1,976 matches
-
BS), „îndelung-răbdător” (BVA) = mg orgen epágÄn, în vreme ce acelea care pornesc de la textul masoretic au: „un Dumnezeu care mustra” (G-R), „un Dumnezeu care Se mânie” ( C). Traducerea noastră propusă pentru acest verset nu transfera expresia că pe un nume, deoarece sfârșitul versetului be-kol yÄm, litt. „în toată ziua”, nu ne îndreptățește să-l considerăm pe „mânios” un atribut stabil al lui Dumnezeu, un „nume divin”. 3.1.11.7. DorQš d"mm: „Cela ce cercetează sângiurile” (SC); „Cel ce căuta sângiurile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ființă spirituală a omului. Citatul din Ps 103,3 alătura în paralelism hassolQaƒ („cel ce iartă”) cu h"-ropQ’ („cel ce vindeca”), sugerând astfel că iertarea se exprimă într-un eveniment concret de schimbare în bine236. Psalmul 130 are un verset paradoxal: ’immek" hasselƒ"h le-ma‘an tiww"reh (130,4): „la tine este iertare, ca să fii de temut” (C). După ce zice că iertarea îi este inerentă lui Dumnezeu (‘immek"), adaugă că scopul ei este frică de Dumnezeu: e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
echivalat cu alt nume ce înlocuiește Numele inefabil, ho dynatós249: hóti epoíQsén moi megála ho dynatós / kaì hágion tò ónoma auto¤: „căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic/și sfânt e Numele lui.” (t.n.) A doua parte a versetului este un ecou al Ps 111/110,9c: Q":Äš we nÄr"’ šemÄ, „Sfânt și înfricoșător e Numele lui”. 3.2.1.2. Numele revelat (ho) pater: „Părintele/ Tatăl”, voc. „Tatăl” (Rom 8,15)/ „Părintele” (Gal 4,6) (SC); „Tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Biserici care sunt in Asia: Hâr vouă și pace de la Cel care este și care era și care vine și de la cele șapte duhuri care sunt înaintea tronului lui...” (t.n.). Ne dam seama că este vorba despre Dumnezeu-Tatăl datorită versetului 5, care continuă: „și de la Isus Hristos...”. În 4,8, în cadrul imnului din liturgia cerească, e puțin diferită, respectând axa timpului: ho QÎn kaì ho Äîn kaì ho erchómenos, urmată de ho pantokratÄr; în adresări (11,7 și 16,5) apar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ap 21,6): „Alfa și omega”. Aceste două litere care constituie începutul și sfârșitul alfabetului grecesc constituie o metaforă concretă, desi imperfecta, întrucat precizează limite, pentru a semnifică faptul că Dumnezeu este preexistent creației și rămâne în veci. Doar în versetul menționat acest nume se referă la Dumnezeu: celelalte ocurente (1,8; 22,13) se referă la Hristos. 3.2.1.3.5. hQ archg kaì ho télos (Ap 21,6): „începutul și sfârșitul” (SC, G-R, BS); „Începutul și Sfârșitul” (Blaj
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
confirmă faptul că Dumnezeu este vrednic de crezare.” (A.B.) - În În 7,28, Isus strigă în templu: „Eu n-am venit de la mine, ci adevărat este Cel care m-a trimis (alQthinòs ho pémpsas me).” (t.n.) În aceste versete, cele două adjective sinonime sunt predicate în propoziții nominale care il au ca subiect pe Dumnezeu. Semnificația specială care rezultă din context este „fidel”, „vrednic de crezare”258. De altfel, am văzut că Septuaginta traduce ebraicul ’ElohQy ’"men cu theòs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
oricărei mângâieri, care șneț mângâie” (C); „Deus totius consolationis, qui consolatur șnosț” (Vg); „le Dieu de toute consolation, qui șnousț console” (BJ); „God of all comfort, who comforts șusț” (RSV). Formulă de salut citată mai sus se continuă, la începutul versetului 4, cu un participiu prezent substantivizat: ...ho parakalÄÎn hQmăs epì pásQi tQÎi thlípsei hQmÄÎn..: „Cel care ne mângâie în toate necazurile noastre...” Atât semitismul theòs pásQs parakaleseÄs, cât și participiul ho parakalÄÎn nu pot fi transferate fără pierderi. Din aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dar știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere ca să-l cunoaștem pe Cel adevărat; și noi suntem în Cel adevărat, adică în Fiul său Isus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu și Viața cea veșnică.” (t.n.) Versetul următor, conținând îndemnul de a se feri de idoli, clarifica pe deplin semnificația numelui: că și Tatăl, Isus Hristos este Dumnezeul care există cu adevărat și numai el posedă și dăruiește viața veșnică. Aceeași semnificație o are și autodefinirea lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Cel-ce-Vine, Atotțiitorul.” (BVA) EgÀ eimi tò Alpha kaì tò Ä méga, ho prÄÎtos kaì ho éschatos, hQ archg kaì tò télos (Ap 22,13): „Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urma, Începutul și Sfârșitul.” (t.n.) Versetul precedent ne spune că este vorba de Isus, care trebuie să vină: „Iată, Eu vin curând și răsplată mea este cu mine, ca să răsplătesc fiecăruia după lucrarea să.” Acest nume, referit inițial la Isus, este proclamat, în 21,6, si
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Cel de pre urma” (Blaj); „Cel-dintâi și Cel-de-pe-urmă” (BVA); „cel dintâi și cel de pe urma” (G-R); „Cel dintâi și Cel de pe urma (BS, C); „primus et novissimus” (Vg); „le Premier et le Dernier” (BJ); „the first and the last” (RSV). În afară de versetul deja citat, Ap 22,13, formularea mai apare în două contexte: Când are prima vedenie cu Isus, autorul Apocalipsului e înspăimântat, dar Isus îl îmbărbătează spunându-i: Mg phobo¤, egÀ eimi ho prÄÎtos kaì ho éschatos kaì ho zÄÎn... (1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
