10,163 matches
-
cuvântul. Nu știu care simțiri s-adun și să le spun acum iubire. Că suntem buni? Da, suntem buni. Ne respectăm, frumoși din fire, ne așteptăm, pe cap cununi să ne-așezăm mireasă, mire... Să-ți pun inelul - legământ, în semn de veșnică unire. Ce caldă-mi pare dimineața, Ce bine e-n surâsul tău, Ce joc surprinzător e viața. Azi, simt că-am să câștig și eu. Noi suntem unul și pe veci ne vom iubi, Divină menire, ce blând ți-e
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
dau zor, trec hopurile doar urlând și nu zicând cu chef și spor cuvântul ce mă trage-n țeapă ca pe-un nevrednic trădător. o moarte prea sublimă-ar fi de-ar fi să aflu-n ultimul oftat, cu prețul veșnicei tăceri, tot aurul pe care l-am căutat. muzici unde creșteți voi, muzici astrale, sunete de pietre îndrăgostite de dănțuitorul trup al hohotitoarelor raze de soare? ce grădini de subacvatice plante străbateți pentru a ajunge la turbăria ce ne încinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
neamul omenesc să fie lăsat să piară. Dacă, mințind, îl poți împiedica pe semenul tău să păcătuiască, mai bine îl lași să păcătuiască decât să minți. Chiar și atunci când prin minciună l-ai putea împiedica pe semenul tău de la pedeapsa veșnică, mai bine îl lași să piară decât să îl salvezi trecând peste adevăr.“ Când iubești într-atâta delirul funebru, care adevăr? * După ce vom dispărea ca specie, va fi imperativ necesar ca cei ce vor veni după noi să nu mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
două dimensiuni structurale ale personalității umane, lucrează în deplin acord, omul strălucește și emană lumină ca un astru. Certitudini Sunt sigur că și mâine soarele va răsări, că orice ființă care a văzut lumina zilei va cunoaște și hăul întunericului veșnic, că oamenii se vor iubi și urî, că inegalitatea și setea de putere vor dăinui. Caracter Caracterul este măsura valorică a omului. Politica și morala Se afirmă că politica nu are prea multe tangențe cu morala. Se poate! Reușită În
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
imaginație și realitate, bun simț și filosofie, părinți/cetățeni obișnuiți și copii/politicieni. Tocmai, libertatea consistentă (ca valoare) a spiritului se manifestă cu subtilă dar și cu scandaloasă putere în chiar momentul când transformă răul în bine. La mântuire, viață veșnică sunt chemați păcătoșii, bolnavii, morții vii, iar nu îngerii, cu o constituție în afara eticii muritorilor. Aforismele ilustrului pedagog și scriitor Vasile Fetescu constituie un valoros reper de cultură, de îmbunătățire morală a omului acum, când ne credem deasupra tuturor vremilor
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
câțiva ani după război, când totuși, sub aparența că nu se întâmplă nimic, și când stabilizarea pare să fi prins crustă, ceva se pregătea, clocotea în adânc, așteptând să răbufnească. "Ceasul moale" și "slava stătătoare" dădeau senzația înșelătoare de pace veșnică. Nici o adiere nu se simțea; cel puțin, Dimancea mărturisea că nu simte decât zăpușeala. Furtuna vine dinspre Roma, de la Mussolini - i se spune, dar nu găsește ipotezei nici un temei. Îl neliniștesc însă amenințarea și agitația celor adunați în banda agresivă
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
în fiecare dimineață. Dacă fiecare nou început de zi este un prilej de încântare și de speranță, bătrânețea devine un dar neprețuit. Contrar celor care văd în bătrânețe vârsta tuturor vicisitudinilor, Irina Mavrodin consideră că aceasta este un prilej de veșnică sărbătoare pentru că atingerea unei vârste înaintate înseamnă câștigarea unor zile suplimentare. Iar acestea oferă șanse suplimentare pentru a înțelege și a profita de miracolul vieții. În aceste condiții, bătrânețea devine o stare de beatitudine, de fericire intensă, ca sub efectul
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
gazde căreia îi calcă pragul oaspeți de seamă. Se știe prea bine că partitura necântată e o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep să se transforme în fluturi purtători, în cazul nostru, de zvonuri în legătură cu aventura componisticii românești. Cu două luni în urmă (19 aprilie), la
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
