4,259 matches
-
stăruitor: — Nu trebuie să ne încredem în răspunsuri, nu sunt niciodată ceea ce am vrea noi să fie, nu credeți? Apoi împinse în apă cu vârful pantofului stâng mușchiul pe care mai înainte îl desprinsese cu bastonul. Era moale, de un verde proaspăt, și dansă într-un vârtej înainte de a ajunge în mijlocul râului, și de a se scufunda. Mă întorsei spre Destinat. Dispăruse. Viața își urmă cursul, după cum se spune, iar războiul se termină. Clinica se goli încetul cu încetul, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ineditul ei, nu te-ai fi așteptat să iasă din femeia aia mică și subțire un glas atât de puternic, drept, voluminos, puțin hârâit, glas de altistă care fumează mult. Termină de cântat, se face din nou liniște, roșul îmbracă verdele, în lungul grădinii, trifoiul și lucerna se ridică purpuriu, tulpina mărului cu o sută de mii de brațe are altă culoare decât cea de dimineață, când era un copac palid, nevăzut aproape, acum, de când e înstăpânit de cele două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
icre, piftii, mizilicuri, bunătăți. Ferestrele sunt deschise, se aud păsările, o slujbă întreagă!, își spune Maestrul, e atât de atent la melodiile și cuvintele lor, privise de dimineață în coroanele copacilor din grădină, mieii și iezii se jucau prin vârfuri, verdele pădurii din satul lui, de acasă, se întindea și aici, peste raiul de după gard, o slujbă întreagă... Cei trei de la masă, Maestrul, Cezarina și Laszlo, mai vârstnicul ei regizor, discută zgomotos, vesel, Loredana se pregătește să treacă din bucătărie spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
foarte vulgari și sunt sigură că vom deveni națiunea măreață -, dar (aici a suspinat) simt că viața mea ar fi trebuit să moțăie până la sfârșit lângă o civilizație mai veche și mai blândă, Într-un ținut cu multe nuanțe de verde și maroniuri autumnale... Amory n-a zis nimic, așa că mama lui a continuat: — Regretul meu e că n-ai fost Încă În străinătate, dar, fiind bărbat, e mai bine să te maturizezi aici, sub aripile vulturului care rânjește - am folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o atribuie lui Hristos. — Doamne! a strigat Jesse și s-a prăbușit pe spate, În coșul de hârtii. AMORY SCRIE O POEZIE Săptămânile goneau. Amory se ducea uneori la New York, cu speranța de a găsi un autobuz nou, de un verde strălucitor, care, cu lucirea lui de acadea, să-i creeze bunădispoziție. Într-o zi s-a aventurat să vadă reluarea de către o companie teatrală a unei piese al cărei titlu Îi era vag familiar. Cortina s-a ridicat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei, Amory se plimba pe promenada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Școala participă mereu la asemenea acțiuni, ca apoi să se laude cu ele. O mulțime de flori multicolore, de primăvară și nu numai, răsar din toate locurile și ungherele și fac ca orașul să fie acum mult mai bogat, un verde proaspăt în locul uniformelor străine care au dispărut ca urmare a unui acord între state. Au dispărut și rușii, cei mai răi dintre toți, deși ei nu fac de obicei nimic de bunăvoie, ci preferă să‑i silească pe alții, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bășină, de care Rainer se teme cel mai mult. A luat‑o pe străzi lăturalnice și conduce vehiculul spre lacul de acumulare, deja s‑a apropiat periculos de mult de natură, care și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc de manevră. Tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Rainer pe tata. # Bazinul de înot Jörger reprezintă un contrast puternic. Pe de‑o parte, un contrast față de Waldviertel, unde Rainer a fost nu de mult și unde omul n‑a câștigat încă lupta cu natura - „pădurea maiestuoasă, de un verde închis și granitul dur, cenușiu și‑au pus acolo amprenta pe peisaj și o frumusețe simplă, nemiloasă se așterne peste prăpăstiile adânci și peste podișurile întinse. În plus, pădurile acestea liniștite și întunecate i‑au inspirat pe mulți dintre aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mișcări