2,335 matches
-
descrețea frunțile și le făcea viața suportabilă. Fiind mai izolați, pentru ședința de la centru, noi, cei din Dobrina, străbăteam șesul lat al Siretului, după ce treceam apa cu luntrea. Adesea rîul venea în vîrteje. Duhnind a băutură, barcagiul muta cu nepăsare veriga care ținea șaica pe sîrmă. Plecasem pe jos pe o vreme mohorîtă, șapte și cu secretarul opt. Chiar dacă la orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
putea spune că actuala poziție a lui Hideyoshi ar fi fost dificilă sau nefavorabilă. Dar adevărul era că nici tabăra de pe Muntele Hirai și nici poziția lui Hideyoshi nu țineau de propria lui bătălie personală. În esență, Hideyoshi lovea o verigă a alianței inamice încheiate între cei care se opuneau supremației lui Nobunaga; și el nu era nimic mai mult decât unul dintre membrele trupului lui Nobunaga, care încerca să rupă lanțul înconjurător al dușmanilor. Prin urmare, Nobunaga începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tău, căci ne-ai izbăvit din mîna lui Madian." 23. Ghedeon le-a zis: "Eu nu voi domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi." 24. Ghedeon le-a zis: "Am să vă fac o rugăminte: dați-mi fiecare verigile de nas pe care le-ați luat ca pradă." Vrăjmașii aveau verigi de aur, căci erau Ismaeliți. 25. Ei au zis: "Ți le vom da cu plăcere." Și au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
a zis: "Eu nu voi domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi." 24. Ghedeon le-a zis: "Am să vă fac o rugăminte: dați-mi fiecare verigile de nas pe care le-ați luat ca pradă." Vrăjmașii aveau verigi de aur, căci erau Ismaeliți. 25. Ei au zis: "Ți le vom da cu plăcere." Și au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. 26. Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
-mi fiecare verigile de nas pe care le-ați luat ca pradă." Vrăjmașii aveau verigi de aur, căci erau Ismaeliți. 25. Ei au zis: "Ți le vom da cu plăcere." Și au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. 26. Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare, de cerceii de aur, și hainele de purpură pe care le purtau împărații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
le-ați luat ca pradă." Vrăjmașii aveau verigi de aur, căci erau Ismaeliți. 25. Ei au zis: "Ți le vom da cu plăcere." Și au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. 26. Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare, de cerceii de aur, și hainele de purpură pe care le purtau împărații Madianului, și afară de lănțișoarele de la gîtul cămilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
au întâmplat Măricuței, fiica lui Precup hotnogul (comandant peste o sută de oșteni - căpitan n.n). --Când e poruncă, cu plăcere, sfințite. Da’ ce i s-a întâmplat Măricuței? --Asta o aflăm din mărturia vornicilor de poartă Roșca și Dumitrașcu Verigă, făcută la 16 septembrie 1666 (7175). Uite ce spun ei: “Scriem și mărturisim cu această scrisoare a noastră cum au mărsu Măricuța fata lui Precup hotnogul înaintea mării sale lui Iliiaș vodă (Alexandru) și a tot Divanul... dzicând... că i
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
noștri se feresc a vorbi. Nu și despre plictiseală, cum bine știi și exemplifici zilnic. Ai fidescoperit, iată, dureroasa lor întrepătrundere, numită Irina. Femeile îți amintesc ceva mereu amânat și rănit, așa ar spune amicul Marga. Vampire, gheară, lanț, fermoar, verigă, inel, amintește-ți, așa obișnuiai să-ți instruiești tinerii interlocutori asupra eventualelor partenere. Nici un fel de precauții, professore? Nu obișnuiai nici elementarele precauții cerute de suspiciunea care deja te înconjura și care avea să fie curând folosită pentru a-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nev să mă calce pe nervi. Să mă uit la ceas, Întrebându-mă cum să fac să plec cât mai repede. Am de gând : Să rămân calmă și iubitoare și să-mi aduc aminte că fiecare dintre noi este o verigă sacră din cercul etern al vieții. (Asta tot de la Cindy Blaine o știu.) Ai mei locuiau Înainte În Twickenham, locul În care am crescut. Dar acum s-au mutat din Londra Într-un sat din Hampshire. Ajung la ei acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spune Kerry, În timp ce eu tocmai pun sticla de șampanie pe care am adus-o În frigider. Vrei ceva de băut ? Așa-mi vorbește mereu. Ca și cum aș fi un musafir. Dar nu contează. N-am să mă stresez pe chestia asta. Verigi sacre din cercul etern al vieții. — E OK, rostesc pe un ton pe care Încerc să-l fac cât mai amabil. Îmi iau eu. Deschid bufetul unde ținem paharele, dar, spre supriza mea, mă trezesc uitându-mă la șiruri Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
