1,741 matches
-
verzi trase. În timp ce Îmi savuram ciocolata care Începuse să se cam topească, m-am trezit În fața unei clădiri cu arhitectură impunătoare, dar pictată vesel, cu pereții galbeni și acoperiș roșu, aflată chiar vizavi de poarta Cetății, lângă fosta cofetărie a verișoară-mii Nelly. Pe o plăcuță scria : „Bethlen Gábor Kollégium“, iar pe o altă plăcuță, „muzeul de Științe ale Naturii“. Înăuntru totul mirosea a vechi, a lemn și a mucegai, ca și cum mirosul vechii Cetăți plutise de peste drum până aici. Din nefericire
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Grădina Edenului, mi-a explicat soră-mea. Astfel deghizată m-am strecurat În urma lui tata pe lângă tufa de zmeură pe portița care duce În sus spre biserică, nescăpând de binecuvântarea usturătoare a urzicilor. Pe drum ne-am Întâlnit cu Veta, verișoară-mea, cu fetele ei, care au rămas cu gura căscată de uimire să mă vadă tocmai pe mine - ptiu, ptiu, dracul gol ! - În drum spre biserică (aveam această reputație pentru că fusesem văzută sărutându-mă cu un băiat la discoteca din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
București direct de la Satu-mare, unde fusesem cu gașca lui Boe la un festival să iau nu știu ce premiu, făcând astfel rost de banii de chirie pe prima lună. Urma să locuiesc la mătușă- mea și să Împart camera și patul cu verișoară-mea, care era studentă la medicină. orașul nu promitea nimic, era respingător, murdar și plin de personaje care interacționau Într-un fel de dialog al surzilor. Fiecare Își făcea jocul, ca un mecanism care așa fusese lăsat de Ăl’ de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Dacă ai coaie, Îți spargi bula de săpun. După trei luni de București mă simt perfect antrenată să trăiesc În afara bulei. Vrei să știi ce se află În camera mea ? Șifonierul mătușă-mii și patul În care dormim eu și verișoară-mea. Atât. la o adică, aș putea să mă mut și În Gara de Nord, am spus eu, umflându-mă În pene. — Și unde ai mai scrie ? Pe genunchi ? — Tocmai, că nu mai scriu. mi-am spart toate bulele de săpun. Acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și te scufundă. Într-un târziu m-am ridicat din pat și am Început să mă Învârt prin cameră, ca un fluture de noapte care se izbește de bec. Din fericire, În noaptea aceea eram singură În cameră - peste weekend verișoară-mea dormea ca Întotdeauna la prietena ei. — Cât de proastă sunt ! spuneam eu cu voce tare. Eu mă dau de ceasul morții, iar el e În brațele nemțoaicei. Apoi În secunda următoare Îmi spuneam : Cât de proastă sunt ! N-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
verzi trase. În timp ce îmi savuram ciocolata care începuse să se cam topească, m-am trezit în fața unei clădiri cu arhitectură impunătoare, dar pictată vesel, cu pereții galbeni și acoperiș roșu, aflată chiar vizavi de poarta Cetății, lângă fosta cofetărie a verișoară-mii Nelly. Pe o plăcuță scria : „Bethlen Gábor Kollégium“, iar pe o altă plăcuță, „Muzeul de Științe ale Naturii“. Înăuntru totul mirosea a vechi, a lemn și a mucegai, ca și cum mirosul vechii Cetăți plutise de peste drum până aici. Din nefericire
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Grădina Edenului, mi-a explicat soră-mea. Astfel deghizată m-am strecurat în urma lui tata pe lângă tufa de zmeură pe portița care duce în sus spre biserică, nescăpând de binecuvântarea usturătoare a urzicilor. Pe drum ne-am întâlnit cu Veta, verișoară-mea, cu fetele ei, care au rămas cu gura căscată de uimire să mă vadă tocmai pe mine - ptiu, ptiu, dracul gol ! - în drum spre biserică (aveam această reputație pentru că fusesem văzută sărutându-mă cu un băiat la discoteca din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
