943 matches
-
și ceafa să se apropie de planul patului; • decubit ventral, membrele inferioare întinse, o pernă sub abdomen, mâinile pe creștet; • decubit ventral, picioarele întinse, coatele sprijinite pe sol, palmele pe sol (un unghi de 90° între braț și antebraț); • decubit ventral, picioarele întinse, brațele pe lângă corp, capul sprijinit pe un săculeț cu nisip, la nivelul sternului se plasează un alt săculeț cu nisip (de aceeași dimensiune cu primul), pe coloana dorsală și pe bazin se plasează săculeți cu nisip de dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
recuperare în spondilartrita anchilozantătc "Particularitățile programului de recuperare în spondilartrita anchilozantă" Mijloacele prin intermediul cărora KT poate acționa sunt grupate astfel: 1. Exerciții fizice izometrice, pasive, asistate; 2. Balneokinetoterapia; 3. Înotul. Exercițiile fizice se efectuează din pozițiile de decubit dorsal sau ventral, cvadrupedie, așezat, pe genunchi. Pentru a facilita înțelegerea exercițiilor pe care pacientul trebuie să le execute,se pornește de la rolul lor în asigurarea bunei funcționări a coloanei vertebrale (Lascarache și Guțiu, 1985). Mobilizarea coloanei lombare υ Pacientul: în decubit dorsal
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
picioarele să fie flectate pe direcția lor anatomică, fără devieri în abducție sau adducție; înainte de începerea exercițiului pacientul execută o inspirație de tip abdominal; se repetă acțiunea și cu celălalt membru inferior, apoi cu ambele picioare. υ Pacientul: în decubit ventral pe o banchetă, mâinile apucă marginea banchetei la nivelul umărului. ω KT este plasat în lateral, P pe piept la nivelul sternului, CP sub genunchi. Acțiunea: KT execută extensii ale membrelor inferioare, apoi ale trunchiului. Fig. VIII.36 a, b
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
sens contrar a centurilor scapulară și pelviană, cu schimbarea P și CP pe bazin și pe umărul opus; - bascularea unui picior înapoi în extensie și revenirea printr-o flexie mult peste nivelul piciorului de sprijin (spre torace); P pe fața ventrală a coapsei, CP pe torace; - flexia brațelor și apropierea bazinului de călcâie, revenire cu îndreptarea coloanei. Fig. VIII.37 a, b, c Fig. VIII.37 d, e Φ INDICAȚII METODICE: controlul KT trebuie să vizeze corectitudinea execuției mișcărilor; alternarea corectă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
se execută flexia împotriva gravitației; 4 - decubit dorsal, capul în afara suprafeței de sprijin, flexia capului și gâtului împotriva unei rezistențe moderate; 5 - aceeași poziție, flexia capului și gâtului împotriva unei rezistențe importante. Testarea mișcării de extensie Se execută din decubit ventral, numai că la scala 1 se palpează spleniusul capului înapoia apofizei mastoide. În rest, toate procedeele sunt identice ca la flexie, doar poziția de testare este de decubit ventral. Testarea musculaturii trunchiului. Testarea flexiei trunchiului Se testează de fapt mușchiul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
unei rezistențe importante. Testarea mișcării de extensie Se execută din decubit ventral, numai că la scala 1 se palpează spleniusul capului înapoia apofizei mastoide. În rest, toate procedeele sunt identice ca la flexie, doar poziția de testare este de decubit ventral. Testarea musculaturii trunchiului. Testarea flexiei trunchiului Se testează de fapt mușchiul marele drept abdominal care realizează flexia trunchiului. Ca mușchi accesori sunt micul și marele oblic ai abdomenului. Din decubit dorsal pe masa de lucru, se fixează genunchii. 0 - nu
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
are rolul de a susține corpul în diferite poziții. În aceste condiții, brațele asigură menținerea poziției respective, iar mâinile asigură contactul cu suprafața de sprijin. Principalele poziții în care mâinile au un rol important în asigurarea sprijinului sunt: așezat, decubit ventral, dorsal sau lateral. În poziția stând pe mâini, contactul picioarelor cu solul nu se mai realizează. Atârnatul se bazează pe prinderea unei bare cu ambele mâini, greutatea corporală fiind asigurată de membrele superioare. Agilitatea degetelor este ilustrată de capacitatea acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
corp. ω KT este plasat în spate, P pe vârful scapulei afectate, CP pe umărul sănătos. Acțiunea: se împinge în vârful scapulei pentru a o deplasa cranial; partea sănătoasă se menține la orizontală. Fig. IX.1 υ Pacientul: în decubit ventral, brațele pe lângă corp. ω KT este plasat în lateral; P cu mâna în supinație, degetele apropiate pe vârful scapulei, CP cu policele pe latura axială a scapulei, degetele 2-5 sub axilă. Acțiunea: se presează de jos în sus pe vârful