șervetul la ochi. Știam eu că nu e o greșeală să venim ! Îmi ia mâna, iar eu Îi iau mâna lui tata și, pentru un moment, parcă suntem Într-o Îmbrățisare stângace de grup. — Știți... fiecare dintre noi e o verigă din cercul etern al vieții, spun, copleșită brusc de emoție. — Poftim ? Amândoi părinții mei mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mâna și iau o gură de cappuccino, după care ridic privirea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu? Cununie, bre! - Își Încârligă cele două degete arătătoare. Fata ridică din umeri și parcă-și cere iertare - dar n-a Înțeles. - Ghini, las-o așă, nemăritată!, face Mătușa Domnica un gest de lehamite. - N-o las, bre! Devușka! Asta... Verigă, bre, inel -iesti la tine? Îi arată devușcăi degetul Înverighetat, apoi dă să-i ia mâna, Rusoaica și-o retrage, atunci Moș Iacob Îi arată forma verighetei cu patru degete, arătătoarele și groasele, unite: Iesti? Iesti asta la tine? - Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
câinii s-au apropiat de noi gata să ne muște. Ne-am oprit, am deschis capacul lădoiului și cum era destul de mare, ne-am băgat în lădoi, eu trăgând capacul. Acesta s-a închis. Încuietoarea de la lacăt a căzut în veriga lacătului. Am stat cât am stat, până când câinii ne-au lăsat în pace. Dăm să ieșim din lădoi, dar mai ieși dacă poți. Eram închiși, fără să putem să mai ieșim. Atunci am început să ne zbatem în lădoi, nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dacă ar ști... Căci este vorba despre o adevărată „răsturnare copernicană” a viziunii despre Om și Lume. „Cîinii au aceleași drepturi de a trăi pe această planetă ca și oamenii”, afirmă o forumistă din Londra. Cîinii sînt însă doar o verigă în acest lanț al extinderii drepturilor și egalității, ansamblul vizînd nici mai mult, nici mai puțin decît egalitatea dintre cultură și natură. După ce, începînd de prin secolul al XVI-lea, s-a impus (cu greu !) ideea de egalitate a tuturor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință. Istorismul idealist transcendental este veriga ce realizează medierea și transferă întreaga instanță iluministă către marxism. Stânga hegeliană nu va înfăptui o fractură în sistem, așa cum vor face Nietzsche și Kierkegaard, întrucât ea a fost, de fapt, o consecință a sistemului pe care l-a continuat
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Agriculturii, Economiei, Învățământului și Cultelor, Sănătății ș. a. Poliția, Jandarmeria și Siguranța, căile de comunicație, porturile, regiile publice erau subordonate guvernului de la București. Pe lângă directorate, cu serviciile respective, a funcționat Consiliul provincial de coordonare și îndrumare generală a activității administrative. O verigă importantă în coordonarea acțiunilor între centru și autoritățile regionale a fost Cabinetul civilo-militar pentru Basarabia, Bucovina și Transnistria din cadrul Președinției Consiliului de Miniștri. Populația, în majoritate zdrobitoare, a salutat cu căldură și încredere revenirea administrației române, sub care se înfăptuise
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
luptei purtate în Basarabia de ani de zile și pe care aș putea-o numi: „Lupta pentru înăbușirea conștiinței naționale, prin atentate, incursiuni și atacuri de bande”. Episodul Tatar-Bunar-ului, pentru a fi cercetat și judecat trebuie pus în cadrul său firesc; veriga aceasta însângerată nu poate fi examinată decât odată cu lanțul din care face parte [...] Nistrul, frontieră nu numai a două lumi, dar și a două concepții de viață Și acum, că am încheiat acest lung pomelnic de date, de fapte și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