București direct de la Satu-mare, unde fusesem cu gașca lui Boe la un festival să iau nu știu ce premiu, făcând astfel rost de banii de chirie pe prima lună. Urma să locuiesc la mătușă- mea și să împart camera și patul cu verișoară-mea, care era studentă la medicină. Orașul nu promitea nimic, era respingător, murdar și plin de personaje care interacționau într-un fel de dialog al surzilor. Fiecare își făcea jocul, ca un mecanism care așa fusese lăsat de ăl’ de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Dacă ai coaie, îți spargi bula de săpun. După trei luni de București mă simt perfect antrenată să trăiesc în afara bulei. Vrei să știi ce se află în camera mea ? Șifonierul mătușă-mii și patul în care dormim eu și verișoară-mea. Atât. La o adică, aș putea să mă mut și în Gara de Nord, am spus eu, umflându-mă în pene. — Și unde ai mai scrie ? Pe genunchi ? — Tocmai, că nu mai scriu. Mi-am spart toate bulele de săpun. Acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și te scufundă. Într-un târziu m-am ridicat din pat și am început să mă învârt prin cameră, ca un fluture de noapte care se izbește de bec. Din fericire, în noaptea aceea eram singură în cameră - peste weekend verișoară-mea dormea ca întotdeauna la prietena ei. — Cât de proastă sunt ! spuneam eu cu voce tare. Eu mă dau de ceasul morții, iar el e în brațele nemțoaicei. Apoi în secunda următoare îmi spuneam : — Cât de proastă sunt ! N-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iubeai <victor37>: o iubeam <maya32>: și ea te-a iubit. E atît de trist... <victor37>: da. Dacă nu ar fi fost orgoliul. Dacă aș fi știut să iert. Dacă am fi știut să ne cerem iertare <victor37>: i-a spus verișoarei mele că se mărită <victor37>: pentru că și-a pierdut speranța că se va mai mărită cu mine <maya32>: șapte ani! De ce nu ai cautat-o? <victor37>: probabil m-a rănit o dată prea mult <victor37>: nu stiu daca ma iubea
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
zile, Giurgiuveanu reprezenta pe Felix în raporturile cu școala, plătea taxele, semna în calitate de corespondent, iar Felix, la rândul lui, îi trimitea știri despre el. De altfel, relațiile acestea nu erau deloc pricinuite de simpla întîmplare a tutelei: "unchiul Costache" și "verișoara Otilia", care trecea în genere drept fata lui Costache, fuseseră totdeauna numele cele mai pomenite din casa doctorului Sima și socotite ca simbol al rudeniei apropiate. Felix nu văzuse pe Costache Giurgiuveanu decât cu mulți ani în urmă, ca copil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decât cu mulți ani în urmă, ca copil, și tot atunci o cunoscuse și pe Otilia, care era o simplă fetiță. Dar în fiecare an scria la sărbătorile consacrate și în alte câteva împrejurări "unchiului Costache", întrebînd ce mai face "verișoara Otilia", iar Otilia scria "unchiului Iosif", întrebînd ce mai face "vărul Felix". Tânărul fiu al doctorului și Otilia erau astfel în chip oficial intimi prin corespondență și desigur că, dacă s-ar fi întîlnit, n-ar fi putut decât să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
corespondență și desigur că, dacă s-ar fi întîlnit, n-ar fi putut decât să continue și oral stilul familiar din scrisori. Zăpăceala lui Felix era dar explicabilă. Numărul casei îl cunoștea infailibil, iar în casă locuiau "unchiul Costache" și "verișoara Otilia". G. Călinescu Rămăsese hotărât, în urma unei corespondențe pe care o ținea, nu-i vorbă, cu Otilia, că, îndată ce va termina liceul, va veni la București, în vederea continuării studiilor, urmând să locuiască la unchiul-tutor în strada Antim. Îl vestise la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de două șiruri de cozi împletite. Ședea cu coatele pe masă și cu capul între palme, privind jocul celor doi. La apropierea lui Felix, ridică ochii fixând cu avidă curiozitate pe tânăr și întinzîndu-i la buze o mână arcuită. - E verișoara Aurelia, comentă Otilia. Lui Felix numele acestea îi erau vag cunoscute, dar nu-și amintea să mai fi văzut vreodată persoanele. Îl supăra de altfel grozav ridicola valiză, pe care o trecuse în mâna stângă, neavând răgazul s-o așeze
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai cuminte să chemi doctorul când ești sănătos. Nu e așa, Vasiliad, ce zici? În loc să se arate jenat, ca o cântăreață căreia i se cere să cânte la vizite, doctorul răspunse hotărît: - Se-nțelege, se-nțelege! - Ce spui, Vasiliad, de verișoara mea Otilia, zise Stănică, arătând spre fată, nu-i așa că-i strașnică? Vasiliad păru a aproba, dar întrebă judecătorește: - Sunteți căsătorită? - Aș, pufni Stănică, ce căsătorită! Nici n-o sfătuiesc să secăsătorească. Azi, o fată frumoasă și inteligentă face carieră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l văzuseră la braț cu ea, îl bătuseră pe umăr. - Hoțule, cum ai pus mîna? Este cea mai elegantă conservatoristă și mai mândră. Nu s-atinge nimeni de ea. Spre a tăia bârfelile, Felix declarase o jumătate de adevăr. - E verișoara