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
omoplatului υ Pacientul este așezat. ω KT se află în lateral, P pe treimea distală a brațului, CP pe umăr. Acțiunea: se duce brațul în abducție, concomitent cu ducerea antebrațului în rotație internă. Fig. IX.3 υ Pacientul: în decubit ventral, cu umărul în afara masei, brațul flectat la 90°. ω KT este plasat în lateral, P pe cot, CP sub axilă. Acțiunea: abducția brațului, concomitent cu presiunea axilară pentru ridicarea umărului. Fig. IX.4 Adducția omoplatului υ Pacientul: în decubit dorsal
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
υ Pacientul: așezat, brațul afectat în abducție, flectat din cot. ω KT se află în spate, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: adducția brațului cu dirijarea antebrațului spre regiunea lombară. Fig. IX.6 a, b υ Pacientul: în decubit ventral, cu brațul în abducție, cotul extins. ω KT este plasat în lateral, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: adducția brațului și atingerea fesei opuse cu degetele. Fig. IX.7 a, b Mobilizările pasive ale articulației scapulo-humerale Considerată cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ω KT este în lateral, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: apropierea brațului de corp prin alunecarea pe suprafața mesei; KT împinge pe cot și menține umărul în poziția inițială. Fig. IX.10 a, b υ Pacientul: în decubit ventral pe masă, brațul în abducție 90°. ω KT este în lateral, P pe cot, CP proximală a brațului. Acțiunea: adducția brațului și atingerea fesei opuse cu mâna pacientului. Fig. IX.11 a, b Flexia (proiecția înainte sau anteducția) υ Pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
la 90° pe torace. ω KT este în lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP pe umăr. Acțiunea: ridicarea brațului înainte la 90° și fixarea umărului pe masă prin CP. Fig. IX.12 a, b υ Pacientul: în decubit ventral, cu umărul în afara mesei. ω KT este în lateral, P pe treimea distală a brațului, CP pe umăr. Acțiunea: coborârea brațului în atârnat, cu ușoare tracțiuni exercitate pe braț și cu fixarea umărului prin CP. Fig. IX.13 a, b
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pe treimea distală a brațului, CP pe umăr. Acțiunea: coborârea brațului în atârnat, cu ușoare tracțiuni exercitate pe braț și cu fixarea umărului prin CP. Fig. IX.13 a, b Extensia (proiecția înapoi, retropulsia sau retroducția) υ Pacientul: în decubit ventral, brațul afectat pe masă, pe lângă corp. ω KT este în lateral, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: ridicarea brațului de pe planul mesei cu alunecarea palmei pe masă, ușoare tensiuni la capătul cursei descrise de braț. Fig. IX.14 a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
dorsal, brațul în abducție 90°, cotul flectat. ω KT se află în lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP pe umăr. Acțiunea: coborârea antebrațului sub planul mesei. Fig. IX.16 a Fig. IX.16 b υ Pacientul: în decubit ventral, cu antebrațul în afara mesei. ω KT este în lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP pe treimea distală a brațului. Acțiunea: prin bascularea distală a antebrațului se obține rotația internă la nivelul articulației scapulo-humerale. Fig. IX.17 a, b
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
extensia cotului. Fig. IX.26 a, b Retroducția sau retropulsia - mișcarea este susținută de mușchii marele și micul rotund, marele dorsal și fasciculul posterior al deltoidului, iar din partea articulației scapulo-toracice participă romboidul, marele dorsal și trapezul. υ Pacientul: în decubit ventral la marginea mesei, cu brațul afectat pe lângă corp. ω KT este plasat lateral, P pe articulația pumnului, CP pe cot. Acțiunea: retroducția brațului. Fig. IX.27 a, b υ Pacientul: așezat pe taburet cu palma pe coapsă, cotul flectat. ω
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
antebrațului. Fig. IX.33 a, b Φ INDICAȚII METODICE: se execută mobilizarea antebrațului prin întindere, concomitent cu fixarea brațului pe suprafața mesei; în finalul extensiei realizate se execută 2-3 tensiuni; același exercițiu se poate executa și din poziție de decubit ventral, cu palma în pronație. υ Pacientul: în așezat, cu brațul afectat în abducție pe masă, antebrațul în flexie, cotul sprijinit pe un săculeț cu nisip, palma în pronație. ω KT este plasat lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
