1,354 matches
-
de repetiție, săli de curs, simțim strigătul maestrului Focșa; el însă, a avut curajul s-o recunoască și, poate, să creadă într-o viață viitoare, mult mai apropiată de perfecțiune decît cea care (vai!) trece... Să nu trageți concluzia că venerabilul artist ar fi fost o țintă a ghinionului: a cunoscut monștri sacri, a jucat alături de ei, s-a bucurat de prețuirea unor celebri actori, dramaturgi, regizori, directori de teatre. A slujit cu devotament și inspirație scenele patriei, începînd cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
doamnelor Bulandra, Alice Voinescu, Maria Giurgea, ori a domnilor Manolescu, Storin, Vraca, Ciprian, Radu Aldulescu ș.a. Cu toate acestea, multe personaje ale volumului secund din Ghinionul a fost norocul meu îmi sînt chiar vag cunoscute; prin forța de memorialist a venerabilului actor însă, ele devin acum prezente, familiare & familiale, trăiesc, le văd cu ochii minții și le simt cu inima-mi histrionică. Stîrnesc, în pasiunea-mi pentru trecutul artei noastre teatrale, plăcute empatii... Ce să semnalez aici, într-o pagină, din
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
batjocoritor al doctorilor, al clerului și-al Morții... Dar marea Isadora Duncan, care a pierit, în plină glorie, ștrangulîndu-se cu eșarfa pe care o purta la gît, în timp ce conducea automobilul? Dar Chaplin, care ce-i drept a apucat o vîrstă venerabilă și s-a trezit după moarte deshumat și furat cu coșciug cu tot? Max Linder, comicul seducător, mereu zîmbitor, nu sfîrșește automutilîndu-se în timpul unei crize de demență, la o vîrstă încă tînără? Sau colegii Stan (Laurel) și Oliver Hardy, Leonard
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de șantaj, oportunism, imoralitate, venalitate, delațiune, prostie, parvenitism. Fiind șef de partid, președinte al multor comitete și comiții, Zaharia Trahanache este interesat să păstreze starea de lucruri. Numele și prenumele său sugerează bătrânețea, decrepitudinea: "tot ce are greoi și ticăit venerabilul președinte" (G. Ibrăileanu), călăuzit de formula: "ai puțină răbdare". Caragiale este un observator lucid, interesat de caractere tipice: "Realismul tipic este formula lui artistică" (T. Vianu). Acesta este mai mult interesat de stările fiziologice ale personajelor, oscilând între clasicism și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de Ipingescu față de Jupân Dumitrache în O noapte furtunoasă. Este mereu pus în inferioritate de personalitatea amicului său, dar în același timp îl dublează pe acesta cu fidelitate, întocmai ca o umbră. Ne concentrăm acum atenția asupra lui Zaharia Trahanache, venerabilul șef al lumii politice locale, convins, așa cum am spus mai sus, că este un adevărat stâlp al puterii și un exemplu de viață conjugală armonioasă. Personajul este atât de satisfăcut de sine încât nici cele mai directe adevăruri nu-l
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nu ar fi fost, ci i-ar fi aparținut. Disprețul pe care îl arată față de acesta din urmă - A, ce lume! Ce lume! - este disprețul posedantului față de arivistul redus la matrapazlâcuri. Moralitatea nu îl oprește însă de la adulterul cu soția venerabilului. Mentalitatea lui Tipătescu este cea a unui adevărat reprezentant al claselor dominante. Îl aducem în scenă pe Nae Cațavencu acum, demagogul politic, tratat în grotesc, ca și Rică Venturiano. Acesta practică avocatura și gazetăria. Cațavencu este director-proprietar al ziarului „Răcnetul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
o plastografie. Când Trahanache le comunică Zoei și lui Tipătescu marea lui descoperire, acesta „sărută repede pe Zoe“, care, speriată de imprudența amantului ei, exclamă: Fănică! Observăm, așadar, că Tipătescu este cel care comite mici imprudențe specifice îndrăgostiților, în timp ce soția „venerabilului“ se controlează, mereu atentă la considerația socială. Panica ei atinge punctul culminant în cele două zile ale alegerii: „Dar aste două zile cum am trăit eu?... Ce strângere continuă de inimă! Ce frică, ce tortură... Fiecare persoană care-mi iese
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pe cale de a se forma, depășind vechile inerții și complicități. Adevărul e norma de conduită la care trebuie să consimtă oricine se interesează de res publica. Fără adevăr nu există libertate, nici democrație autentică. Am citit undeva, pe frontispiciul unei venerabile universități, acest îndemn evanghelic: Adevărul vă va face liberi!" În societățile mai stabile, unde asemenea îndemnuri trec de la o generație la alta de secole, fără hiat, regula veracității e de la sine înțeleasă, iar rezultatele ușor de observat. La noi, tendința
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
