933 matches
-
construcția curbelor algebrice. S-a lansat într-un proiect de analiză geometrică pe bază vectorială, al cărui studiu a început în anul 1844, când a dat o descriere adecvată operațiilor cu mărimi fizice vectoriale, fiind astfel considerat fondatorul teoriei spațiilor vectoriale. Lucrarea sa referitoare la vectori este originală în ceea ce privește concepția, gândirea, terminologia și a fost apreciată de Gauss, Möbius, Hankel, Schlegel. Prin această lucrare a dezvoltat algebra vectorială, creând analiza vectorială, bazată pe elemente abstracte, pe definiții și axiome. A introdus
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
descriere adecvată operațiilor cu mărimi fizice vectoriale, fiind astfel considerat fondatorul teoriei spațiilor vectoriale. Lucrarea sa referitoare la vectori este originală în ceea ce privește concepția, gândirea, terminologia și a fost apreciată de Gauss, Möbius, Hankel, Schlegel. Prin această lucrare a dezvoltat algebra vectorială, creând analiza vectorială, bazată pe elemente abstracte, pe definiții și axiome. A introdus calculul geometric și teoria echipolențelor în calculul matricelor. A dezvoltat teoria ecuațiilor cu derivate parțiale. Printre matematicienii români care au continuat cercetările sale se numără: Gheorghe Galbură
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
cu mărimi fizice vectoriale, fiind astfel considerat fondatorul teoriei spațiilor vectoriale. Lucrarea sa referitoare la vectori este originală în ceea ce privește concepția, gândirea, terminologia și a fost apreciată de Gauss, Möbius, Hankel, Schlegel. Prin această lucrare a dezvoltat algebra vectorială, creând analiza vectorială, bazată pe elemente abstracte, pe definiții și axiome. A introdus calculul geometric și teoria echipolențelor în calculul matricelor. A dezvoltat teoria ecuațiilor cu derivate parțiale. Printre matematicienii români care au continuat cercetările sale se numără: Gheorghe Galbură (cu lucrarea "Forme
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
categorii: În grafica digitală se operează cu diverse elemente grafice, pentru elaborarea și controlul imaginilor; pixel, punct, linie, curbă, poligon, etc. La baza graficii digitale (și în special grafica bidimensionala) stau doua tipuri de calculații, Raster (sau rastru) și Vector (vectorială). Grafica rastru și vector stau la baza graficii digitale, ele sunt utilizate de programele 3dimensionale, programe pentru montare video, animație, etc. Prezentarea la calculator a imaginii de tip Raster se face în baza segmentării unei suprafețe cu ajutorul unor pătrățele mici
Grafică digitală () [Corola-website/Science/320985_a_322314]
-
e mai înaltă. Acest tip de grafică permite să cream și să reproducem oricare imagine cu multitudinea de efecte și subtilități, indiferent de complexitate. Imaginile procesate cu ajutorul scanerului sau aparatelor foto sunt formulate ca raster. În grafica de calculator, Grafica vectorială este un procedeu prin care imaginile sunt construite cu ajutorul descrierilor matematice prin care se determină poziția, lungimea și direcția liniilor folosite în desen. Grafica vectoriala e bazată ca principiu pe desen cu ajutorul liniilor calculate pe o suprafața. Liniile pot fi
Grafică digitală () [Corola-website/Science/320985_a_322314]
-
procesate cu ajutorul scanerului sau aparatelor foto sunt formulate ca raster. În grafica de calculator, Grafica vectorială este un procedeu prin care imaginile sunt construite cu ajutorul descrierilor matematice prin care se determină poziția, lungimea și direcția liniilor folosite în desen. Grafica vectoriala e bazată ca principiu pe desen cu ajutorul liniilor calculate pe o suprafața. Liniile pot fi drepte sau curbe. În cazul imaginilor vectoriale fișierul stochează liniile, formele și culorile care alcătuiesc imaginea, ca formule matematice. Imaginile Vector pot fi mărite și
Grafică digitală () [Corola-website/Science/320985_a_322314]
-
sunt construite cu ajutorul descrierilor matematice prin care se determină poziția, lungimea și direcția liniilor folosite în desen. Grafica vectoriala e bazată ca principiu pe desen cu ajutorul liniilor calculate pe o suprafața. Liniile pot fi drepte sau curbe. În cazul imaginilor vectoriale fișierul stochează liniile, formele și culorile care alcătuiesc imaginea, ca formule matematice. Imaginile Vector pot fi mărite și micșorate fără a pierde calitatea. O imagine poate fi modificată prin manipularea obiectelor din care este alcătuită, acestea fiind salvate apoi ca
Grafică digitală () [Corola-website/Science/320985_a_322314]
-
