1,900 matches
-
alte dimensiuni importante ale procesului creator, deseori subliniate, sunt spiritul ludic, autodelectarea și umorul cosmic al Creatorului”<footnote Idem., Psihologia viitorului, Elena Francisc Publishing, București, 2005, p. 301 footnote>, iar Henri Delacroix scria în lucrarea sa Psihologia artei că zeii venerați de religie n-au nevoie, pentru a se realiza, decât de sufletul omenesc<footnote Henri Delacroix, Psihologia artei, Editura Meridiane, București, 1983, p. 408 footnote>. Este imposibil să amintim în acestă scurtă prezentare nenumărații gânditori, chiar și doar pe cei
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
urmă un om și fiii lui au scobit-o și s-au mutat Înlăuntrul ei și au fost declarați zei fără Întîrziere de către băștinașii cărora li se dădea drumul În bilă doar o dată pe an să se Îmbete și să venereze o chestie numită Aurak care era un fel de pește uriaș pietrificat care Îi curenta cînd Îl atingeau și pentru că li se oferea această experiență plăteau scobitorilor În bilă cu pește carne de capră struguri și frigărui de șopîrlă! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Never Stop, precum Roma și New Orleans, și orașe ale cîinilor, ca Praga și New Yorkul, dar acest burg a fost construit În Întregime de feline, omule. În Gatobilis, pisicile au construit morminte pentru poeții lor pisici, care sînt foarte venerați În religia lor. Locuitorii din Gatobilis au părăsit orașul după două sute de ani și descendenții lor sînt pisicile care azi trăiesc În jurul mormintelor poeților din Întreaga lume. Am găsit versul ăsta. Never Stop face o pauză dramatică. Wakefield așteaptă răbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era de mirare că Ralph era numai piele și os. După cină, Fran își ajută mama să spele vasele. În colțul bucătăriei trona o mașină de spălat vase, impecabilă, spălată zilnic cu gel antibacterian, strălucind ca un zeu de metal venerat de aborigeni pioși, neîntinată decât rareori prin uz. Nu are rost s-o folosești numai pentru două persoane, repeta constant maică-sa. În rarele ocazii când era folosită, Phyllis pierdea atâta timp clătind vasele înainte de-a le pune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
producții literare „inspirate din filme” și care combină „vitesa și vizualitatea”. M. Iancu își intitulează unele tablouri „compoziții lirice”. Sînt reproduse, de asemenea, lucrări „cinetice” precum Orchestrație orizontal-verticală de Wiking Eggeling, Demonstrații de tablou în timp de H. Richter, o Veneră ieșind din mare, alături de un decor pentru film de Milița Petrașcu și numeroase decoruri avangardiste pentru spectacole de teatru... Numere speciale În perioada 1925-1927, Contimporanul a dedicat numere speciale arhitecturii moderne, teatrului și filmului nou, interiorului nou, suprarealismului francez, sculpturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care râvnea atât de mult. A fost atât de precoce, încât, un an mai târziu, a avut-o în toată regula, dând dovadă și de iscusința de a n-o lăsa gravidă. Acum am să vorbesc despre Adeodato. El își venera cu iubire părintească biserica și devenise pilda și reazemul episcopilor catolici, chiar dacă existau și câțiva care nu puteau să-i ierte faptul de a-i fi obligat să-și alunge concubinele și să nu folosească biserica drept sursă de câștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cariera lui de păcătos, și singura În fața căreia se Închina. Păcătosul Caravaggio știuse să facă dintr-o romană de rând, dintr-o simplă apariție, păcătoasă și ea, imaginea mamei Mântuitorului - iar pentru aceasta, poporul Îi fusese Întotdeauna recunoscător, și a venerat-o. Căci dacă femeia aceea pe care o putem iubi, și copilul acela care ar putea fi al nostru, sunt instrumentul izbăvirii lui Dumnezeu, și noi am putea fi salvați. În gând, o mai rugă o dată să-l apere, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toată viața ei, acum, la căruntețe îi va dărui doi feciori frumoși cum nu au mai existat în toată împărăția, numai că unul va fi foarte curajos și viteaz, însă și mândru, dornic de a culege lauri și a fi venerat de supuși care nu se va gândi decât la lupte și victorii, pe când celălalt fiu va fi înțelept, cumpănind totul de două ori înainte de a face o dată, dar foarte fricos, temător chiar și de umbra lui, încât orice îi va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au potrivit, încă din timpurile când cu toții eram altfel (mai puri și mai sinceri), eram ca în modelul de mai sus, trăiam în simbioză și oamenii împleteau cotidianul (profanul) cu lucrurile sfinte (sacrul), în tot pasul, fiind oameni religioși ce venerau puterile supranaturale, „homo religiosus”. Pentru acești oameni, tabuurile actuale, pe care le considerăm noi subiecte tabu, erau pentru ei la fel ca altarele din temple, cum ar fi știința de a mânca sau sexualitatea, ce sunt în momentul de față