la socoteală difuzarea profund atomizată, care plasează Editura Universității din București undeva către marginea oricărei competiții cu Humanitas, Polirom, Cartea Românească, Corint, Brumar și chiar - pe drept cuvânt - Vinea. Până la urmă însă, pentru cei obișnuiți cu manuscrisele ilizibile sau cu veșnicele erate din tipăriturile anilor anterevoluționari, acestea toate n-ar fi tocmai piedici definitive în calea textului. Numai că deficiențele studiului Esența înfricoșătoare a lui Franz Kafka nu se opresc cu strictețe la nivelul epidermic al design-ului, ci continuă filigranat
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
Când ceva îl deranjează, filosoful o spune direct, fără menajamente pentru cel în cauză. Rănile lăsate de vorbele sale sunt adânci și numai spiritele cu adevărat superioare ar putea trece peste afront fără a-i provoca celui în cauză ura veșnică. E drept însă că nu spiritele superioare sunt în general țintele violențelor de idei (mai degrabă decât de limbaj) ale filosofului. Dacă este să privesc în urmă, aș sesiza doar două cazuri flagrante de reacție disproporționată a lui Gabriel Liiceanu
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
în împrejurări similare, la fel Adolf Hitler, căruia destinul nu i-a acordat măcar o lună de miere. Totuși ei nu trec în rândurile eroilor - parcă fondul chestiunii rămâne obscur. Ocultistic, sinucigașului i se stinge steaua, religios i se refuză veșnica pomenire, ceea ce duce tot acolo. Cei ce așteaptă după moarte compensații pentru modul în care și-au trăit viața, nu se sinucid. Și niciodată cei cărora soarta le-a trecut de mai multe ori moartea prin față. Ruleta rusă rămâne
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
poți împotrivi. Portretul pe care Adam Michnik l-a făcut Poloniei actuale a semănat cu o diatribă drastică și pesimistă: polonezii trăiesc recrudescența unui naționalism de tip revanșard. E vorba de psihologia unor oameni ce se privesc pe sine drept veșnicele victime ale uneltirilor altora, de aici mentalitatea radicală, mergînd pînă la nuanțe de extremă dreaptă, pe care conaționalii lui Michnik o au astăzi. Polonezii suferă de trei stereotipuri de gîndire: cred în ideea lui Fukuyama privind sfîrșitul istoriei, cred că
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
Așa că nu știu să fac decât jurnalism. În plus, mie îmi place ce muncesc. Nu mă văd făcând nicicând altceva! Îmi place aerul din redacție. Îmi plac emoțiile date de o știre mare. Îmi place alergătura după un subiect. Iubesc veșnicele polemici din jurul unui subiect. Nu cred că o să părăsesc meseria asta", se destăinuia Cătălin Striblea.
Cine este Cătălin Striblea: "Jurnalism. Altă meserie nu cunosc" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80329_a_81654]
-
care, la 8 mai, tot în sediul din strada Berthelot a avut loc adunarea generală anuală. Raportul de activitate, prezentat de președintele N. M. Condiescu, a adus mai întâi, "cu emoție și pietate", un cald omagiu celor trecuți la cele veșnice de la precedenta adunare. Și, spre a-l cita din nou, gen. Condiescu a amintit că în acel răstimp Societatea a pierdut-o pe președinta sa de onoare M. S. Regina Maria și pe doi dintre membrii săi de onoare: patriarhul
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
Subiectele sociale sunt tratate cu dezinvoltură (Lux, calm și voluptate, Shopping, VIP-uri și vipuști), ca și vulgarizarea vieții (Zaraza, Bonsoir, mască!), noul limbaj de lemn (Lumea lui mega, super, epocal, genial, Activistul de partid și limba de lemn) ori veșnicele metehne românești (Dispozitiv de omorât capra vecinului, Un sfert de oră în București, Arătatul cu degetul la români, Retorica lui NU, Când vorbesc statuile, Între păgubosul NU și mult prea veselul DA). Dacă o parte din tablete, precum cele de
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
ca-n Grand Hotel Victoria Română/ ca-n atîtea alte dăți// stăm, de o parte și privim totul/ cu îngăduință/ pînă cînd unul întreabă candid/ bre dar aceia nu sîntem noi?/ morala/ deșteaptă-te rămîne cea mai potrivită/ pentru un veșnic somn ușor" (deșteaptă-te rămîne). în aceeași direcție în răspăr cu retorica patriotardă, întîlnim și alte stihuri ce probează o continuitate a anomaliei, în circumstanțele înavuțirilor fără scrupul și ale demagogiei politicianismului: "patria-i o vacă mai mare/ numai bună
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
larg cuprinzător, din viața oamenilor și a cailor, veți vedea începînd de luni. Va fi un fragment sinuos, frumos și urît, plăcut și neplăcut, înălțător sau adevărat, delicat și brutal. Tocmai așijderea vieții de pe hipodroame, scînteie grăitoare din viața cea veșnică." Indubitabil, proiectul configurat aici se îndepărtează de acela al unui "profesionist" al romanului "în foileton" și întrebarea privind identitatea autorului său nu putea să întîrzie. Or, concomitent, cum am spus mai sus, am avut bănuiala că acest autor era tînărul