Protocol () este introdus în 1994 de către Cisco sub forma unui protocol de routare proprietar. este o versiune îmbunătățită a IGRP cu care își și păstrează compatibilitatea. EIGRP este ca și predecesorul său un protocol de rutare bazat pe principiul distanței vectoriale, și constă dintr-un schimb de informații cu celelalte rutere din rețea, coroborat cu un proces intern de stocare a datelor primite de la acestea, incluzând detaliile bazate pe caracteristicile calitative ale rutelor raportate, pe baza căror informații se va lua
EIGRP () [Corola-website/Science/316358_a_317687]
-
este o aplicație de editare grafică vectorială. Aceasta este dezvoltată în regim open source și distribuită gratuit, sub licență GNU GPL. Scopul său declarat este de a deveni un instrument puternic de grafică prin implementarea completă a suportului pentru standardul Scalable Vector Graphics. este o aplicație cross-platform
Inkscape () [Corola-website/Science/322390_a_323719]
-
animație, sau fonturi SVG, deși a fost pusă în aplicare crearea de fonturi SVG începând cu versiunea 0.47. Inkscape are suport multilingvistic, în special pentru scripturi complexe, ceea ce lipsește în prezent la mai multe aplicații comerciale specializate în grafică vectorială. Inkscape a început în 2003 ca o parte de cod al proiectului Sodipodi. Apoi Inkscape a fost schimbat, de la limbajul de programare C++, la setul de instrumente GTK+ C++; a fost reproiectată interfața cu utilizatorul și au fost adăugate un
Inkscape () [Corola-website/Science/322390_a_323719]
-
F.O.C.A., iar primul episod în care ei sunt eroi, „Tatuaj”, s-a transformat din lecție de design în viral. Ca stil grafic, cei doi au trecut prin câteva versiuni incredibil de urâte. Inițial, urmau să fie realizați vectorial, din culori întregi, simple, fără nuanțe, umbre sau texturi. Au existat o vreme ca „prototipuri” în forma asta, până când Ramona i-a sugerat lui Codin să-și folosească stilul de desen „de mână”, format în aproximativ 15 ani de „mâzgăleli
RObotzi () [Corola-website/Science/322404_a_323733]
-
curgerilor se folosesc ecuații de conservare (respectiv de transport) ale proprietăților. Acestea conțin diferiți termeni, care reflectă influența a diferite fenomene. La curgerea fluidelor "conservarea masei" este absolut necesară. Conservarea masei este descrisă de ecuația de continuitate a cărei formă vectorială este: unde formula 10 este densitatea fluidului, iar formula 11 este vectorul vitezelor. Pentru fluide incompresibile densitatea poate fi considerată constantă sau în funcție de temperatură, iar pentru fluide compresibile poate fi obținută dintr-o ecuație de stare adițională, de exemplu ecuația de stare
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
ecuații se bazează pe a doua lege a lui Newton aplicată mișcării fluidului, împreună cu ipoteza că tensiunea fluidului este proporțională cu gradientul vitezei (fluid Newtonian), la care se adaugă gradientul presiunii. Ecuațiile furnizează componentele vitezei unei particule de fluid. Forma vectorială a acestor ecuații este: unde partea stângă a ecuației reprezintă accelerația, și poate fi compusă din efecte dependente de timp și convective, sau, dacă sunt prezente, efectul coordonatelor neinerțiale. Partea dreaptă reprezintă suma tuturor forțelor care acționează asupra volumului de
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
cele de schimb de căldură și lucru mecanic, de exemplu încălzirea fluidului în urma disipației viscoase. Ecuația de conservare a energiei se bazează pe primul principiu al termodinamicii. Deoarece practic toate curgerile formează sisteme termodinamice deschise, ecuația folosită este în formă vectorială: unde formula 15 este entalpia masică, iar formula 16 este gradientul temperaturii. Câmpul de presiuni la curgerea unui fluid nu rezultă din ecuațiile de conservare, el reiese indirect din ecuația de continuitate și este determinant pentru curgere, apărând în termenii sursă din
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
scade, soluția calculată "converge" spre soluția reală. Când reziduul este suficient de mic, calculul poate fi considerat terminat. MFN, având nevoie de cât mai multă putere de calcul, beneficiază din plin de soluțiile hardware ale calculatoarelor, cum ar fi prelucrarea vectorială (în paralel) sau tehnica "pipelined". O altă posibilitate este rezolvarea în rețea, folosind mai multe unități de calcul în paralel. În acest scop, matricea globală este împărțită conform resurselor disponibile. Există rețele cu memorie distribuită (de exemplu calculatoare individuale conectate
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
