128,121 matches
-
din seria bună ziua, noapte bună, la revedere); în afara acestora, mai ales în limbajul tinerilor - preluat de posturile de televiziune și de radio, ca și de Internet - dinamismul e mare. Sursele înnoirilor sînt cele previzibile: interne (transformări ale unor saluturi mai vechi, recombinări, chiar convertire funcțională a altor cuvinte sau sintagme; am vorbit altădată despre săr’șmîțna; ar merita să urmărim succesul lui Hai pa) și externe: împrumuturi și calcuri, inevitabil din engleză, cu sprijinul multiplu datorat caracterului internațional al fenomenului: Hi
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
Luceafărul”, nr. 25 și 26 din 2003, dv. rămâneți „unul dintre cei mai importanți critici ai vremii noastre și, după plecarea din țară a lui Matei Călinescu, cel mai valoros critic al contemporaneității, cu multe contribuții și la epocile mai vechi ale literaturii”. Nu ignorați, ci receptați impulsul pe care acest infatigabil și intransigent partizan al revizuirilor vi-l oferă, imputându-vă „incongruitatea demersului, falsitatea argumentației și erorile de istorie literară din cuprinsul destul de succint al editorialului „Dureri înăbușite” dedicat de
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
de manea, pleșcarii gratuităților la transportul urban, zelatorii minciunii stângiste sunt interesați cu adevărat de aflarea adevărului despre trecut? Când prezentul lor e atât de cenușiu, de sordid și nevrozant, la ce bun să-și încarce memoria cu numele unor vechi torționari ai Securității? Poți să le spui de mii de ori acestor biete epave ale tranziției că starea lor jalnică de azi e strâns legată de crimele securiștilor de ieri, că nu vor pricepe. Ei înțeleg doar ceea ce văd la
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
de Ghica, se pot citi starea prezentă, ambițiile și proiectele viitorului brughez căruia noul sistem politic îi deschide perspectiva afirmării depline. De altfel, acestuia îi convine „sfîrîiala politică” pentru că aceasta este condiția „siguranței de sine”, se bucură de falimentul celor vechi pentru că de aici se ivesc avantajele sale, mizează pe liberali intuind că „istoria e de partea lor”; iar dacă prințul Ghica este „omul secolului XIX”, modelul viitor este milionarul Grigore Eliad-Cîrciumărescu, reprezentantul celor care „n-au contat pînă acum” pentru că
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
conservatori, păstrează intactă dorința schimbării, ca pe un reflex al romantismului din tinerețe: iată doar una dintre afirmațiile „preliminare” ale personajului, care explică atitudinea foștilor parlamentari față de politica lui Cuza: „Pentru generația mea nici un regim nu e bun. Este unul vechi, detestabil și este unul nou care putea fi speranța unuia viitor. Continua nevoie de schimbare aparține romantismului nostru de tinerețe, o amintire... Nebunia este că vedem un regim care nu ne mai dă nici o speranță...”; chiar dacă elanurile romantice ale tinereții
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
domnul ministru Dan Nica a anunțat la Tv o posibilă majorare a abonamentelor la telefon, cam către 350 de mii de lei per abonat. Sociologii, politologii, istoricii și etnologii consideră măsura bine venită, fiindcă astfel se va reînnoda oficial un vechi obicei de comunicare, eficient și ieftin: strigarea peste sat... Pentru intimități sau secrete, deocamdată experimentul în zona Munților Apuseni, se va folosi Tulnicul... Adică 57% dintre români se opun politicii PSD, față de 52 cu vreo lună mai înainte.
