1,781 matches
-
am uitat, Eu ce-avui murirea toată Și pe-a voastră la pătrat, Am uitat să uit de toate, Să mă uit cum am uitat! Și-acum,cînd miros a noapte, Sunt uitării împărat. 3.Inscripție pe etern Am refuzat vecia ,v-o dau vouă, Regatul lacrimii am să-l aleg, Din pomii de azur să tot culeg Mărul sublim ,duhovnicească rouă. Din mine cineva s-a petrecut, A dispărut prin lanuri de candori Ca urma pe nisipul din trecut, Pe
10 POEME NOI DE TRAIAN VASILCĂU de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348375_a_349704]
-
necredință, Cad stelele bolnave de-atâta adevăr, A refuzat lumina să mai lucreze-n măr, Magistru-i dus pe gânduri, bufonu-i în căință, Plutonul execută a regelui sentință, - Un foc - și precum glonții, cuvintele se-aprind. Atavic maica-și duce vecia-n suferință Și toamna-și exilează cocorii într-un lied. A trăi pentru Cer Când ziua-mi se termină Și noaptea stă să vie, Vreau veșnică lumină Să-mi fii doar Tu, Marie! Când lupii-mi dau vestire Și frații
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
Și noaptea stă să vie, Vreau veșnică lumină Să-mi fii doar Tu, Marie! Când lupii-mi dau vestire Și frații mă sfâșie, Vreau sfântă ocrotire Să-mi fii doar Tu, Marie! Când pentru Cer las lumea, - Las totul pe vecie! Și strig, urcându-mi culmea, Doar numele-Ți, Marie! Un Roșu Divin Sângele Tău, Iisus, dintre ruine, Nu s-a pierdut în van: a curs în mine, Sângele Tău, Iisus, pe care umblă Corăbii roșii cu divină umbră Și monastiri
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
Ajută-mă să mă ajut, Christoase!” Psalm Ce vatră părintească mi-i speranța, De care mă lipesc, scris de suspine! Să-mi zboare visu-n cer și fără vise, Plecat din toți, să mă rămân în Tine! De m-ar citi vecia dimineața Cum doar în rai mai dai de vești blajine! - Să fiu uitat de plâns și fără plânset, Murit în toți, să viețuiesc în Tine! Clasic poem De-aș fi turturea, Măicuță, Aș veni la geamul tău Și, bătându-ți
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
prea frumos, Inima mi-i piatră grea, Vezi-mi inima! Mulțumesc că-mi dai în dar Să trăiesc în Tine doar, Din ispită să mă frâng Și, smerit, să plâng. C-am știut să întâlnesc Fericirea ce-mi doresc Și vecia s-o cuprind La ceas de colind. Și să-Ți cânt cum n-am cântat La pridvor de împărat Și să-adorm la pieptul Tău, Să nu știu de rău! Nuntă sfântă, viața mea, De cândva și pururea Va tot fi
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
tău revarsă zborul în tâmplele tale aprinse de gânduri și-ți lasă ochii de vânt larg deschiși te sărută răsăritul omule cu ochii de vânt tu râzi mereu ușor ca un glob al bunătății inimii în care ai ascuns pe vecie iubirea pentru sufletul de aur vechi al unei păsări cu aripile de pictor al bucuriei pe corzile sufletului revii împlinind iar și iar bucuria punctului incandescent al iubirii pentru pana de rouă închisă într-un cub de cristal Referință Bibliografică
GÂNDURI DE SEARĂ 1 AUGUST 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348401_a_349730]
-
doi bărbați ce au dat dovadă de credință și abia urmatorea generație a ajuns în Canaanul pământesc în mod supranatural. Au văzut paradisul cei zece au admirat țară și totuși nu au putut rămâne în ea ca să o moșteneasca pe vecie. Ei au venit în fața mulțimii cu minunată solie: ,, Am văzut paradisul promis, totul este fascinant, dar uriașii fii lui Anac sunt mai tari decât noi.” Mă întreb oare nu se gândeau la Dumnezeul lor minunat? Probabil că teamă îi paralizase
LA HOTARELE CANAANULUI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348420_a_349749]
-
a găsit după al său lătrat iute am venit, și-n omătul proaspăt eu am răscolit, și apoi în casă te-am adăpostit. De aseară-ntr-una la tine privesc, în chipu-ți angelic doru-mi ostoiesc, pustiul alungă-mi, te rog, pe vecie și-acceptă de-ndată să îmi fii soție! Am să-ți jur credință pe sfântul altar și-a mea viață întreagă, îți ofer în dar! Tânăra pătrunsă-n stranie simțire reaprinse-n piept fiori de iubire și-n murmur de
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