laolaltă pe locuitorii din jur, al căror spirit de pietate se cunoaște, dar și români de oriunde, unii ca slujitori ai sfântului locaș, alții ca închinători de ocazie, atrași de frumusețea locurilor și mai cu seamă de vestigiile cuprinse în venerabila necropolă domnească. De la marile morminte ne vin îndemnuri de tărie morală și de credință. Putna a fost, de la început, un asemenea izvor de învigorare, istoria ei confundându-se în bună măsură cu stăruințele depuse de acest neam pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tărie, însușiri atât de necesare în viața unui neam. A le aminti acum, în plin efort de reconstrucție, e la fel cu a spune că durata unei opere e în raport direct cu dimensiunea ei spirituală. În cazul de față, venerabila ctitorie, menită a fi necropolă dinastică, și-a sporit mereu încărcătura axiologică prin asocierea generațiilor succesive. Repozitoriu de valori incoruptibile, Putna a participat din plin la procesul renașterii noastre. A făcut-o mereu, dar abia în timpurile moderne, de la Vartolomeu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Spaniei să găzduiască anul acesta al XVII-lea Congres de științe istorice, în chiar inima ei, care de la Filip II încoace e Madridul. Se poate spune, îngustând progresiv cercul, că metropola însăși are o inimă, care a Universidad Computense. Instituție venerabilă, dispunând însă de un campus modern, funcțional, la marginea orașului. O statuie ecvestră, înfățișând transmisia torței de către un alergător epuizat altuia plin de elan și vigoare, te întâmpină la intrarea în Faculdad de Medicina, unde au loc, într-un "labirint
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
orgoliul de pe piedestal și să urcăm animalul măcar cu o treaptă mai sus pe scara ființelor vii oricât de minuscul ar fi, oricât de insignifiant ne-ar părea. Să medităm puțin și să admirăm, spre exemplu, tăcuta, invizibila, indispensabila, eroica, venerabila bacterie în vârstă de trei sau patru miliarde de ani, capabilă să se reproducă de 14 ori pe minut, la o temperatură de 100° C, și care are toate șansele să ne îngroape pe toți. Să înțelegem că dacă animalul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
întâi respins, iată-l acum amenințat cu dispariția. La începutul mileniului al treilea, de vreme ce era gata să dispară, s-a dorit reintroducerea lui în ecosistem. În timp ce vreo douăzeci de indivizi încearcă, de bine, de rău, să supraviețuiască, adversarii și partizanii venerabilului urs se înfruntă, se contrazic, organizează manifestații. Dintre numeroasele întrebări care intervin în aceste discuții, una este pe cât de stupidă, pe atât de jenantă: la ce folosește ursul? La ce folosește ursul? La ce folosesc picturile de la Lascaux, de la Niaux
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe Virgil să-mi 4 ridice de pe umeri bătrânețea și să-mi redea tinerețea. Trebuie să intonez multe cântece. Iată că revine domnia lui Saturn; iată că o nouă generație descinde din înaltul cerurilor, așa cum au prezis cânturile secrete și venerabile ale profeților, așa cum semnele trimise de cer au indicat[...]. Începe, copile, să-ți recunoști mama după zâmbet; vreme de douăzeci de ani ea a suspinat, așteptând [...] Începe, copile, să-ți recunoști tatăl după surâs. Lovit în interior și în exterior
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
sistemul de valori și de referință al omului, esteticianului și romancierului Torrente Ballester. Don Juan nu evită arta paradoxului în relația personală cu femeile, inducându-le altoiul unor personalități cu totul opuse vocației lor prezente, făcându-le fericite, acum la venerabila lui vârstă de 400 de ani, doar pe cale telepatică. Astfel, frumoasa suedeză ce-și dă doctoratul cu Don Juan. Une analyse du mythe devine o energumenă ucigașă, spre deosebire de servitoarea Mariana, o ființă capabilă de sacrificiu. Naratorul-actor al unei experiențe multiple
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Fania Pascal, „Wittgenstein: A Personal Memoir“, în op. cit., p. 226. 65 L. Wittgenstein, Însemnări postume 1914 1951, p. 45. 66 Wittgenstein le spunea prietenilor săi că un bun roman polițist i se pare mult mai interesant decât un articol din venerabila revistă filozofică Mind. 67 Charles D. Broad, profesor de filozofie morală, a renunțat să mai frecventeze reuniunile Clubului și s-a explicat spunând că nu mai este dispus să aștepte de fiecare dată, în fumul gros din încăpere, ca Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
îndeplinească hotărîrea: Ruth și Katy au un conflict violent în automobil și mor într-un accident terifiant. Henry se recăsătorește de încă două ori: cu sora lui Katy (care moare de obezitate) și, ulterior, cu introvertita Alicia. Va muri la venerabila vîrstă de optzeci și șapte de ani, lăsîndu-i moștenire lui Rivers sensurile suficient de absconse al inițierii simbolice, derulate în casa sa. Aici s-ar putea localiza deja amintitul nivel parabolic al romanului. John își "deconstruiește" vechea personalitate (pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