Teleștiri de vacanță by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13558_a_14883]
-
interval scurt care marchează începutul secolului, ele sugerează decisiv două vîrste, două estetici, două forme de angajare a privirii și două filosofii complet diferite. Dacă portretul lui Stănescu, al lui Dărăscu, Orgoliul și portretele de copil se sprijină încă pe vechea paradigmă a sculpturii occidentale (care începe cu clasicismul și se stinge o dată cu jubilația spasmodică a lui Rodin) sau, mai exact, chiar pe viziunea rodiniană, Coapsa (Fragment de tors) și, mai ales, Domnișoara Pogany împing lucrurile într-o cu totul altă
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
courriel în loc de e-mail a stîrnit amuzamentul ziarelor americane „Los Angeles Times”, „Wall Street Journal” și „New York Times”, care estimează că în această epocă de comunicare globală instantanee nici o limbă nu mai poate rămîne pură și izolată. „Limbile nu mai sînt vechi fortărețe, înarmate pentru a respinge imixtiuni străine, ele se îmbogățesc mereu cu împrumuturi, iar valurile de cuvinte englezești împinse de Internet nu pot fi deturnate.” De altfel, după cum indică Oxford English Dictionary, cuvîntul englezesc mail provine din francezul malle care
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
contemplativă: „Atunci, în primele zile din noiembrie, mi s-a întîmplat să văd marea nemișcată, de-a dreptul plată, sau, cum ar spune Mateiu I. Caragiale, «lucie ca o baltă»... Orașul păstra amintirea portului levantin dintre cele două războaie; orașul vechi, lipsit de orice legătură cu noile cartiere stereotipe de blocuri. Patina provinciei se resimțea și aici, ca și inerția, însă marea te putea face să uiți de ele”. Sau, dimpotrivă, am putea adăogi, era în măsură a le aprofunda vizionar
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
Pavel Șușară 1. Creație și enciclopedism Spre deosebire de culturile vechi, a căror memorie a sedimentat și care trăiesc prin vigoarea nivelului lor mediu, cultura noastră se autoreflectă în momentele ei importante și respiră, predilect, prin personalități exemplare. Atunci cînd începi tîrziu și ai încă neuronii proaspeți, cînd musculatura vîrtoasă nu
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
pasiune și virtuozitate. Structura dramatică a spectacolului, maniera de interpretare a actorului nu aveau nimic revoluționar în substanța lor și oricât de amator de inovație ar fi tânărul cronicar ideea că tot ceea ce se întâmplă pe o scenă tradițională e vechi, iar ceea ce se întâmplă într-o sală de la subsol este inovator e cam simpluță. Pot să accept că, la un moment dat, critica teatrală poate fi și o problemă de biologie (cultura teatrală se transmite greu de la o generație la
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
își primește oasele, dar ele nu sunt deloc gustoase. Doi oameni cu un simț al mirosului normal se refugiază undeva sus, dar nu destul de departe, încercând să scape de duhoarea sufocantă, neobservată de cei care nu simt. Dar putoarea, cu vechile ei complicități și conivențe, exercită o forță de atracție mai puternică decât legătura spontană dar precară asigurată de aerul curat. Cuplul se desface înainte de a exista. Crina Mureșan și Mariana Dănescu, în prima piesă, Dorina Chiriac și Daniel Popa în
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
și când o hârtie alunecă și pică pe podea, el înjură tinerește, venind la anii săi de demult. Când nu-și aduce aminte de ceva, își înfige mâna în pletele lungi, albe, puțin gălbui pe alocuri ca bilele de biliard vechi lovite prea mult cu tacul: “Măi (cu răsfăț) mi se duce memoria la dracu”. Sau: “Am pățit-o rău de tot, domnule, nu-mi mai aduc aminte de nimic.” Vede departe îndărăt, numai departe... Cum ai privi lumea cu un
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
la față Norocul meu (reproduc vorbele lui Al. Cazaban după notele mele spontane, precizez azi în mai 2003, aparatul de înregistrare fiind o raritate pe acele vremuri) este că memoria e ca și o femeie, are în capriciile ei reveniri, vechi fidelități. Îmi amintesc întâmplări petrecute cu zeci de ani în urmă, pe cele vechi de ieri, le uit. Nu de mult, un critic m-a întrebat dacă l-am cunoscut pe Eminescu. I-am răspuns fără să mint: „L-am
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
azi în mai 2003, aparatul de înregistrare fiind o raritate pe acele vremuri) este că memoria e ca și o femeie, are în capriciile ei reveniri, vechi fidelități. Îmi amintesc întâmplări petrecute cu zeci de ani în urmă, pe cele vechi de ieri, le uit. Nu de mult, un critic m-a întrebat dacă l-am cunoscut pe Eminescu. I-am răspuns fără să mint: „L-am văzut.” „Când?” a sărit criticul. „Acum optzeci de ani.” Eram elev în clasa a
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
