2,286 matches
-
unui personaj ne transmite și el frumosul gând al învierii în Hristos.” Virgil deveni puțin nervos, nu îi plăcea deloc modul cum decurgea discuția din acea seară, el spuse: ,,O să vă spun și eu experiența mea cu neoprotestanții. Am o vecină ce are în jur de șaptezeci de ani și atâta a stat de mine vorbindu-mi cu domnu Virgil în sus, domnu Virgil în jos, până ce m-a convins să o conduc la casa lor de rugăciune și așa am
POVESTEA UNUI ÎNVINS (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352694_a_354023]
-
nu sunt Marioara ta, lasă-mă în pace! Dacă nu te dai din calea mea, să știi c-am să chem poliția, ai înțeles? - Marioară, nu ești tu? Îngână Vasile și căzu în genunchi. - Nu mă Căpitane, eu sunt Monica, vecina ta de bloc.Uită-te atent la mine, ce dracu mă? Că doar mă cunoști. Vasile își ridică ochii înlăcrimați spre ea și-o privi atent, preț de câteva clipe. Monica îl privi curioasă și putu să-i vadă fața
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
pe paturi moi. Noaptea toată, ziua-ntreagă, vom ajunge doi strigoi, eu îți spun cât mi-ești de dragă, natural, ninsori și ploi. Inimi bat, numai pendulul Are sex, este masculul. 2. În tăcerea nopții toaca bate sec, Eu de la vecina, pe-ntuneric plec, Plânge, ea susține că nu o iubesc, Eu nu caut răspunsul, sunt venit din Est. Estul e sălbatic, timp fără sfârșit, Soarele e aspru, gerul-ascuțit, Milioane încă zac sub brazi, sub pini, Sunt venit de unde morții nu
EROTIKON de BORIS MEHR în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353646_a_354975]
-
treabă, dar nici despre el n-ar fi crezut să gândească așa, pentru că ei doi nu erau prieteni apropiați. Se salutau când se întâlneau și mai schimbau câte o vorbă ocazional. Singura pe care o cunoștea mai bine era Ani, vecina lui și putea să spună că erau amici buni. Ionuț vru să-și aprindă și el o țigară, dar se abținu, gândindu-se că ei vor vedea fumul care îl va da de gol și renunță. La un moment dat
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
de la blugi, o aprinse și gândurile îl acaparără: ,,Doamneee! E posibil așa ceva? Alina îndrăgostită de mine? Oau! Chiar e tare faza asta. Mihai? Nu-mi vine să cred, ce bine ar fi dacă toți ar gândi ca băiatul asta! Ani, vecina mea? Știam eu că ea și Alina sunt prietene bune, dar ... mmm, nu știam că unul din secretele lor, sunt chiar eu". Râse preț de câteva clipe, dar când se opri din râs, un zâmbet lăsa loc de continuare a
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
alta. Uite, eu îți promit ceva ție. Îți promit că-ți fac lipeala cu el, jur! - Măi Ani, cum îmi promiți tu așa ceva, când știi că nu se poate. Știi bine că el este cu Andreea, fata lu' tanti Mariana, vecina mea. Ani îi răspunse gânditoare de data asta: - Da eu știu, dar mai știu și alte lucruri. Alina o rugă să-i spună: - Ce? Ce știi? Spune-mi, te roog. - Măi, nu pot să-ți spun deocamdată nimic, dar îți
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
Jentea, Emil Crâncău și Angelica Cristescu. Scriitoarea Carmena Felicia Băințan și-a prezentat primul ei roman, „Iubirea din tăcere”, Editura Eurotip Baia Mare. Aurelia Oancă și-a lansat ultima carte „Floarea de câmp” în care ne relatează povestea adevărată a unei vecine, o „ființă care a luptat cu viața, purtând de-a lungul ei povara tainei ce i-a marcat și schimbat viața”. Alți invitați au fost părintele scriitor Radu Botiș, Ioan Lazar din Purcăreț, preotul Ioan Mureșan, poetul Vasile E. Lupșe
„TOAMNA SOMEŞEANĂ” 2015 DE LA ULMENI A FOST UN SUCCES de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347115_a_348444]
-
fetele lui „Gafton” și în mod sigur, mamaia îmi observase lipsa. Fără să-mi întorc capul am fugit direct în grădină după o glugă de coceni și tremurând de frică, am început să privesc speriată spre drum. O uram pe vecina indiscretă mai ales că de aici o auzeam țipând către altă țărancă: -Vezi fa! Se vede Susana sau Gogu? Nebuna lui Maria a fost la astea a lui Gafton. Știam că mamaie nu vorbea cu ai lui Gafton, în plus
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