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zile de furcă, care o costase atâta sânge pe mama ei și până la urmă chiar viața. Prezența Rahelei era la fel de puternică ca a lunii și la fel de frumoasă. Nimeni nu putea să nege asta. Chiar și eu, care pur și simplu veneram chipul mamei mele, trebuia să recunosc că frumusețea Leei pălea în fața Rahelei. Mă simțeam ca o trădătoare de câte ori trebuia să recunosc asta, dar dacă n-aș fi făcut-o ar fi fost ca și cum aș fi negat căldura soarelui. Frumusețea Rahelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așa de sfâșietor încât copiii care au auzit-o de afară au început să plângă instantaneu. Iacob stătea pe bamah, se holba la fața zeiței, întrebându-se dacă ar trebui să-i dea niște ofrande, deși el jurase să nu venereze decât un zeu, zeul tatălui său. Rupea smocuri de iarbă și dădea din cap de disperare, până când n-a mai putut să suporte țipetele Rahelei și s-a refugiat sus, pe cea mai înaltă pășune. Peste două zile Ruben avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeile lui. Aș merge alături de voi ca servitoare și mi-aș face meseria în sud și aș afla astfel ce se știe acolo despre moșit. V-aș servi familia, aș pune cărămizile la nașteri, aș îngriji rănile bărbaților și aș venera-o pe Gula, vindecătoarea, în numele lui Iacob, a spus Inna. L-a mai numit pe tata pe cât de înțelept, pe atât de bun, iar el a auzit totul. S-a declarat servitoarea lui. Eu eram printre cei mulți care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
familiei au fost furați și au dispărut exact atunci când ați plecat voi. Am venit să-i găsesc, pentru mine și pentru fiii mei. De ce vrei să mă lipsești de protecția lor? Nu te temi de mâinia lor, chiar dacă tu îl venerezi doar pe cel fără chip? Tata a scuipat la picioarele lui Laban. - N-am luat nimic. Nu e nici un lucru de al tău printre ale noastre. Și nu e loc pentru hoți în corturile mele. Dar Laban s-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
grijă să le umple. Lumina lor pâlpâia pe fețele familiei mele, care dintr-odată se făcuse foarte numeroasă. Eu și Tabea stăteam cu genunchii lipiți una de alta și ascultam povestea stră-străbunicului nostru. Avraam părăsise orașul vechi Ur unde se venera luna în numele Nannei și al lui Ningal și venise în Haran unde auzise vocea lui El care-l călăuzise înspre Canaan. În sud, Avraam făcuse fapte uimitoare - ucisese o mie de oameni dintr-o singură lovitură pentru că El-Avraam pusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui El care-l călăuzise înspre Canaan. În sud, Avraam făcuse fapte uimitoare - ucisese o mie de oameni dintr-o singură lovitură pentru că El-Avraam pusese în el puterea a zece mii. Iacob vorbea despre frumusețea Sarei, nevasta lui Avraam, care o venera pe Innana, fiica Nannei și a lui Ningal. Innana o iubea pe Sara atât de mult că i s-a arătat în pădurea de terebinți de la Mamre și i-a dăruit un fiu sănătos când ea trecuse de mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și le dăruia bunăstarea, măreția chiar. Iar în al doilea rând de tot ceea ce ar fi putut aduce, chiar de foarte departe, a iubire. Căci iubirea e sfârșitul averii. Izvorul unui bun e resimțit întotdeauna în acest fel ambiguu. Îl venerăm pentru că ne dă ceea ce dorim și ne temem că s-ar putea răzgândi. Fără suferință, indiferent cum vrei s-o iei, nu poate exista iubire. E singurul lucru care ne ridică peste viața noastră vagă de plăceri și neplăceri. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la locul obișnuit de întâlnire, absenți fiind colegii lor Franciscus del Citadino, Ugutio de Ricis, Ieronimus de Adimaribus și Piero de Adimaribus, considerând că o mare mulțime de oameni, constând atât din persoane masculine, cât și feminine, se adună să venereze imaginea mai sus numitei Santa Maria Annunziata, si ca din acest motiv a fost și este necesar să se pună la dispoziție și să se construiască un oratoriu sau o biserică, si pentru această au cerut meșterului Bartolomeus Angeli, sculptorul