a întors și, trecând pe lângă mine, l-am auzit murmurând: „Săraca lume, Doamne!” „Cine e?”, l-am întrebat pe cerber. „E un domn Eminescu.” Puțin după aceea, mintea lui arzătoare s-a întunecat. În mai 2003, când transcriu acest text vechi scris pe timpuri în plin totalitarism, un interviu luat Hazardului neiertător prefăcut într-un adolescent curios, martor al trecerii Geniului, mă întreb, dacă, pe pământ, și mai cu seamă în România de astăzi, plină de atâți inși rudimentari, primitivi, înzestrați
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
de un acvariu sau de un film de Andrei Tarkowski. Deschiderea acestei ruine pentru public a cerut o luptă politică îndelungată, de fapt se proiectase să fie dărîmată fără mare vîlvă și fără mai multe cheltuieli, pentru a se reînălța vechiul palat prusian, conform deciziei senatului berlinez. Ruinele acestuia fuseseră dinamitate după război încît reconstrucția fidelă ar apărea ca o afirmare simbolică a identității germane, pentru care nici un preț nu poate fi considerat exagerat. Nu îndrăznesc, de altfel, să scriu cît
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
imaginarului din România? J. J. W. - Sînt foarte impresionat de bogăția, diversitatea și dinamismul cercetătorilor români în domeniul pluridisciplinar al imaginii și imaginarului. Mi se pare că această proximitate a culturii române cu imaginarul are rădăcini culturale și istorice foarte vechi și care fac ca România să fie, poate, în Europa, țara care a păstrat un substrat mitologic unic, care nu a fost acoperit, aș spune betonat, de cultură raționalistă, așa cum am cunoscut-o noi în Europa occidentală. Și, pe de
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
întrebare tradițională: care sînt proiectele dumneavoastră actuale, care vă sînt cărțile în lucru din domeniul imaginii și al imaginarului? J. J. W. - În luna mai a apărut la P. U. F. un volum cu titlul Imaginarul, simetric cu volumul mai vechi Imaginația, în care clarific problemele pe care le-am evocat acum și în care acord un anume loc și imaginarului românesc. Apoi, în anii următori, mă voi ocupa de imaginarul medical, și, în special, de cel al medicinilor paralele și
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
de profesor universitar și din viața politică, note de călătorie, comentarii (acide) la unele emisiuni de televiziune și la diversele aspecte ale vieții sociale, considerații asupra regimului Ceaușescu, mici fragmente de proză și chiar reconstituirea după notele dintr-un caiet vechi a unui curs de marxism-leninism din anii ’50. Firește dintr-o astfel de carte nu putea să lipsească spiritul tutelar al autorului, I.L. Caragiale. Pe lîngă eseurile care se ocupă în mod direct de viața și opera sa, spiritul clasicului
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
timp retrograd vin și unii colaboratori la seria nouă a „Argeșului”: în acest număr poate fi întîlnit Ion Dodu Bălan, lăudîndu-l cu limboi de lemn pe Mihai Ungheanu pentru volumul Amintirea mentorilor, prilej de a-i face o temenea după veche obișnuință, și „șefului” („Unele portrete schițate cu o nervă (sic!) sigură, unele pagini vii, expresive, de mozaic îmi amintesc de proza evocatoare a unui Dan Petrovici (?) sau Mihail Diaconescu”). Ne-am uitat de curiozitate pe lista de subvenții a Ministerului
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
un Ciucius simplex se face, prin vuiet manelin (la fel de repetitiv ca Bach - cum mai bine ar fi putut-o spune les O Șerban?), vîrful de limbă de lemn al viitoarelor aduceri la zi și noapte ale primitivisimului capital în Vama Veche și Doi Mai, ultimele locuri din România unde trup și suflet pot șade la taifas fără jenă, preț sau arrière-pensée, și nu doar de aceea: - cu buza-n Doi Mai, cu meduza la Vamă, crăcănați într-un rai, unde poame
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
moleculară, pierzîndu-și forma mereu pentru a rămîne și renaște, într-un timp fără descriere. Vama-i o stare între doi mai, a tale of two villages. Căci sufletele noastre bune și ușoare se găsesc la Doi Mai și în Vama Veche, unde ne așteaptă sosirea văratecă a trupurilor. Și trupurile ne lasă în leneșă extază s’aicea fim, iubim și scrim. Ubi-s, cînd aici erau ? Tanti Aneta, a cărei casă fusese pictată de Marina Carafoli, grande dame (cum doar Ioana Crăciunescu
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
eu, pentru a putea reveni pe dată, voi să imn: „Vama mia, vama mia! mai am un singur vai, la Vama &-n Doi Mai, unde te răstignești între femei și pești: că-i Vama con Dios, ori că e Vampa Veche, soarele muls pe dos ’ți-a trupul, și-n ureche îți crește-un creștet nou, îți url-o altă gură - e-un vai netrupuit de-o stranie natură, ci-a ei, și-a lui, și-a ta - iubite, rase, arse cărți
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
gură - e-un vai netrupuit de-o stranie natură, ci-a ei, și-a lui, și-a ta - iubite, rase, arse cărți de nisip à trois profane, sacre, farse. un vai mai am, un Doi, un Mai, o Vamă netrecută, veche; hai!”
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]