873 matches
-
Borisppa, În templul Ezida. Nabû mai are Însă o soție, pe Nanâxe "Nanâ", sau pe Nisabaxe "Nisaba", zeița cerealelor. În Asiria, Nabûxe "Nabû" are centre cultuale În Ninive și Kal¿u/Kala¿ (Nimrud). A avut parte peste tot de multă venerație, În special În Babilon În perioada antică, dar și mai târziu. Pe o statuie din secolul al VIII-lea se găsește următoarea exortație: „Încrede-te În Nabûxe "Nabû" și În nici un alt zeu!”. Nabûxe "Nabû" este considerat scriitorul „Tablelor Destinului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este vorba despre o divinizare În sensul că regele ar avea o natură divină identică cu aceea a zeilor propriu-ziși, fiind clar mai ales faptul că până și un asemenea rege era supus morții. Este, În schimb, vorba despre o „venerație cultuală”, care Îi atribuia suveranului onorurile și ofrandele cuvenite unui zeu. Prin divinizare se intenționa Întărirea respectului datorat regelui ca figură excepțională și ca reprezentant al divinității. Practica divinizării regelui nu a durat mult. Aceasta a trecut, prin imitație, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nunuxe "Nunu", Admuxe "Admu", Shamash. Texte ce provin din așa-numita perioadă Shakkanakku (cca. 2266-1920) scot În evidență preeminența cultuală a lui Dagan, Ishtar (sub diverse manifestări) și a așa-numitului „zeu al furtunii” (DIMxe "DIM"), În timp ce este relevantă și venerația pentru Ninkhursag (Mamaxe "Mama"), Enkixe "Enki"/Ea, zeul solar, o zeiță numită „Stăpâna Palatului” (patroana Qatnei În secolele XVI-XV Î.Hr.), a lui Itur-Merxe "Itur-Mer", a zeului dinastic Limxe "Lim" etc. Marile arhive din ultima fază a cetății Mari, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
La Malta, În situl din Tas Silg, cultul Astartei (căreia Îi era probabil alăturat Melqartxe "Melqart"), continuă cultul unei zeițe preistorice, În mediul unui sanctuar. În Sicilia, Îndeosebi În mica insulă Mozia, Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon" era În centrul venerației În tofet-ul local, În timp ce Astartexe "Astarte", poate și Melqart se bucurau În mod egal de același cult. La Erice, cultul lui Astarte, care presupunea prostituția sacră, s-a suprapus peste un cult local al populației elim și, mai târziu, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un cult local al populației elim și, mai târziu, a fost receptată de greci și de romani În figura Afroditei/Venerei Ericina. În apropiere de Palermo exista un sanctuar amenajat Într-o peșteră (Grotta Regina), loc ce se bucura de venerația specială a oamenilor mării, care au lăsat pe pereți numeroase grafii cu dedicații pentru Shadrafaxe "Shadrafa" și, poate, pentru Isisxe "Isis". În Sardinia, În afară de Baal Hammon, Tanitxe "Tanit", Melqart, Astarte și Baal Shamemxe "Baal Shamem", este atestat cultul zeului Sidxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al soarelui, din zori până la apus. În ceea ce Îl privește pe Balshamin, căruia Îi era fidel mai ales tribul Bene-Maazin, acesta este un zeu bine-cunoscut În Orientul Mijlociu semit, care avea la Palmira un templu unde se bucura de o constantă venerație. Entitate celestă la origine, stăpân al fulgerului și al tunetului, este identificat În mod semnificativ cu Zeusxe "Zeus" megistos keraunios și nu este ușor de distins de Bel (iconografia Îl diferențiază reprezentându-l cu barbă). În prerogativele sale de la Palmira
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Se organizau ceremonii, procesiuni, dar mai ales banchete comunitare cu caracter mai mult sau mai puțin sacru, pentru felurite ocazii ritualice pentru care stau mărturie deja amintitele tăblițe de intrare. În plus, cunoaștem importanța vinului În cult și mai ales venerația față de cei morți, pentru care se construiau edificii funerare În formă de casă, temple sau turnuri Înalte, precum și morminte subterane și În cinstea cărora se pregăteau mâncăruri sacre și libații. În sfârșit, sacrificiul includea anumite ofrande, sângeroase sau nu: preoții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puteau fi respinse, batjocorite și interzise ca „noi, străine, necunoscute” (nova, externa, aliena, incognita), contrare tradiției romane (mos maiorum; Titus Livius 39, 156, 8). După câte povestește biograful său (Suetonius, Augustus, 93), Augustus ar fi practicat cu cea mai mare venerație cultele vechi și adoptate, dar le-ar fi respins pe celelalte. El era inițiat În misteriile de la Eleusis, dar Îl lăudase pe nepotul lui, Gaius, fiindcă În Egipt nu Îl vizitase pe Apisxe "Apis", iar În Iudeea nu adusese jertfă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