clasa politică europeană, cuprinsă de stereotipuri și sentimentalisme, nu vede pericolul real constituit de Germania revizionistă, fiind, într-un fel, complice la ascensiunea ulterioară a fascismului și hitlerismului. Politica trebuie făcută de profesioniști, nu de diletanți, afirmă, cu convingere, Lewis. Venerabilii politicieni europeni rîd amuzați ori intrigați. Un singur om ascultă, plin de considerație, într-un colț, nevăzut de nimeni. E majordomul, profesionistul veritabil Stevens. Mesajul real al lui Ishiguro nu poate fi, de aceea, ratat: ce bine dacă Europa interbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Dracula nu se află în Turcia și, prin urmare, cuplul merge în Ungaria (socialistă!) unde Helen are rude și unde dovezile trimit, inexorabil, către un alt spațiu Bulgaria. În sfîrșit, descinși în Bulgaria, Helen și Paul (ajutați de un venerabil profesor universitar, opozant al regimului comunist, Stoicev pe numele lui), descoperă mormîntul lui Vlad Țepeș sub fundația unei mănăstiri. Este vorba despre locul sinistru în care Rossi îl cunoaște pe Dracula, în scena citată inițial. Bartholomew a fost răpit, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sau nu. Prin urmare, sunt întru totul de partea acelora care au deschis continuu ferestrele și s-au lăsat purtați de val, punând curiozitatea înaintea suspiciunii. "Să folosim Internetul în favoarea literaturii!", scrie Elvira Sorohan (cunosc mulți critici și istorici literari venerabili, care nu știu să deschidă un computer...), și tot ea ne îndeamnă să-l citim pe Amos Oz cu zâmbetul pe buze: "Prin ceea ce scrie, dar și prin ceea ce spune, Amos Oz repre-zintă, individualizat, ceea ce marele psiholog danez Höffding numea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a conformismelor politic corecte a cărții în discuție. Romanul a fost mai întîi acceptat la Gallimard, ba chiar cu sprijinul celebrului Philippe Sollers, iar autorul a și încasat un aconto. Dar suferind încă de pe urma "afacerii Millet", din vara lui 2012, venerabila doamnă a renunțat în cele din urmă la publicarea lui Mérot. Amintim, pe scurt, că Richard Millet, editor de succes în echipa Gallimard, dar și scriitor, a tipărit în 2012, la editura mică și selectă a lui Pierre-Guillaume de Roux
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
echilibrării mersului lumii prin apropierea occidentalilor de păstrătorii tradițiilor din Orient și prin aprecierea eforturilor unor intelectuali din Orient pentru inițiative reparatorii ale Occidentului. O explicație mai abstractă a crizei umanității europene a susținut Ed. Husserl în anul 1935, la venerabila vârstă de 76 de ani. Filosoful era îndreptățit să se refere la propriul sistem speculativ, denumit "fenomenologie transcendentală" sau "intențională". Această construcție i-a fost sugerată în cursuri de către profesorul său vienez, Franz Clemens Brentano (1838-1917). Husserl a dezvoltat câteva
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de mai sus a lui Guénon, a oferit-o G. Durand în scrierea din 1972, revăzută și completată în 1996. Colocviul "Traditions et postmodernisme" de la Centrul Internațional din Cerisy-La Salle din iulie 2006, la care a participat și Durand la venerabila vârstă de 85 de ani, J-P. Sironneau a vorbit despre "Durand între tradiție și modernitate". Ca și Sf. Augustin (354-430), Durand a adoptat perspectiva unei antropologii mai complete, insistând atât pe contribuțiile științelor, cât și pe rolul religiilor în ascensiunile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai ușor sesizate, odată ce ele nu mai sunt gândite după distincția, demult denunțată ca artificială, dintre filozofie și literatură. La început, înrudirile textelor survin cu precădere la nivelul imaginilor. Ruinele Bucureștilor sunt atotprezente („și dumneata ești o ruină, o ruină venerabilă nu însă din cele bine păstrate““, îi spune Pirgu lui Pașadia) și lumina lunii le descrie contururi fantomatice: „Beteala lunii pline se revărsa peste vechi orașele adormite; pâlpâiau pe mlaștini văpăi sglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul metropolelor uriașe aprinzând
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spiritist (spre care îl îndemnase catastrofala moarte a Iuliei) lui Hasdeu i se dedică o Rugă a spiritistului, pastișă după Luceafărul ("Pe veci rămîne pur încai / Oriunde el va trece."), un reportaj despre castelul de la Cîmpina în care persiflează durerea venerabilului părinte ("La Cîmpina își construi, tot prin inspirație spiritistă, un castel de care rîse subțire Caragiale" apreciază Călinescu) și un joc de cuvinte bazat pe efectele diferenței dintre omofonie și omografie: Sînt în Dealul Spirii tist! Fără deschidere asupra noilor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]