putând fi asemănate cu dialogurile platoniciene (dezbateri, niciodată încheiate în întregime, asupra problemelor eterne ale universului, societății și omului). Nu întâlnim în dialoguri soluții definitive deoarece, după cum a conștientizat și Platon, acestea sunt efemere, doar întrebările și problemele rămânând pentru vecie. Tehnologiile informaționale putem spune că au un rol principal în procesul de democratizare socială. Omul este un organism cu calități perfectibile, iar în momentul în care este expus unei cantități uriașe de cunoștințe (pe care computerul le poate oferi) are
ESEU ÎNTOCMIT PE BAZA UNUI CITAT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345193_a_346522]
-
treaptă din nelipsita judecare a făptuirilor cu care clădim speranța de răsplată; iar mai la urmă, după moarte, vom fi luați la puricat de-acea teribilă instanță, ce judecă fără rabat și-al cărei verdict impecabil va fi totuna cu vecia - o nouă viață ne așteaptă, ori în canon vom regreta trufia?... În ce privește guvernarea, vestitele orori nu le-am uitat: Socrate condamnat la moarte, Platon de Denys exilat. Când un tiran respingător - așa ca Denys, bunăoară - din legi face un preș
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
plan divin fu precedată, un plan c-o logică eternă pentru zidirea-n vrere demarată. Cum altfel să ne-nchipuim această armonie colosală pe care Cosmos o numim, uimiți de-a sa-ntocmire ideală? El este și va fi mereu fiul veciei cu vecia-n fire - un tot ce toate le cuprinde și-i mai presus de-a omului gândire... Văzând ce-i de văzut și mai departe în miezul nevăzut dar intuit, pe drumul nesfârșit al cugetării cu două adevăruri am
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
fu precedată, un plan c-o logică eternă pentru zidirea-n vrere demarată. Cum altfel să ne-nchipuim această armonie colosală pe care Cosmos o numim, uimiți de-a sa-ntocmire ideală? El este și va fi mereu fiul veciei cu vecia-n fire - un tot ce toate le cuprinde și-i mai presus de-a omului gândire... Văzând ce-i de văzut și mai departe în miezul nevăzut dar intuit, pe drumul nesfârșit al cugetării cu două adevăruri am pornit. Întâiul
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mergeam pe sub castani cu pas grăbit, Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu-o lacrimă frivolă, Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376970_a_378299]
-
ușor la suflet, cu buzele țesute cu ațe de sânge...Este atât de bine și de adânc răcoritor, cât un răgaz de respirare, între două preschimbări. Da, știu că nu pot suporta decât trăința birnică spaimei și setei de oarbă vecie, cu totul incertă minții de om - dar temeinicită întru miezul de fierbinte, miezul cel cosmic măcelar și sfânt foc. Adevărata trăință. Atât de miloasă, sfânt îndurată moarte către viață. ...M-au întrebat și mă tot întreabă, din vreme în vreme
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
din Văratec, isi doarme somnul de veci cea mai frumoasă și mai culta femeie a vremii ei, muză poetului-geniu, Mihai Eminescu, departe de mormântul acestuia pentru care și-a jertfit viața din iubire fără margini. Dar ei sunt legați pe vecie prin iubire, căci prin această dovadă supremă a Veronicăi, ea s-a legat de Eminescu și în cer. Iubirea lor va trăi veșnic și pe pamant prin cei care se apropie cu dragoste și căldura de poeziile lor și citindu
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
Bucură-Te, Născătoare de sărbători! Auzi-ne din pragul ce nu-i vestești, / Să ne bucurăm în cântarea cea lină. / Dragostea mâinilor Tale ne-nchină, / Bucură-Te , Fecioara iubirii cerești! Du-ne, Sfântă-n grădina vegherii, / Să ne bucurăm de vecia ce-adie, / Când îngerii-Ți cântă, Marie, / Bucură-Te, răsăritu-nvierii! Primește-ne la ospățul divin / Să ne bucurăm în fiece rană / Cu har, tămăduire și hrană, / Bucură-Te, pâinea bunătății,-Amin! (Prinos de lumină și har. Ed. Agora, Iași-1995) Ioan
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
un labirint din forme îngrozitoare, Un foc ce ne mistuie ca-n cuptoare. Condamnare la o viață lungă, fără de simțire, Asta ni-i soarta, să fim pierduți în amintire. O casă părăsită ni-i sufletul închis, pustiu, Noi, uitați pe vecie-n sicriul argintiu. Referință Bibliografică: Condamnați / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CONDAMNAŢI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377990_a_379319]
