reprezintă una din trăsăturile esențiale ale creației eminesciene. Acest fapt nu numai pentru că orizontul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe care o urmează Arghezi este inversă celei a lui Eminescu. Acesta pleca de la elementul limitat și-i conferea nemărginire. Arghezi pleacă de la marele orizont pentru a-i restrânge în jurul terestrului. O prezență măruntă, o priveliște familiară reduce dintr-odată vastele perspective. Poetul se simte în cer "acasă" ca "într-o odaie", "într-un bordei". Într-un "crâmpei" el vrea să încapă cerul și nesfârșitul. Într-unul din psalmi, desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
doar câteva exemple de profundă poezie. Citim în Visul unei nopți de vară un tablou expresiv al celor trei mari "condamnați" la imaginarul poetic: Nebunu, -ndrăgostitul și poetul Din fantezie pe de-a-ntregul sunt făcuți; Diavoli mai numeroși ca-n vastul iad Nebunul vede; îndrăgostitul, în delirul său, Vede-a Elenei frumusețe pe-o frunte din Egipt. Rotindu-și ochiul de extaz cuprins, Poetul vede cerul pe pământ, pe cer pământul. Celor neștiute, condeiul lui, le dă un chip Iar vaporosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
visat. Și mai mult încă deasupra cerului căci zeii sunt toți simboluri poetice, închipuiri poetice". Despre depășirea cerurilor de către înariparea poetică a gândirii, vorbise și Giordano Bruno, precum a vorbit și Eminescu. Also sprach Zarathustra opera nietzscheană capitală, este un vast poem filozofic cu elanuri vizionare, profetice. Nietzsche și-a ales drept simbol al gândirii sale pe profetul iranian, din al cărui mit momente importante au fost preluate, după șapte veacuri, de mitologia creștină. De asemenea, filozoful german a publicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
natură îl face pe poet să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși, pierzându-și identitatea într-o nesfârșire devenită o pură încântare fără nume: "În necuprins se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare să naufragiez în vasta mare..." Neliniștea shakespeariană se află simbolizată înainte de toate în tragedia Hamlet. Această neliniște a incertitudinii inițiată de suspiciunea că unchiul său i-a ucis tatăl, începe cu întrebarea dilematică to be or not to be, este continuată cu spaima că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nevindecabile. Dar gloria unei picturi în care lumina este absolută, neagresată de umbre, la Vincent, iar pe de altă parte, frumusețea discursului liric, cromatismul feeric și melancolia cuceritoare la Trakl și Nerval, exorcizează umbrele angoasei. Poezia lui Eminescu este o vastă epopee a neliniștii pe diverse planuri. Neliniștea față de moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist în lume". Luceafărul este o chintesență de neliniști: neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
era zborul neîncetat al "intelectului eroic" în căutarea unei onto-axiologii supreme care nu pot fi atinse niciodată. De aici, zborul fără oprire. Aceeași maximă deschidere o întâlnim în sublimul poem al lui Rabindranath Tagore Lebedele, unde un stol de lebede, vast cât cerul, ia pe aripile sale universul, întreaga lume a finitudinii, într-o cursă către un dincolo, care fuge mereu și mereu dinaintea legendarelor păsări. Este cu totul uimitor acest poem, care dezvoltă aceeași idee a imposibilității de a atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
plicticoasă este viața, și nimic altceva: și noroi este lumea... De acum, inima mea obosită, disprețuiește infinita zădărnicie a tot ce există", va clama Leopardi, astfel că "E funesto à chi nasce il di natale. Lirica lui Eminescu este un vast compendiu al imposibilului, dar și al încercării de depășire a lumii neputinței, a eșecului onto-axiologic al vieții omenești. Conștiința acută a imposibilului, a nereușitei existențiale începe cu ateismul din Mortua est ! -"Au sens e în lume ? Tu chip zâmbitor,/ Trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Această idee a dizolvării în natură este dezvoltată în poemul Infinitul, unde ea conduce finalmente la cufundarea poetului într-o nemărginire mobilă, în care își pierde identitatea, persistând doar o pură încântare fără nume: "Și ce-ncântare să naufragiez în vasta mare." Totul devine negrăita bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului. Căci muzica este marea eliberatoare. În undele ei transfiguratoare se absoarbe Isolda în finalul dramei wagneriene: "În valurile unduitoare/, în marea extazului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de "lume". Giordano Bruno concepea de asemenea o transcendență, un dincolo de orice sistem ontologic, un sens suprem fără nici o definiție, o antilume. Nelumea este sălașul geniului, pentru că el nu se află în planul eternității lumii umane, după cum afirmă Eminescu în vasta postumă Lume și Geniu (Povestea magului călător în stele). Gândirea lui Eminescu a trecut nu numai "deasupra existenței", cum cerea Nietzsche, ci deasupra diadei polare sclavizante fire-nefire, care funcționează într-o interacțiune eternă. Noțiunile de "ne-lume" și de anterioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Întreg universul este transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al cărei zbor este impulsionat de cântecul lebedelor, metaforă a morții întru renaștere, ciclu repetat la nesfârșit, nicăieri oprire, mereu altundeva: ...Dintr-odată la această oră și în cerul serii Pe vastul abis, izbucnirea, fulgerul sunetului Care lunecă aerian de la un capăt la altul: O, nour de Lebede ! Aripile voastre îmbătate de duhul furtunii Supuneau cerul cu râsul lor voios și sălbatic Și trezeau valuri de uimire în oceanul văzduhului ! Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Angora, care credea că se "eliberează" de Europa adoptându-i instituțiile, dar și coafurile, a hotărât să le ia consulilor drepturile seculare de jurisdicție. E ușor de înțeles de ce, în cazul consulilor care jucau un rol atât de special în vaste imperii ca Turcia sau China caracterul funcțiilor a devenit obiectul multor controverse. În Franța, jurisprudența i-a desemnat constant ca funcționari publici, dar, totodată, le-a refuzat rolul de reprezentare care aparținea doar șefilor misiunilor diplomatice, ambasadorilor și miniștrilor. Aceștia
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]