mea! Ca să-și satisfacă gusturile, Otilia avea nevoie de bani. Ei bine, cine putea să-i dea? Moș Costache? Acesta uita să dea bani și pentru coșniță. Lui, căruia îi datora în mod legal bani, nu-i dăduse până acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te îmbraci cu hainele altuia. Cum am ajuns acasă, am tăiat, am tocat mărunt rochia cu foarfecele. Aurica venea din propria ei inițiativă la școală la mine și se făcea că se interesează. Câte o colegă o întreba: " Căutați pe verișoara dumneavoastră?" "Mda, zicea mieros Aurica, dar nu mi-e verișoară. E o fată pe care o creștem de milă. Numai de-ar învăța!" Tu-ți dai seamă ce-nseamnă asta pentru o fată și mai ales la școală, unde colegele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tăiat, am tocat mărunt rochia cu foarfecele. Aurica venea din propria ei inițiativă la școală la mine și se făcea că se interesează. Câte o colegă o întreba: " Căutați pe verișoara dumneavoastră?" "Mda, zicea mieros Aurica, dar nu mi-e verișoară. E o fată pe care o creștem de milă. Numai de-ar învăța!" Tu-ți dai seamă ce-nseamnă asta pentru o fată și mai ales la școală, unde colegele sunt așa de rele. Și de ce, mă rog? Am avut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
speriară pe avocatul nostru. Doamna, dimpotrivă, tăcu, ca să nu-l supere. Hotărât, Stănică avea autoritate în familie. În mirosul de năut, el distinse efluviile unui parfum. - Cine miroase așa a parfum? Tu? se adresă el doamnei bogate, care-i era verișoară. Cu ce dai? - Uite cu ce dau! și doamna scoase din săculeț o sticluțăca un bloc de cristal. - Ad-o-ncoace! comandă Stănică și, punând mâna pesticluță, o varsă pe haină. - Stănică, țipă doamna, ești nebun? Cu asta se dă numaipuțin. Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu banii. Mamaei de viață! Când oi da de filon, mă scald în șampanie. Dați-mi niște bani, că mi-am cheltuit ultimele resurse pe covrigii tantei Agripina. Agripina asculta mulțumită discuția și ronțăia. - Cât să-ți dau, Stănică? întrebă verișoara. - Ce să-mi dai? Am zis și eu, așa. Parcă tu ai bani?Bărbatu-tău te ține din scurt. Să-ți văd geanta. Stănică luă într-adevăr geanta, privi în ea, mișcă admirativ din cap, luă câteva piese pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Parcă tu ai bani?Bărbatu-tău te ține din scurt. Să-ți văd geanta. Stănică luă într-adevăr geanta, privi în ea, mișcă admirativ din cap, luă câteva piese pe care și le strecură în buzunar și-apoi înapoie geanta verișoarei, decretînd: - Nu minte, are! Pe un scaun ședea, în apropierea unei ferestre înalte ce dădea înspre pălimar și curte, și care revela grosimea extra G. Călinescu ordinară a zidului, un domn bine îmbrăcat, cu o perlă în crăvată. Era ceva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tare, gropi mari, vinete îi înconjurau ochii, și era o mizerie s-o vezi vopsită violent pe față, ca să pară tânără. Otilia fu pe loc înduioșată și, fiindcă simțea lipsa până și a răului dacă se obișnuise cu el, revederea verișoarei o bucură. Îi mulțumi de cartea poștală și de scrisoare, făcînd-o să-și lase capul în jos, și atunci Stănică și Felix își dădură seama că Aurica scrisese pe furiș o scrisoare Otiliei. Scoase din geamantan niște nimicuri, o sticluță
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mort, Aurica țipă, Stănică se miră, alergă să vestească pe Aglae, care veni cu toată banda, tocmai pe când sosea și Otilia, care se opri, galbenă, în prag. Stănică sări la ea s-o îmbrățișeze și s-o mîngîie: - Otilia, Otilia, verișoara mea scumpă, fii tare, fii laînălțime, era doar de așteptat un astfel de deznodământ. Apoi explică tuturor întîmplarea: - Otilia tocmai mi-a spus: stai aici și păzește și cheam-ope Aurica! Eu m-am dus s-o chem pe cumnată-mea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
broască, găsită între fălcile șarpelui... - Să te rupi în figuri! - ...Sau cum să șubrezească baierele inimii cu apă în care s-a oglindit luna. Ori cu pământ din călcătura piciorului stâng... De învățat au învățat-o o droaie. Dar nici o verișoară de-a lui Ducă-se pe pustii nu i-a știut sifona fermecătoarei ora și ziua când îi vor ciocăni în fereastră Cei șapte prăduitori ce poate că-i vor aduce ei putrezirea... Cartierului, demolarea... Nouă, moștenirea ei de cocîrț
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]