din care să reiasă că știu bine să înoate. Dar de fapt nu știu. Se aruncă cu mult zgomot și stropi unde‑i apa de un metru și atingi fundul cu picioarele, totul e să pară periculos. Mai încolo, verdele, misterul întruchipat de cei patru metri de apă pe verticală, le inspiră o groază ce n‑ar fi mai mare nici dacă ar putea să privească direct în ei înșiși. Aici te poți bucura de curățenia potențată de mirosul intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nimic... declară Akemi sub un val de lumină. Între timp părăsiserăm restaurantul unguresc și intrasem Într-un bar, decorat În stilul caracteristic al Coastei de Vest a Statelor Unite, unde lumina neoanelor pâlpâind neîncetat Îți diviza fața În două jumătăți: una verde și una roz. Nici eu nu simțeam nimic. Nici cel mai mic efect. În cele din urmă găsiserăm o cameră cu un pat dublu după ce sunaserăm la toate hotelurile din Tokyo. Mă gândeam că o atmosferă cât mai neutră era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Am coborât niște trepte și apoi am luat-o pe o alee lungă. În fața ușii studioului lui Poliza am fost întâmpinați de un bărbat îmbrăcat într-un sacou de culoare crem, pantaloni verzi, cravată din mătase în diferite nuanțe de verde și cu o garoafă roșie la butonieră. Nici un efort sau bănuț nu fusese cruțat pentru înfățișarea lui, dar efectul general o lipsă atât de mare de bun-gust, încât arăta ca un mormânt țigănesc. Poliza ne aruncă o privire și hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cuvânt. A fost foarte ciudat. De parcă eu mă evaporasem. Foarte bine, Sarah. Acum, ia spune-mi. Ai zis că ai crezut că sunt polițiști. Purtau uniforme? Ea dădu nesigură din cap. — Să începem de la culoarea acestor uniforme. Un fel de verde, cred. Știți, ca de polițist, numai că un pic mai închis. — Cum erau pălăriile lor? Ca de polițist? — Nu, erau pălării cu borul ascuțit. Mai degrabă ca ale unor ofițeri. Tati a fost ofițer în marină. — Altceva? Insigne, panglici, medalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
femeiuști verzi. — Plăcerea a fost reciprocă, răspunse una dintre ele. Voi, pământenii, sunteți și cei mai haioși din spațiu. — Am putea să vă luăm adresele ? îndrăzni Dromiket 4. — N-are sens, răspunse femeiușcă. Noi, cu stația noastră, ne deplasăm spre verde, iar voi urmați deplasarea spre roșu. Dar putem să vă dăm niște poze. — Poze n-aveam voie. Ni le ia la aterizare, zise Dromiket 4. — Atunci ce să vă dăm? întrebară femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elenă Marin Alexe Am căutat fericirea, zi de zi, ăn de an, în sublimul naturii renăscute, din verdele crud, abia sărutat de razele soarelui din zori... prin coloritul magic din flori, am căutat fericirea, dar n-am găsit decât întrebări. Am căutat fericirea, zi de zi, ăn de an, în ramurile suspinând de rod, în bucuria inimii curate
Fericirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83346_a_84671]
-
nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub verdele lumilor plai Arai o lumină mioapă. MOD Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid La gama turlelor acelor locuri, Întreci orașul pietrei, limpezit De roua harului arzând pe blocuri, O ceasuri verticale, frunți tîrzii! Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două; Iar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cuprinderea, și spirituală, nu se poate lipsi de elementele intelectuale, aritmetice, ale unei melodice simple, ale unei strângeri complimentare de culori. Aceste sunt esențe și ca atare trebuiesc asociate corpului liric. Astfel, d-l Blaga propune la rîndu-i un anumit verde, ca veridică lumină a filonului nocturn, visul. Lumina de asemenea: a zodiilor, a Mormântului sărit din peceți la cutremur, a punților nevertebrate dintre pământuri și redutabile și ultime judecăți. Somnul cu grafica lui variabilă, cu deplasări răsturnătoare conciliate în unitatea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