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
și fără a exprima vreun regret pentru pierderea definitivă a castelului și a luxului de altădată. În anii '80 când dezastrul existențial al lui Pubi atinsese apogeul, puțini mai erau cei care să bănuiască originea nobiliară a individului sărăcăcios și veșnic băut care își făcea veacul în jurul gării. Dramei lui Pubi îi este dedicat și superbul film-reconstituire aflat pe CD-ul care însoțește cartea. În felul acesta se poate spune că Editura Polirom a realizat o premieră. După cărțile cu variantă
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
întâmplă de pildă, în "Duminica bolnavilor". Fiecare bolnav are o poveste a sa, un tic, o meteahnă, un miros, naratorul însuși având obsesiva reprezentare a frumuseții unei asistente, roșcata Ada. Fapt e că firea introvertită, timiditatea agresivă și starea de veșnic provizorat specifice eroului nostru, îi agravează impasul sentimental, mai ales atunci când vede că din camera Adei de la spital iese triumfător medicul de la dializă. Expozeul analitic acreditează adevărul psihologic, fișele de identificare pregătesc reacțiile și confruntarea finală învecinată paroxismului: bătrânul care
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
cu citirea textului de mai sus pe fondul unei zile de viscol și zloată din ajunul Crăciunului. însă absolut totul în schița lui Caragiale respiră bonomia patriarhală a acelei belle époque românești, unde semnele occidentale (ca, de exemplu, o presă veșnic la zi) se uneau încă armonios cu lumea patriarhală, instalată parcă pentru o sută de ani. N-a fost așa. Acea lume patriarhală avea să mai dureze aproximativ o jumătate de secol; anii 1946 și 1947 rămîn, probabil, ultimii ani
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
fostă directoare), aflu că e bine că nu dorm În teatru, fiindcă noaptea, pe-acolo circulă o... fantomă-fetiță; un scenograf care era cazat acolo, cu ani În urmă, a văzut-o și nu peste multă vreme, a trecut la cele veșnice. Brrr!!!... Din clipa aceea și-n sală, la repetiții, mă uitam cu teamă, să văd dacă nu cumva reapare fetița fantomă...Nam depistat-o; da și fantomele astea-s hoațe, nu se lasă privite de oricine!... Aflu dintr-un ziar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cei mai de jos, nu de la zeii cei mai de sus, dar te ajuți cel mai bine cu zeii cei mai de jos, ascultă de ei, fii un bărbat bun în acest drum, dacă vrei să ajungi la dragostea ta veșnică. nouă în al cincilea loc: când te întâlnești cu alții ca tine, nu trebuie nici să ai încredere, nici să nu ai încre dere. mergi acolo, întâlniți-vă, dar ei sunt și mai înalți și mai scunzi, și mai grași
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe-o creangă de arțar pasăre străină. F1: Stă și-așteaptă fără glas, parcă să măsoare cum se mută, ceas cu ceas, umbra după soare. B2: Astfel, tot mai neștiut, spre adânc îl fură și-l îngroapă-n sânu-i mut veșnica Natură. F3: Vara trece. Pe cărări frunza-n codru sună... B3: Trec cernite înserări... F4: Nopți adânci, cu lună... B1: Iar când norii-văluiesc alba nopții Doamnă, peste groapa lui pornesc vânturi lungi, de toamnă... * B2: Frumoasă ești, pădurea mea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iasă pasența, până să înghit. Porția a 7-8 colegi de-ai mei. Sigur că toți hăhăiau, ce, ți-era frică să nu te îneci? Așa umilință mai rar. Vă spun drept! Și atunci, o fată, căreia bineînțeles că îi port veșnică recunoștință, a dres impecabil busuiocul. Las’ că știu io, bă, panaramă, că tu doar ai făcut pe nebunul! Le-ai zis lor că nu poți să înghiți ca pe seceta asta, să le bei toată apa! Al dracu’ ce poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
bumbac, de unică folosință. Condițiile sunt valabile și în cazurile moderne de conservare în rafturi - burduf, prevăzute cu termometru. 80. Precizați noi modalități de depozitare R: Depozitele supraetajate, rafturile burduf, care pătrund tot mai mult în biblioteci încearcă să rezolve veșnica problemă cu care se confruntă bibliotecile: criza spațiului. În societatea informației se ridică problema modului de conservare a informației care se găsește pe alte suporturi decât cel tradițional (hârtia). În această situație este vorba de găsirea unui format de stocare
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]