deplasează segmentele; scopul urmărit. Grupa poziției de cvadrupedie Pacientul poate lua această poziție fie prin forțe proprii, fie cu ajutorul kinetoterapeutului. În condițiile în care pacientul întâmpină dificultăți de adoptare a acestei poziții, se poate proceda astfel: υ Pacientul: în decubit ventral, palmele pe sol la nivelul umerilor, coatele lipite de trunchi. ω KT este plasat în lateral, cu mâinile pe crestele iliace. Acțiunea: KT trage în sus bazinul, moment în care pacientul flexează coapsele pe trunchi și gambele pe coapse. Concomitent
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
faptul că un pacient cu un grad ridicat de spasticitate poate efectua mult mai ușor trecerea din decubit lateral, deoarece flexia membrelor inferioare este mult facilitată de această poziție. KT acționează doar asupra bazinului, pentru a-l poziționa în decubit ventral cu genunchii în flexie și cu sprijin pe palme. Acțiunea poate fi efectuată pe pat, pe masa de lucru sau pe saltea, la sol. În raport cu poziția pacientului, KT se poate plasa: în lateral, în față, în spate. KT plasat în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
piciorul în partea în care se rotește capul și îl flectează pe celălalt. Fig. X.46 a, b, c Dacă se continuă mișcarea de rotire a capului, trunchiul urmează această mișcare, ceea ce îl conduce pe pacient la rostogolirea în decubit ventral. Se recomandă ca imediat să se revină în poziția de decubit dorsal, utilizând același procedeu de flectare și răsucire a gâtului. Rostogolirea trebuie executată spre dreapta și apoi spre stânga, cu indicația ca la finalul fiecărei rostogoliri capul să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
membrelor la poziționarea capului. În condițiile în care pacientul posedă un bun control al extensiei capului, rostogolirea este condusă mai ușor de către KT, aplicând prizele și contraprizele pe membre, bazin sau pe trunchi. Procedeele utilizate: - din decubit dorsal în decubit ventral, acțiunea KT este asupra bazinului și a mâinii de aceeași parte Fig. X.47 - din decubit ventral în decubit dorsal, acțiunea este concentrată pe torace și pe bazin de partea opusă Fig. X.48 a, b - din decubit dorsal în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
este condusă mai ușor de către KT, aplicând prizele și contraprizele pe membre, bazin sau pe trunchi. Procedeele utilizate: - din decubit dorsal în decubit ventral, acțiunea KT este asupra bazinului și a mâinii de aceeași parte Fig. X.47 - din decubit ventral în decubit dorsal, acțiunea este concentrată pe torace și pe bazin de partea opusă Fig. X.48 a, b - din decubit dorsal în decubit ventral, cu acțiune asupra picioarelor, P și CP (KT este cu brațele încrucișate). Fig. X.49
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
KT este asupra bazinului și a mâinii de aceeași parte Fig. X.47 - din decubit ventral în decubit dorsal, acțiunea este concentrată pe torace și pe bazin de partea opusă Fig. X.48 a, b - din decubit dorsal în decubit ventral, cu acțiune asupra picioarelor, P și CP (KT este cu brațele încrucișate). Fig. X.49 a, b Pacientul care are un control bun al capului se va răsuci singur, reușind să asocieze mișcările cu privirea. Observație: în timpul executării rostogolirilor, cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cu pacienții cu care se poate comunica). 2. Rulările Pacientul care reușește să controleze mai bine rostogolirile, chiar și cele executate cu ajutor, trece la o altă formă de mișcare, și anume la rulări, care pot fi executate din decubit ventral sau dorsal. Rularea din decubit ventral este mult ușurată dacă se utilizează o minge mare, pe care se așază pacientul cu fața în jos, cu brațele și picioarele în abducție. Având o mare suprafață de sprijin, această poziție îi oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
comunica). 2. Rulările Pacientul care reușește să controleze mai bine rostogolirile, chiar și cele executate cu ajutor, trece la o altă formă de mișcare, și anume la rulări, care pot fi executate din decubit ventral sau dorsal. Rularea din decubit ventral este mult ușurată dacă se utilizează o minge mare, pe care se așază pacientul cu fața în jos, cu brațele și picioarele în abducție. Având o mare suprafață de sprijin, această poziție îi oferă pacientului încrederea că este protejat. Exercițiul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
-l mențină rotunjit, ceea ce determină dificultăți la ridicare în ghemuit. 3. Târârea Evoluția unui pacient spastic este legată de trecerea prin stadiul de târâre, înainte de a achiziționa alte componente care să-l conducă spre obținerea autonomiei de deplasare. Din decubit ventral, pacientul este pus în situația de a se deplasa în poziție joasă. Sunt absolut necesare îndeplinirea următoarelor condiții: - să poată menține capul ridicat; - să poată menține coloana și șoldurile în extensie; - să reușească să se sprijine pe antebrațe cu degetele
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]