suspinând, Durerea o simt tot mai grea, Dar timpul aleargă cu orele-n gând, Se-apropie iarna cea rea. Văd, totuși, cu câtă splendoare și fast, Se plimbă azi toamna pe-alei, Cu-alaiuri ce poartă pe umeri contrast De verde și roșu-n condei. Aromă pe gust, caruselul divin, Umple privirea și zarea, Buchet de miresme pe cerul senin, Cheamă în horă culoarea. Privirile cad pe salcia tristă, Cu-n gând ce mă poartă mai sus, Cuprinsă de dor șterg
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
lumea?Am pășit și uneori m-am abătut în pădurile de sălci și de plopi, desișurilorde trestii și papură...am atins uneori, doar cu privirea mulțimea plantelor acvatice. Viețuitoarele, mulțimea păsărilor care-și duc traiul în acestimperiu al frunzelor, al verdelui nuanțat. Am ascultat gânguitul în limbi,nedeslușite de noi cei care pretindem că posedăm un car de limbi. Maiavem de învățat!? Și poate, atunci posedând și limbile păsărești, vomposeda și inteligența prieteniei, dragostei adevărate. În această primăvară plăcută, am avut
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
soare vin să cadă cu mângâieri care trezesc pe ghiocei, de sub zăpadă și primăvara o vestesc. Natura iarăși se trezește din amorțirea cea geroasă, a Iernii ce ne părăsește plângând cu lacrim-apătoasă. Încet, încet , fire de iarbă răsar timide-n verde crud, iubiri de soare vor să soarbă, când tril de păsărele-aud. Iar mugurii apar pe ramuri să-mbrace pomii, să dea viață. Puhoi de gâze, zeci de neamuri roiesc în calda dimineață. Răsună multă veselie prin munți, păduri sau în
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]
-
iarbă crudă și a floare Copacii rad cu răsăriri de muguri, Noi în livadă suntem iarăși singuri Și ne-mpletim un vis din razele de soare. Toate par mai clare în răcoare, Cerul se apleacă peste noi, Culegem flori din verdele zăvoi Și legăm cu raze buchete de cicoare. Țîțîna Nica Țene
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
în: Ediția nr. 333 din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dedicație pe manuscrisul inimii Cântă! mi-a zis mama în timp ce-mi țesea copilăria într-un lan cu izvoare. Împletește frunze până ce umbra nucului va îmbrăca fereastra în verde, eu culeg un ciorchine oarecare din pânza de păianjen! Nu știam că aduna deniile pe acoperișul casei pentru a le număra în zodia singurătății ce va fi devenit muzeu în haina de-acum; se răsucea iederă botezată la flacăra credinței
DEDICAŢIE PE MANUSCRISUL INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364571_a_365900]
-
un pelerin îndrăgostit care-și spăla chipul la jumătatea distanței dintre cer și pământ. - Intră în codrul din stânga pieptului. Vei da la o parte arbuștii albiți de nesomn, vei afla că așteptarea mi-a fost fortăreață...Sunt acolo, prizonier în verdele tău! - Ce bine că mă auzi. Eram pe cale de a înnebuni în muguri flămânzi. Noroc că am așternut aplauze peste mâlul rămas de la petrecerea izvoarelor! - Caută vechile noastre șoapte. Au mai rămas câteva în temnița ta. Dar și acestea sunt
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
această meditație bazată pe Psalmul 28:7, autorul ne spune: „E o dimineață neasemuit de frumoasă de mai, cu răcoare și soare luminos. M-am plimbat prin grădină, admirând florile, renăscute parcă după ploile de astă noapte. Iarba, de un verde intens, râde în soarele dimineții. E atâta prospețime în aer și e atâta poftă de viață, în toată natura. Păsările se iau la întrecere în triluri. Parcă simt și eu, prin vene un flux înnoitor de viață și bucurie de
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
mai trebuie să-mi crească ramuri? Să număr luminile pe care le-am aprins în ziua sfântă, apoi să număr păcatele, urmele, umbrele, apoi să privesc peste umeri și dacă văd că un străin zâmbește înseamnă că s-a prins verdele de talpa mea. Spațiu în plus cu noi în minus. Pregătim oracolul vieții cu file goale. Ne pregătim să vedem lumina cu umerii lăsați, cu noi grei pentru pământ și ușori pentru cer. Ne pregătim să nu mai fim noi
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]