-
din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Doi Cristina Pârvu Ca două picături de ploaie, Ne-am întâlnit din întâmplare. Ca două litere pe-o foaie, Alăturate la-ncercare. Două suflete dintr-o mie, Încrucișate pe o stradă. Împreunate pe vecie, Tu zeul meu, eu a ta pradă. Noi, două lacrimi care cad, Pe vechea masuta din sticlă. Unite fără de știință, Reducând totul la o clipă. Referință Bibliografică: Doi / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII
DOI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378008_a_379337]
-
din ceas în ceas privesc, Pe cer la stelele plăpânde, ce-alene strălucesc. Și strălucirea mea-i plăpânda, de tu nu vii, În lipsa ta, mi-s stea căzută. Iubite, să revii! Nu mi-aș dori să cad din cer, pe vecie să pier, Nu mi-i locul pe pământ, neputincioasă zbier. De-o putere aș avea, îndată te-aș aduce, În cuibușorul nost', ce pe-apa sâmbetei se duce. Se sting făcliile ce ochii senini luminau, Pier chiar și lupii ce
STEA CĂZUTĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377995_a_379324]
-
i-au prins în floare. Mi-au dospit fără-ncetare nori-n rănile-mi de sânge, sub copite de ninsoare îmi beam dorul des, ce plânge! Lanțuri grele de robie îmi legau sub pietre pașii, și-mi săpau sub stânci, vecie să-mi las țara și urmașii. Dar strângând în mâini destinul talpa mea ciulinii frânse, flori de har tomnise chinul și-l usca prin versuri plânse! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: FLORI DE HAR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FLORI DE HAR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378071_a_379400]
-
onoare Călcând a lumii-ncâlcite azi planuri Căci lumea aleargă doar la pierzare Lăudați-l pe Domnul popoare azi toate Cântați-i mărire și slavă să-i dați Căci El e salvarea și astăzi din moarte În veci și-n vecie să-l lăudați 29-aprilie 2017 cluj Referință Bibliografică: Psalm 148 / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2312, Anul VII, 30 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ioan Daniel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PSALM 148 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378091_a_379420]
-
-ncărunțit de-atâta așteptare, Vino, la sânu-mi rumen să te adăpostești! Îndură-te și curmă amara-mi suferință, Nu vezi că cerul mi-e mereu întunecat? Aprinde-n el lumina cu-a ta iubire sfântă Și-ți voi plăti-n vecie cu-al meu suflet curat. Privește, noaptea-ntinde făclii să lumineze Făptura mea de înger ce te așteaptă aici, Căci dacă tu nu vii, viața-i deșertăciune Și-a vântului vânare, hai, vin să mă ridici! Cornelia Vîju Referință Bibliografică
CHEMARE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376310_a_377639]
-
vom ceda Pământul bunilor-străbuni, Nici după ce vom deceda! Ne este Țara ca o casă mică, În care-avem și bucurie și nevoi, Avem livezi și vii, avem pâinică, Fiindcă de la muncă n-am dat înapoi. Așa ni-i neamul de-o vecie, Ca tot străinul să-l primim, De n-a venit cu rău în ospeție La masă-l așezăm și îl cinstim. Sălbatici mulți sărmana glie ne-au călcat Și s-au hrănit, storcându-i seva din belșug, Mințindu-ne mereu
CÂNTECELE CETĂŢII (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376372_a_377701]
-
ramura ce-mi bate-n geam Și mă-nsenină‘ dimineața. Să fiu ca roua-n palma ta Ascunsă, dincolo de soare Și raza ce mă căuta Să fie-ntâia sărutare. Să mă privești în ochi, tăcut, În semn de binecuvântare, Căci pe vecie a ta sunt Și ce-i al tău în veci nu moare. IUBIREA Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă și dorul de părinți Și-unește
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]
-
ta sunt Și ce-i al tău în veci nu moare. IUBIREA Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. E taina ce îmbracă mantia omenirii. Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Neprihăniți în fapte și dor de jucării. Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc: Este
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]