control. Furioasă mi-am aruncat privirea pe furiș la celelalte paturi cum erau făcute și ca o minune dumnezeiască, în clipa în care comisia intra în dormitorul nostrum eu aranjam ultimul pliu. Am respirat ușurată și i-am întors rânjetul vecinei. Eram umflată ca un balon; ofensată de răutatea ei și de indiferența celorlalte, dar hotărâtă ca trebuie să mă evidențiez și să le arăt că, indifferent de vârstă, poți să fii la fel de capabilă ca una mai mare. Controlul a trecut
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
copilăria petrecută în satul de pe malul Beica. Un parau care vară seca și doar primăvară după ce se topeau zăpezile se umplea de apă. Începu să zâmbească corectând povestirea despre Dracu în farfurie. O farsă făcută pe întuneric copiilor de către o vecină. Această punând funingine într-o farfurie pe întuneric îi îndemna pe naivii copii să sufle în ea. După aceea aprinzând lampă cu petrol le arăta oglindă în care se vedeau mânjiți până peste urechi. Negri că Dracu. Râdeau unii de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
Femeia însă a povestit prietenilor; cei care îl întrebau pe Vasile despre acest incident, primeau un răspuns neașteptat: «Ah, așa vorbește ea, știți voi cum sunt femeile, vorbesc mult....» și dădea din mână, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.” Vecina cu pricina a făcut apoi țuică din prune și a dus din ea și la biserică; avea ceva pe suflet și simțea nevoia să și-l descarce, spunându-i preotului din sat: Părinte, să dați la oameni să bea și
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
La care tetea Vasile i-a răspuns calm: Părinte, asta este o țuică întoarsă! - dar preotul nu înțelesese tâlcul vorbelor lui. Era de bună seamă țuica întoarsă, căci prunele erau din grădina lui, iar plata i-a fost întoarsă de vecina cea buclucașă, sub formă de țuică... „Am să țin minte toată viața pilda lui tetea Vasile!” - mi-a spus nea Mitică cu sclipiri diamantine în ochi... „Măi, da’ la voi, toți sunt poeți?” În satul în care văzuse lumina zilei
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
furios al lui Cartuș și de țipetele victimelor, au ieșit în stradă. -De ce nu închideți poarta cu cheia, vecine? au început să strige cu toții supărați. -O să omoare pe cineva, într-o zi, fiara asta sălbatică! țipa o altă vecină. -Ce căutau la mine în curte? Bine le-a făcut! a țipat tata-mare la toți vecinii guralivi, după care a intrat în curte în urma lui Cartuș care, cu un aer vinovat, mergea cu urechile pleoștite și cu coada între picioare
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
îndreptă spre bucătăria de la mijlocul casei și se întoarse cu trei căni din lut ars înflorate cu motive naționale de diferite culori. Le așeză pe masa lustruită de vreme și turnă în ele vinul. -Bine ai venit Dorele, taică! Noroc vecine! Și cănile se ciocniră între ele cu un zgomot sec. Sorbiră cu sete din căni. -Bun vinul, Marine! -E din via din vale, care am pus-o cu muierea acum zece ani. E viță nobilă. Așa cum cer europenii! -Și eu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
Ce zi extraordinară este astăzi !” „Ce o fi găsit el că este extraordinar?” mă gândeam eu intuind negura de afară și auzind zgomotul ploii care curgea șiroaie. Am închis ochii dar mi-a revenit în memorie întâmplarea de ieri, când vecina din sala de sport mi-a spus cu condescendență: - Ei, când o să ajungeți și dvs. la vârsta mea, o să simțiți din plin avantajele activității sportive! - Dar câți ani aveți? am întrebat-o eu curioasă. - 61! mi-a răspuns ea mândră
CE ZI EXTRAORDINARA ESTE AZI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357200_a_358529]
-
nu era prea mare anturajul din jurul meu, pentru că ar fi crescut numărul pretențiilor. Numai eu îmi doream să stau acasă, să am copii pe strada să mă joc cu ei, să fac curat și să mă duc la piață. Toate vecinele noastre erau casnice și își vorbeau peste gard toată ziua, nu înțelegeam de ce toți voiau să ajung altceva decât făcuseră ei. -Cel mai bine este să mă fac „nevastă”! i-am răspuns lui tăticu atunci când nu se aștepata să-mi
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
cheamă Matei și dacă vrei, vin la tine să ne jucăm mai târziu. Tăceam, lucru care îl deruta pe Matei, colegul meu de bancă, pentru că nu-mi cunoștea intențiile. -Dacă vrei, te iau cu mine să ne plimbăm cu tramvaiul, vecina mea este încasatoare! a continuat săracul să mă împace. Dacă vrei, îți dau un pisoi, mi-a fătat pisica. Te las să-ți alegi înainte să-I pună mamamie în pungă și să-l arunce la calea ferată. Cuvântul pisoi
