1,900 matches
-
de un "partid retrograd ", el nu mai există, căci îi lipsesc din nefericire toate elementele necesare. Căci unde sunt stările pe cari s-ar putea întemeia? Au mai rămas vro urmă de aristocrație istorică, care să fi putut suporta neatinsă veninul discompuitor al stîrpiturei din Fanar? Pe de altă parte fost-au clerul vrodată atât de cult în țara noastră încît să nu se lase îmbrîncit afară din viața publică prin un singur edict? Fost-au breslele îndestul de puternice ca să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
venisem tocmai ca să n-o dezamăgesc pe Lucy, către care, dacă li s-ar fi acordat o șansă, sentimentele mele ar fi putut străluci și s-ar fi putut încălzi din nou. M-am așteptat să primesc priviri pline de venin, față de care eram deja blindat și imun; cel puțin, necazurile mele erau așa de mari încât astfel de priviri erau neglijabile; și nu eram deloc dornic să fiu etichetat că mă făceam vinovat de lascivități și de prefăcătorie, sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mâncate de ploile acide, până ce se transformaseră în grote și forme cambodiene. Șopârlele erau într-adevăr gigantice, cu volane sau vele imense - acele membrane antice. Aici mirosul era șerpesc, și păream să ne aflăm într-o epocă a șerpilor printre veninurile iuți ale gardeniilor verzi și livide. Am așteptat, iar băiatul precaut a plecat să caute pe sub frunze cu un par lung, căci iguanele erau sălbatice. Acolo, pe o treaptă de piatră de deasupra noastră am zărit una care se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o drăgăli, care necesita o vigoare ce nu putea să se mulțumească cu obiective comune. Dacă ea voia să se ducă și să prindă cu lațul de gât aceste animale periculoase, să le țină în cuști și să le ia veninul, foarte bine. Dar eu personal știam în fine că ăsta era un lucru care nu era pentru mine. A plecat în munți și a lipsit două zile. Când s-a întors, am aflat că venise, dar nu m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
delegație, plecați pe șantierele țării... ce-ți trebuie complicație? Se umflă vreuna? Pa! Ai soț, spune-i! Noroc! Poftim?! tresare Mihai, dar își revine imediat ce vede paharul ridicat. A, da, noroc! ciocnește el și bea o înghițitură zdravănă, să împrăștie veninul urcat brusc în gît. Și totuși, oftează adînc Săteanu, sorbind încet, cu plăcere, cîte puțin din pahar degeaba umbli... O beție cu un vin tare și prost, asta-i. Te îmbeți repede, te prostești și te trezești mahmur, îngrețoșat. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
George se săpase o rană adâncă (atât de adâncă încât suntem tentați să o numim „originară“, orice sens ar avea acest cuvânt), o rană în care cea mai mică desconsiderare de care se izbea, cel mai mărunt handicap își revărsau veninul. Trufia și vanitatea și sentimentele veninos rănite îi întunecau soarele. Lumea îi apărea ca o uriașă conspirație împotriva lui, iar el însuși ca o victimă a unei injustiții cosmice. La vremea când se petrec aceste întâmplări, nu se cunoșteau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sînt rupte. O caut În valiză și o găsesc. Există acest bilet Împăturit. Să ne scrii. Și: Nu se poate să fii atît de naiv. Nu mai subestima niciodată invidia omenească. Dobitocul ăsta de Cojescu e o scîrbă plină de venin. Cum de v-a chemat ăla tocmai pe voi? Ai grijă de tine. E real? Chiar așa scrie? Da. Semnat: Vlad. Biletul se preface În scrum. Nu ne mai rămîn prea multe de făcut, stăm pe valize și jucăm cărți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și revenindu-și, râse cuprinsă de veselie încât el, înduioșat de privirea ei, îi sărută mâna stângă de care ea își rezema bărbia. Se simțea iubit. Vorbiră veseli, însă veselia ei era jucată: un cinism ca o lamă subțire de venin i se mișca în voioșia vorbelor adresate soțului; însă cinismul era față de mine, eu trebuia să-i aud vorbirea apoi să văd - parcă ostentativ - ușoara mângâiere a frunții lui cu degetele ei prelungi care ar fi putut fi ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să zică nimic, i-o Întinse Sergentului. Acesta o izbi cu dosul palmei și o azvârli În iarbă. Vinul hâltâcâi de câteva ori și Începu să se scurgă. Se răspândi un miros de iarbă strivită, de țărână Înmuiată și de venin de albine. Militarilor le puțeau bocancii a seu de oaie rânced. „Pe lângă că ați călcat frontiera, vă faceți vinovați și de braconaj la pește În sezon interzis și de foc deschis În pădure. Vă confisc plasa și bicicletele și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucru pe care voiau, de fapt, să-l ascundă. Făceau haz din orice și abia așteptau să-l prindă pe vreunul În ascuțișul cuvintelor și să-și bată joc de el. Erau răi ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă și să-l Înlocuiască, atât cât se pricepuse, cu cel de la câmpie. Căci, auzindu-i spusa molcomă, melodioasă și cu moliciuni ce lungeau cuvântul, se apucaseră să-l maimuțărească. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
blestemată. Poate că numai privind din această perspectivă vom înțelege mai bine răul din noi și răul dintre noi. Există oameni, care considerând că au fost izgoniți pe nedrept din rai, se supără pe Creatorul lor și beau cupa cu venin a răului până la capăt. Din această perspectivă, cum spuneam, vom înțelege infinitele violențe, războaiele, crimele și oceanul de durere în care se scaldă ființa umană, stăpânită de nimicnicie. Dacă a fost o ființă nesupusă față de Dumnezeu, omul rămâne o ființă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
românești. Dar când n-au avut cauzele bune dușmani? Cine izbește în noi dă cu noroi în steagul culturii române; cine ne înjură pentru că voim să luminăm poporul este nepretinul neamului nostru și cine strigă împotrivă cu gura spumegătoare de veninul pizmii este unealta intereselor josnice, un nefericit care-și teme pâinea.” I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288961_a_290290]
-
în care oricine își vede chipul, devine martoră a oglindirii celor doi tovarăși neașteptați: poetul și șarpele sau, conform interpretării noastre, autorul și visul său fixat în inconștientul creator: "Cu burtă flască, la urechi rubin, / Cu clopoței de slavă și venin, / Vecin cu mine se târăște. Totuși, / Împărtășesc pe baltă albii lotuși.//" 111 Zoomorfismul evidențiat în texte nu este doar rezultatul onirismului, ci și al personae, dacă ne raportăm, de data aceasta, doar la romanul Patul lui Procust și la una
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
concludent, mai ales că varianta oficializată a cauzei morții o constituie mușcătura șarpelui malefic. Există o inadecvare între locul acțiunii și instrumentul morții în sensul că, într-o țară ca Danemarca, mereu bântuită de frig și hula mărilor, șarpele cu veninul letal nu găsește condiții de dezvoltare biologică. Inadecvarea ne dă dreptul să conchidem că reinvestirea biblică este apanajul inconștientului creator shakesperian. Totodată, uciderea fratelui ne amintește de episodul lui Cain și Abel, după cum astuția Gertrudei se încadrează în același context
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
extaze, invocații, oftaturi, eroii lui B., căutători de himere, simțitori peste poate, tânjesc după o iubire „dulce”, ideală, sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
desparte de lume și în care, captiv, sinele își construiește sentimentul unei libertăți explozive. Conștient, însă, că totul e consecința unei mistificări, Cioran nu-și poate învinge nici nostalgia paradisului, nici invidia („Invidia e fiziologică. A trăi înseamnă să secretezi venin” Ă II, 386), cu atât mai puțin violența, căreia îi vom dedica pagini aparte, sau dezgustul față de sine. Dacă se disprețuiește, Cioran o face tocmai din acest motiv, al neputințelor, doar că o face cu voluptate, căci neputința devine ea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la victoria cinicilor. „Iubesc orice formă de violență contra propriei ființe” (I, 86). El, care în momentele de tristețe are „nostalgia cruzimii” (I, 74) și care crede în „virtuțile febrei” (26), el, care spune „există în mine un fond de venin pe care nimic nu-l va putea diminua sau neutraliza” (I, 27), privește cu admirație insistențele sfintei Tereza, mai ales în principii, ține să precizeze, asupra „importanței supunerii” (I, 127). După câteva explorări despre furie, Cioran își mută câmpul de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