medio-persană este Zaradukhșt sau Zaradușt, care supraviețuiește În persana nouă. Tradiția zoroastriană Îi atribuie În mod categoric lui Zoroastruxe "Zoroastru" compunerea celor cinci „cânturi” (g³th³), care corespund cu șaptesprezece din cele șaptezeci de capitole (h³ti) din secțiunea Avestei numită yasna, „venerație, slujire divină, jertfă”, mai exact, capitolele din Yasna 28-34 (Ahunawitș G³th³), 43-46 (Uștvaitș G³th³), 47-50 (Spent³-mainyu G³th³), 51 (Vohu khșathr³ G³th³) și 53 (Vahișt½iști G³th³). Prima G³th³ Își are numele de la o formulă sacră imediat anterioară, În timp ce următoarele sunt numite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
integral), pe lângă diferiți Yașt (cf. infra). Pe ansamblu, se poate estima că din Avesta sasanidă s-a păstrat aproximativ un sfert. Filologia modernă distinge În Avesta următoarele părți: Yasna, Wisprad, Khorda Avesta, Sșh-r½zag, Yașt, Wid¶wd³d și diferite fragmente. Yasna, „venerație, slujire divină, jertfă”, este compusă din șaptezeci și două de capitole (h³ti), recitate În timpul ceremoniei omonime, dedicate sacrificiului haomei (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1). Această scriere este compusă În două dialecte diferite: avestico-gathica, numită și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa cum oricare ciclu al eonului cosmic durează trei mii de ani. Tocmai În ultimii trei mii de ani există trei saoșyant activi: Ukhșyat-eretaxe "Ukhșyat-ereta", „cel care face să crească Adevărul” (În limba pahlavi, Uședar), Ukhșyat-nemahxe "Ukhșyat-nemah", „cel face să crească venerația” (În limba pahlavi, Uș¶darxe "Ușe>dar"mahxe "Ușe>darmah") și Astvat-eretaxe "Astvat-ereta", „cel care Întrupează Adevărul”, definit doar ca Saoșyans În limba pahlavi, saoșyant-ul prin excelență. Toți trei sunt fii lui Zoroastru, născuți În mod miraculos, conform tradiției, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
referă la un singur ethnos slav (cf. Pisani, 1950a, p. 50). 2. Culte naturaliste?tc "2. Culte naturaliste ?" Există anumite mărturii care ar putea lăsa să se creadă că, la slavi, anumiți arbori și păduri erau obiect de cult și venerație: un cult care ar putea părea chiar adânc Înrădăcinat În credința populară, din moment ce, În secolul al XVI-lea, Macarius, arhiepiscop de Novgorod, a trebuit să-i mustre pe unii dintre credincioși din cauza obișnuinței de a se ruga În fața arborilor. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
insula acestuia din urmă, au adus jertfă lângă un stejar imens; iar benedictinul Herbord (secolul al XII-lea) amintește În Viața lui Otto, episcop de Banberga, că mulțimea din Stettino venera un stejar. Așadar, faptul că stejarul era obiect de venerație și centru al practicilor cultuale, Întărește ipoteza unei legături etimologice Între numele zeului slav suprem și numele stejarului. b) Velesxe "Velesu"ú (Volosúxe "Volosu^") Cu privire la zeul Velesxe "Velesu"ú (Volosúxe "Volosu^") a fost avansată ipoteza (Merrigi, 1952) că nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacră sau despre un simplu cerc de pietre. În plus, descrierea pe care Însuși Tacit (Germania, XL) o face procesiunii zeiței Nerthusxe "Nerthus" implică obligatoriu existența unei statui a zeiței: „Este transportată de vaci, iar preotul o urmează cu mare venerație”. Desigur, mărturiile din epocile mai târzii sunt mai puțin semnificative (cf. De Vries, 1957, pp. 376 sqq.), pentru că se referă la realități care, Într-o oarecare măsură, putea fi determinate de relații directe sau indirecte cu cultura romană. Ne referim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
naționalismului mistic legionar. Dar cum domnul Coposu se afirmă și este acceptat în propriul partid și în opinia public drept urmașul și continuatorul politic al marelui Iuliu Maniu, l aș întreba, cu tot respectul pentru persoana dumisale și cu toată venerația legionarilor pentru memoria lui Iuliu Maniu, dacă afirmațiile dumisale despre naționalismul legionar se află pe linia de gândire a ilustrului său înaintaș? Nu cred că ar putea aduce argument pentru așa ceva. Domnul Coposu mai face însă o afirmație de alt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cu capul lui Orfeu (1865) și Salome în grădină (1878), tablouri care par pictate în oglindă ca variațiuni pe aceeași temă. Asocierea actului crud al lui damnatio capitis cu feminitatea este clar subliniată în ambele tablouri, fecioarele crude contemplând obiectul venerației lor, le chef coupé, pe care și-l aproprie hieratic. Alexandre Séon, elevul lui Puvis de Chavannes, ne înfățișează un Orfeu la marginea unei stânci, neconsolat de pierderea iubitei sale. Pictorii simboliști-decadenți găsesc în Orfeu emblema unei melancolii fără leac