să scuture praful de pe capacul lăzii. Dar curând, Ieronim își dădu seama că praful se lipise ca un strat de noroi, neted și uscat, și zvârli sulul printre pachetele de lângă perete. Încredință lanterna lui Iconaru, și scoase din buzunar o verigă cu chei vechi. Începu să le încerce la nemereală, fără prea mare convingere. La răstimpuri, scutura cu putere lacătul, parcă ar fi vrut să verifice dacă era cu adevărat încuiat. - Fii mai cu băgare de seamă, șopti Iconaru, că faci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrebuințării spre o finalitate pragmatică exterioară și un scop imanent. Opera de artă se așează în fața ființei umane fără a mai trimite către un alt palier existențial, o altă trăire sau acțiune căreia ea i se substituie ca mijloc, drept verigă intermediară. Aici creația stă, în survenirea expunerii sale paradigmatice, ca unitate vie de mijloc și scop, ca simbioză de începuturi și sfărșituri abisale ce se revarsă asemeni unui crepuscul de sine stătător. Opera dăruită iubitorului artei trimite doar spre propria
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
curăța orașul de grupurile de vagabonzi și de golani plătiți de agenturi străine. Operațiunea eșuează dintr-o lipsă de sincronizare a organelor de partid locale, care ar fi trebuit să-i aștepte În gară și să continue manipularea. Fără această verigă importantă, ei reușesc să-și facă singuri o idee despre ce se Întîmplă, de fapt. Așa că toată povestea se Întoarce Împotriva autorităților, muncitorii din sud nu urmează planul și În cele din urmă ajung acasă, ducînd cu ei vestea că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fetițo? Pari cam nervoasă azi. — Nervoasă? Dumnezeule! Dianei îi venea să plângă, dar știa că George urăște lacrimile. Ghemuită toată, ca un păianjen deranjat din treburile lui, își strângea sub ea picioarele modelate de ciorapii negri și juca printre degete verigile colțuroase ale colierului de metal, pe care-l botezaseră în glumă „jugul sclavului“. — Când se întoarce Stella acasă? îl întrebă. — Ala, bala, portocala. Bâzzz! — Presupun că se întoarce acasă? Visezi că într-o zi n-o să se mai întoarcă. Visezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-se și urnindu-se ca un cal de povară supraâncărcat. Acum oare ar mai fi în stare să lucreze așa cum nu mai lucrase niciodată? Uneori avea senzația că străbate ceruri vaste, alteori i se părea că e închingat într-o verigă de oțel, că e încătușat, înrădăcinat în locul unde se afla. Câteodată avea impresia că de-a lungul tuturor chinuitoarelor metamorfoze prin care trecuse, urmărise, de fapt, una și aceeași idee. Se afunda în haosul primar și ieșea apoi la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deschisă, și se opri la piciorul scării, pentru a se feri din calea lui George. Acesta trecu pe lângă ea, întorcându-și capul. Mâna lui atinse blana moale, cenușie, a mantoului lung, pe care-l purta ea, cu un cordon din verigi de metal, bine strâns în jurul taliei subțiri. Simți în nări mireasma pudrei ei. Se cutremură când ajunse în dreptul lui John Robert și acesta închise ușa în urma lui. În stradă, George se simți devorat de ură, gelozie, suferință, remușcare, teamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
astea. O să-i cer să-ți comunice în scris. John Robert se ridică. Evident, întrevederea luase sfârșit. Alex regreta că nu acceptase ceașca de ceai. Se ridică și ea, își îmbrăcă mantoul moale, învăluitor, și își strânse cordonul cu o verigă mai mult ca de obicei. — Bine, o să ținem legătura. — Da, îți mulțumesc că ai venit. Un moment mai târziu, Alex se găsea din nou în strada măturată de vânt, fără să-i mai pese acum că-i ciufulea părul. Pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stării sale mentale, pe care i le-a împărtășit Stellei în timpul perioadei de orbire, relevă o considerabilă capacitate de autocunoaștere. Ceea ce l-a făcut însă pe George să „treacă“ de la starea de euforie a eliberării la ura asasină, rămâne o verigă lipsă în lanț. A spune că „euforia“ era starea preliminară, inconștientă, a hotărârii finale ar însemna doar un fel parțial de a expune problema. Motivațiile actelor fatale sunt extrem de complexe, pline de contradicții aparente și, de fapt, extrem de misterioase deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]