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
din poartă, i-am spus convinsă că nu putea să fie alt motiv. Într-adevăr, Mia a cărat apă până când nu mai avea cu ea ce să facă și spre norocul meu, pentru că mă plictiseam tot mergând la fântână, o vecină de peste drum i-a strigat: -Da ce, fa, Mio, vrei să golești fântână? Atunci Mia, rușinată ca nu cumva și vecina să-i bănuiască sursa vredniciei, mi-a făcut semn să o urmez în grădină. La ea în grădină îmi
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
mai avea cu ea ce să facă și spre norocul meu, pentru că mă plictiseam tot mergând la fântână, o vecină de peste drum i-a strigat: -Da ce, fa, Mio, vrei să golești fântână? Atunci Mia, rușinată ca nu cumva și vecina să-i bănuiască sursa vredniciei, mi-a făcut semn să o urmez în grădină. La ea în grădină îmi plăcea mai mult decât la tataie. În mijlocul ei era un nuc mare. Crengile lui acopereau jumătate din grădină Nu mai văzusem
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
putea să nu tac așa ușor. Tot plângând, în mirosul de tămâie care se pierdea încet, am uitat de berbec și de cimitit și am adormit. A doua zi m-am trezit în zgomotul făcut de tataie. Aflaseră de la o vecină că m-a împuns berbecul lui Kati și venise să mă ia acasă. Mia îmi făcea semn să stau cu ea. Era prima ei zi de vacanță de primăvară, dar teama că voi petrece ziua în preajma nărodului cu coarne era
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
ei și pe care, nenorocitul, mai bine o mânca decât să o lase să moară chinuită. -Farmece! se văieta tanti Oala care era superstițioasă. În mai puțin de câteva minute cele două păguboase au început să se șușotească cu alte vecine, privind spre calea ferată, unde, într-o casă veche, locuia o babă amărâtă, care, își câștiga câțiva lei din vânzarea semințelor de dovleac și din învârtitul cărților, la câte o vecină, care avea probleme. Am acceptat totul, într-un fel
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
frigul ăsta! Că și sufletul ar îngheța în ea. Linge-te pe bot și urcă în mașină, c-a lăsat asta bărbați mai ca lumea decât tine, să-i scape printre degete, de mofturoasă ce e! Pasărea mălai visează! E vecina de la II! Nimic nu mișcă-n bloc fără ca ea să știe. Bisericosul se face vișiniu și urcă la volan...cu greu. Are nevastă-să un palton gros la șolduri...Pe lângă ea, chiar mă simt balerină! Stau lipită de perete în balcon
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
fata...la mama sau la soacra...ea fuge la spital. El e mai liber...program flexibil...e artist. “Văd că dormi, e întuneric la tine...și eu am chef de povești. Sau ai program de joacă pe sub plăpumioară?” îmi scrie vecina, perete comun cu mine. „Mă duc până la cumnată-mea.” Dorica e o fată tare de treabă. Are un soț blând și vesel. Au un băiat mai mare, frumușel și tăcut, care și-a întrerupt facultatea, ca să o întrețină pe prietena
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
O clipă, vă rog! Revin imediat! Se adresă Emanuela, scuzându-se, asistentei de la ghișeul triajului. - Nicio problemă doamnă, am notat numele fetiței și începem căutările. Mergeți fără probleme! Emanuela s-a întors la Ecaterina, oarecum mirată că și-a descoperit vecina de la etajul doi, tocmai aici în spital. Știa că aceasta lucrează într-un spital, dar habar nu avea că ar fi chiar acesta. - Ce surpriză, să ne întâlnim aici, Ecaterina! Lucrezi de mult timp aici? - Da. Lucrez de nouă ani
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
de mult timp aici? - Da. Lucrez de nouă ani și cinci luni. La etajul cinci. Sunt infirmieră. Dar tu? Nu mi-ai spus ce faci tu aici? - Off, Ecaterina! Eu caut. Îmi caut finuța. Este o poveste lungă... Cele două vecine au mers la cofetăria de la poarta spitalului și la un suc, Emanuela i-a relatat Ecaterinei povestea fetiței. Aceasta auzise câte ceva, dar nu cunoștea în totalitate detaliile. Îi cunoștea părinții, aflase de botez, chiar planurile și speranțele acestora de a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]