anxietate. Iată: „Toată dimineața, senzație de bucurie, de fericire chiar. Umorile noastre, și nimic altceva, determină viziunea noastră despre lume. Asupra acestor umori însă n-avem nici o putere” (I, 337). De vină este, cum o precizează într-un loc, un venin nostalgic. Oriunde pe pământ, Cioran s-ar simți la fel. Prin urmare, spune: „Cred sincer că un înger s-ar simți pe pământ mult mai acasă decât mine. Dar comparația nu este bună: căci nu puritatea mă împiedică să fiu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la fel. Prin urmare, spune: „Cred sincer că un înger s-ar simți pe pământ mult mai acasă decât mine. Dar comparația nu este bună: căci nu puritatea mă împiedică să fiu la unison cu lumea, nu, e altceva, un venin nostalgic, pe care doar demonii, foști îngeri, îl pot presimți sau concepe” (I, 158). Fost înger, adică demon, Cioran apelează la soluția muncii fizice pentru a ucide în sine răul conștiinței individualizatoare. De fapt, pentru a regăsi extazul: „Extazul e
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
salcie acoperite cu lințoliu; Suiți-vă pe razele departe luminînd a' soarelui încoronat cu străluciri, Să ajutați îndoliații nouri ce distilează lacrimi. Voi aburi de otravă, peste capul meu zvîrliți-vă; Voi vipere colcăitoare, picioarele-mi înfășurați-le; Voi broaște,-împrăștiați-vă veninul pe cărarea-mi; Voi meteori nimicitori, străluciți asupră-mi. Voi anotimpuri împresurătoare, anul prindeți-l; Și interziceți răsăritul primăverii cu-ale ei splendori; Nu lăsați grînele s-apară, cele ce viața o păstrează; Iar vijeliile muginde hăcuiască cerurile". Voi rîușoare
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un soț căruia i se închină ca unei divinități atotputernice: „Cu toate aste, veșnic răbdătoare,/ și-a pus în gând ființa cea smerită/ Veninul tot al sorții să-l înghită.// Căci se-nchina voinței celui cărui/ De mult cu trup și duh se dăruise/ Ca unui Dumnezeu.”802 Femeia este supusă unui ultim supliciu, acela de a se vedea înlăturată din poziția de soție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deja cîteva tehnici foarte bune de prim ajutor În caz de emoții puternice: Cuplajul (pagina 62), Închiderea (pagina 61), Perierea Meridianului Triplu Cald (pagina 107) și Poziția Wayne Cook (pagina 56). Pentru alte metode puteți experimenta cu Încărcarea bateriilor, Scoaterea veninului, Poziția Neurovasculară și Respirația Darth Vader. A. Încărcarea Bateriilor (timp - puțin mai mult de un minut) Atunci cînd vă simțiți extenuată, sau irascibilă sau gata de a izbucni În lacrimi această tehnică vă poate aduce relaxare, sprijin și forță pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
cînd mîna stîngă ajunge pe laterala sînului, adică pe cutia toracică (Splină 21) atingeți ușor ambele zone de 10 sau 12 opri În timp ce respirați adînc (vezi Figura 4-15b). 5. Repetați și pentru cealaltă laterală. Figura 4-15 Încărcarea bateriilor B. Scoaterea Veninului (timp - mai puțin de un minut) Primele două părți ale tehnicii Stingerii / Închiderii / Cuplajului din Capitolul 2 (pagina 74) sînt atît de puternice, Încît atunci cînd sînt efectuate În tandem eu le-am numit Scoaterea Veninului. Acestea Îndepărtează stresul și
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
Încărcarea bateriilor B. Scoaterea Veninului (timp - mai puțin de un minut) Primele două părți ale tehnicii Stingerii / Închiderii / Cuplajului din Capitolul 2 (pagina 74) sînt atît de puternice, Încît atunci cînd sînt efectuate În tandem eu le-am numit Scoaterea Veninului. Acestea Îndepărtează stresul și furia din corpul dumneavoastră deblocînd energiile congestionate și eliberînd spiritul: 1. Stați În picioare. Întindeți mîinile În față și Îndoiți ușor cotul formînd pumni și avînd Încheietura interioară a mîinii cu fața În sus, apoi respirați
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
sau două dintre metodele descrise acolo să reprezinte o sursă foarte bună pentru dumneavoastră. CÎteva dintre tehnicile care vă pot ajuta să rezolvați problema insomniilor sînt exerciții cu scop general, care v-au fost deja prezentate, cum ar fi Scoaterea Veninului (pagina 151), Întinderea coroanei capilare (pagina 58), perierea meridianului triplu cald (pagina 107), Conectarea Raiului cu Pămîntul (pagina 44) și Metoda Cuplajului (pagina 62). Deoarece dezechilibrele hormonale pot avea legătură cu insomniile ce sînt frecvent raportate la Începutul menopauzei, realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]