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și Expozițiile Secession, așa cum notează în jurnal. După stagiul münchenez, ca majoritatea pictorilor români, se va muta la Paris, la Academia Julian. Așa cum se poate înțelege chiar din pictura sa, Cecilia Cuțescu-Storck va fi atașată de arta Renașterii, mărturisindu-se venerația pe care o avea pentru Tițian din a cărui pictură, Amor sacru, amor profan, se va inspira (pentru fresca interioară cu care-și decorează atelierul). Promenada de-a lungul cheiului "Dei Schiavoni", la Veneția unde vede hangarele în care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
extazului erotic și al morții. Henriette Väth sesizează impactul simbolic al acestei inversiuni decadente, instrumentate simbolic de Stück. "Deși Păcatul ocupa acolo poziția unui panou al altarului creștin, în același timp, el forma centrul feței templului, loc sacru de veche venerație grecească. Cu toate acestea, contextul practic în care întregul tablou stătea, permite să tragi concluzii cu privire la indiferenta, triviala și ludica manipulare (de către artist) a formelor și motivelor "sanctificate" de tradiție: Structura ascundea o cabină pentru schimbatul hainelor, destinată modelelor"586
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
multu decat vieti'a, cà nu e nimic'a mai nobile decatu a muri pentru patria" (Bărnuțiu, 1870, p. 183). Educația patriotică, în concepția lui Bărnuțiu, este imperativ să prăsească spiritul sacrificial în conștiința copiilor, devotamentul lor pentru patrie și venerația lor pioasă pentru pământul natal (Bărnuțiu, 1870, p. 180). Pedagogia românismului presupune necesarmente și educația militară a tineretului: "educatiunea are se cresca in fiacare alumnu seau invetiacelu si unu aperatoriu alu patriei pentru tempu de nevoia" (Bărnuțiu, 1870, p. 182
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Românĭ numaĭ ca mosafirĭ, și n'aŭ alte drepturĭ de cît acele ce Românii voesc să le dee" (Xenopol, 1890, p. 13). Aceastea este noua formulă a pedagogiei naționale, ale cărei ingrediente principale sunt naționalismul etnic, românismul purificat, ortodoxismul nealterat, venerația pământului strămoșesc, spiritul sacrificial. Pe aceste aliniamente se configurează în literatura școlară și meta-școlară românească un naționalism de tipul Blut und Boden, care are în miezul său ideea de etnicitate înțeleasă drept conjuncția dintre sânge și teritoriu. Spiru Haret, cel
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
politică pentru crearea "omului nou". Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici români pentru totalitarismul naționalist, de factură fascistă și/sau nazistă, sau chiar și bolșevică. Din pletora de citate în care este evidentă venerația politică nestăvilită manifestată față de totalitarism, unul singur îl vom reproduce cu titlu de ilustrativ pentru o întreagă literatură publicistică. Vasile Marin, care alături de Ion Moța s-a jertfit pe frontul spaniol în numele fascismului, motiv pentru care a fost canonizat post-mortem
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pledoaria sa susținută la tribunal, condamnându-se în numele dogmei naționaliste la arderea pe rug: Într-adevăr, rugul este cel pe care noi, ca toți ereticii, îl merităm: noi, cei ce suntem ereticii religiei patriotice" (Hervé, 1905, f.p.). Patria obiectul de venerație al bunilor patrioți nu este decât o "monstruoasă inegalitate socială, o monstruoasă exploatare a omului de către om" (ibidem). Nu există decât două patrii pe lume: patria capitaliștilor, a burgheziei și a privilegiaților sorții, cei care se delectează într-un continuu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și diseminării în masă a cultului personalității ceaușiste. Înainte de enunțarea tezelor din iulie 1971, portretistica ceaușistă nu era o realitate iconografică în manualele școlare românești. Spre exemplu, în ediția din 1969, Lenin era figura referențială înspre care era canalizată întreaga venerație intelectuală și politică. Portretul său, în format mare, acoperă toată pagina 165 a Istoriei Patriei (1969, p. 165). Acest lucru avea să se schimbe radical după momentul de răspândie ideologică din 1971, care a re-focalizat direcția propagandei de stat de pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]