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
alte surse. Rondini a sustinut de asemenea că episodul Rinaldeschi a fost publicat ("fu dată alla stampa"), probabil referindu-se la pliantele cele mai timpurii pe care le-am văzut, la Relazione della miracolosa immagine della SS. Annunziata, che și venera nella Chiesa della Madonna de' Ricci de Cherici Regolari delle Scuole Pie (Florența, 1718), acum retipărita în R. Tassi, Chiesa Madonna de' Ricci (dedicată alla Vergine Annunziata). Dal Giubileo di Bonifacio VIII e di Dante al Giubileo d'inizio del
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
don Teodoro: divertimento novellistico o calcolo politico", în Storiografia repubblicana fiorentina (1494-1570), ed. J.-J. Marchand și J.-C. Zancarini (Florența, 2003), 197-207. 143 Banc., MSS, 54, dos. 139r. 144 Atlante Mariano, ossia origine delle immagini miracolose della B.V. Maria venerate în tutte le părți del mondo, compilat de W. Gumppenberg, ed. A. Zanella, 17 vol. (Verona, 1839-1847). Despre Gumppenberg, vezi G. Cracco, "Prospettive șui santuari. Dal secolo delle devozioni al secolo delle religioni", în Per una storia (mai sus, Prefață
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
storiche", Ricerche. Bollettino degli Scolopi italiani, 13 (1993), 353-361. 171 Paatz și Paatz, Die Kirchen (n. 39 mai sus), III, 93. 172 Transferul frescei a fost discutat într-o broșură imprimata, Relazione della miracolosa immagine della SS. Annunziata che și venera în Firenze nella chiesa Madonna de' Ricci (mai sus, cap. 1 n. 3), 372, care de asemenea a repovestit întâmplarea lui Rinaldeschi cam în aceeași modalitate în care apăruse în broșură precedentă din 1718 (cap. 1 n. 3). 173 Florența
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
se părea, nu putea să se pună cu destinul. Încercaseră destui, unii chiar izbutiseră, s-ar fi putut zice, dar ceea ce reușiseră poate nu era decît o meandră a sorții; totul era iluzie, atîta vreme cît și Papa, atît de venerat de Antonia, se dovedea muritor, legătura lui specială cu Dumnezeu nerezolvînd nimic, ce-ar mai fi putut pretinde, de la același Dumnezeu, un păcătos? Ingrid Îl iubea pe Thomas. Mult, puțin, nu exista Încă o măsură a sentimentelor, vorbele doar relativizau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
altui coleg, o mare și timpurie prietenie, Înainte de Jesper; băiatul acela Îl dezamăgise mai tîrziu și luase cu el destul din Thomas; primele fetișcane Își luaseră și ele partea. Casa regală primise ceea ce i se cuvenea, de mic, Thomas o venerase pe regină. CÎinii străbunicului din Odense, unde Thomas mergea În vacanțele școlare, opriseră și ei cîte ceva, mirosul de copil, linseseră și transpirația vremelnicului lor prieten, pentru sarea ei. Și motocicletele duseseră ceva din Thomas: fierul și cauciucul acestora căpătaseră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-l supăra în sine, ba într-un fel îi convenea, fiindcă gusta, ca un călugăr, bucuria de a se înfățișa mai târziu Otiliei perfecționat sufletește. Îl supăra însă că plecase cu Pascalopol. Asta întuneca puțin figura Otiliei. Fecioara Maria este venerată de toți și nu e a nimănui. O fată care primește omagiile unui om în vârstă și se plimbă cu el în străinătate e suspectă de aspirații comune, de obtuzitate pentru marile sacrificii bărbătești. Ar fi vrut-o pe Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spovedea copiii, care-i râdeau sub patrafir, întrebîndu-i dacă au mâncat fasole și varză acră. Cânta mormăind, sughițând, trecând repede de la cele mai grave registre la un schelălăit înfricoșat spre hazul credincioșilor tineri. Babele îl mustrau de la obraz, dar îl venerau, și de altfel și el le certa, împroșcîndu-le cu numiri nemaiauzite de sfinți. Părintele titular îl ocrotea dintr-o omenie pe care o declara tuturor plin de emfază și de prefăcută îngrijorare pentru prestigiul bisericii. Sfinția-sa era un bărbat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ideea că e ca și orfană pe lume, "fără nici un sprijin". Stănică își făcu violență, stăpânind o durere pe care n-o avusese o clipă. - Ce-a fost a fost, declară el, morții din groapă nu se maiscoală. Să-i venerăm și să avem ochii ațintiți spre noua generație care se ridică. - Cuvinte înțelepte! Drept ai grăit! aprobă părintele.Apoi părintele văzu pe Felix și întrebă: - Dar tânărul cine este, vreo rudă? Ce studiază? - E student în medicină, răspunse Aglae, ne
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]