cu un singur grad de libertate, numit "planul fazelor" iar un punct, de coordonate formula 4 din acest plan, reprezintă starea formula 5 a sistemului. Membrul drept al sistemului de mai sus, definește un câmp de vectori pe planul fazelor, numit "câmpul vectorial al vitezelor". Soluția sistemului este o "mișcare", definit analitic prin funcționala formula 6 a stării sistemului în planul fazelor pentru care "viteza de mișcare a stării" este egală în fiecare moment cu vectorul vitezei în acel punct (în care se află
Fază (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/325915_a_327244]
-
În electromagnetism, inducția electrică este o mărime fizică vectorială definită ca fiind produsul dintre permitivitatea electrică a mediului și vectorul intensitate a câmpului electric: Unitatea de măsură este coulombul pe metru pătrat: Valoarea inducției electrice a unui câmp electric generat de o sarcină punctuală "q" într-un punct situat
Inducție electrică () [Corola-website/Science/324968_a_326297]
-
Următoarele identități sunt importante în calculul vectorial În această secțiune sunt listate explicit semnificațiile unor simboluri folosite în calculul vectorial. Pentru un câmp vectorial formula 1, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp scalar. Pentru un tensor formula 3, divergența se scrie în general
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
Următoarele identități sunt importante în calculul vectorial În această secțiune sunt listate explicit semnificațiile unor simboluri folosite în calculul vectorial. Pentru un câmp vectorial formula 1, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp scalar. Pentru un tensor formula 3, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un vector. Mai general, divergența unui tensor de
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
Următoarele identități sunt importante în calculul vectorial În această secțiune sunt listate explicit semnificațiile unor simboluri folosite în calculul vectorial. Pentru un câmp vectorial formula 1, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp scalar. Pentru un tensor formula 3, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un vector. Mai general, divergența unui tensor de ordinul "n" este un
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
rezultatul este un câmp scalar. Pentru un tensor formula 3, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un vector. Mai general, divergența unui tensor de ordinul "n" este un tensor contractat de ordinul "n-1". Pentru un câmp vectorial formula 1, rotorul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein rotorul se scrie : Pentru un câmp scalar formula 8, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
sub forma: iar rezultatul este un vector. Mai general, divergența unui tensor de ordinul "n" este un tensor contractat de ordinul "n-1". Pentru un câmp vectorial formula 1, rotorul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein rotorul se scrie : Pentru un câmp scalar formula 8, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein gradientul unui câmp scalar se
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
rotorul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein rotorul se scrie : Pentru un câmp scalar formula 8, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein gradientul unui câmp scalar se scrie: Se poate defini gradientul unui câmp vectorial, dar numai într-un sistem de coordonate oblice, adică într-un sistem de coordonate în care axele nu sunt perpendiculare
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
rotorul se scrie : Pentru un câmp scalar formula 8, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein gradientul unui câmp scalar se scrie: Se poate defini gradientul unui câmp vectorial, dar numai într-un sistem de coordonate oblice, adică într-un sistem de coordonate în care axele nu sunt perpendiculare două câte două. Altfel se obține divergența unui vector. Pentru un câmp vectorial în coordonate oblice formula 1, gradientul se scrie
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
scrie: Se poate defini gradientul unui câmp vectorial, dar numai într-un sistem de coordonate oblice, adică într-un sistem de coordonate în care axele nu sunt perpendiculare două câte două. Altfel se obține divergența unui vector. Pentru un câmp vectorial în coordonate oblice formula 1, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un tensor. Acest tip de calcul nu este preferat, datorită complicațiilor matematice foarte mari. Rotorul unui gradient al "oricărui" câmp scalar formula 13 este întotdeauna vectorul zero
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]