toate traducerile românești); „panis vitae” (Vg); „le pain de vie” (BJ); „the bread of life” (RSV). Este una dintre autodefinirile metaforice ale lui Isus din Evanghelia după Ioan: egÀ eimi ho ártos tQÎs zÄQÎs (În 6,35.48), întărită de versetul 6,61: egÀ eimi ho ártos ho zÄÎn ho ek to¤ ourano¤ katabás: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer” (6,51). Pâinea avea, pentru ascultătorii lui Isus, si semnificația de hrană în general. Isus se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.12.2. ho amen: „Cel ce e Amin” (SC); „Amin” (Blaj); „Amin-ul” (BVA); „Cel ce este Amin” (G-R, BS, C); „Amen” (Vg); „l’Amen” (BJ); „the Amen” (RSV). Acest nume amintește de ’ElohQy ’"men din Is 65,16299. Versetul în care apare, Ap 3,14, a fost prezentat la numele precedent. Cea mai bună definiție a să o constituie cuvintele Apostolului Pavel din 2Cor 1,20: hósai gàr epaggelíai theo¤, en autÄÎi tò vaí: diò kaì di’auto¤ tò
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
păgânilor, care ar fi trebuit să-și dea seama de existență lui Dumnezeu contemplând creația: „...cele nevăzute ale lui, de la facerea lumii se arătă minții din fapturi: și veșnică lui putere, si dumnezeirea...” (1,20 - t.n.) Iar la patru versete distanță de versetul care îl numește pe Dumnezeu ’Pl misetatter, se vorbește despre revelarea lui Dumnezeu în cuvânt: „Nu în ascuns am grăit, în vreun colț întunecat al pământului...” (Is 45,19). 4.3.2. al-B"q (2.1.3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fi trebuit să-și dea seama de existență lui Dumnezeu contemplând creația: „...cele nevăzute ale lui, de la facerea lumii se arătă minții din fapturi: și veșnică lui putere, si dumnezeirea...” (1,20 - t.n.) Iar la patru versete distanță de versetul care îl numește pe Dumnezeu ’Pl misetatter, se vorbește despre revelarea lui Dumnezeu în cuvânt: „Nu în ascuns am grăit, în vreun colț întunecat al pământului...” (Is 45,19). 4.3.2. al-B"q (2.1.3.2.), deși este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de „consacrat prin ungere”, ca ebraicul mÄša≤, ci de „cel care atinge bolnavii vindecându-i”314, ho lógos este qawl al ≤aqq („cuvântul adevărului” - 19, 34) sau „Cuvântul lui Dumnezeu aruncat în Maria”. Acesta din urmă se găsește în versetul 4, 171, care cumulează toate numele coranice ale lui Isus: al-mas≤ ‘Œs" ibn Maryam rasól All"h wa-kalimatu-hu ’alq"-h" ’îl" Maryam wa-ró≤ min-hu („Hristos Isus, fiul Mariei, mesagerul lui Dumnezeu și cuvântul lui pe care l-a aruncat în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ni se pare interesant de comparat, în acest context, și modul în care numele divine sunt accentuate, puse în valoare, în fiecare dintre cele două cărți sacre." În Coran, ele apar cel mai adesea grupate câte două în final de verset, cu sonorități asemănătoare, date mai ales de schemele adjectivelor verbale cu sens intensiv; mai rar, aceste nume se înșiruie că o „lista” în miniatură, cum este cea de la capitolul 59, vv. 22-24: El este Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ho prÄÎtos kaì ho éschatos, hQ archg kaì tò télos: „Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urma, Începutul și Sfârșitul.” (Ap 22, 13) Însă efectul poetic și de incantație pe care il realizează alăturările de nume la sfârșit de verset în Coran este comparabil mai degrabă cu acela al paralelismelor din textele poetice ale Bibliei. E vorba de paralelisme sinonimice, care, din punct de vedere sintactic, sunt așezate fie simetric (a), fie în hiasm (b): a) - we h"y"h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a lungul veacurilor, dat fiind că este vorba de cea a mântuirii și a predestinării - atât de dragă augustinismului, janseniștilor, luteranismului și calvinismului. O miză majoră, așadar. O lectură propusă de Simon - și de gnosticii licențioși - trece prin interpretarea anumitor versete din textele lui Pavel din Tarsus. De unde și mânia și iritarea oficialilor Bisericii care constată că atunci când te adapi din izvorul creștin, poți găsi și altceva decât ape clocite. Irineu din Lyon, de exemplu, se sufocă la ideea că te
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Apar și primele ipoteze despre originea și dinamica apelor subterane folosite ca apă potabilă (Egipt, China), în băile publice (Grecia, Roma) și pentru tratarea unor boli prin intermediul apelor termale și minerale. Una din primele observații de natură hidrologică apare în versetele eclesiaste atribuite regelui Solomon: “toate fluviile ajung în mare și marea nu deversează niciodată: or, fluviile care se varsă, nu încetează niciodată a curge...”. Istoria hidrologiei este mai interesată de apele terapeutice, comparativ cu cele potabile. Apele terapeutice, cunoscute și
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
și a făcut loc însemnărilor trimise de un fizician (George Macrin), un sociolog (Leon Țopa), un pedagog (C. Narly) etc. Ultima pagină este consacrată unei reviste a revistelor, cu numeroase ieșiri polemice. În fiecare număr, din loc în loc, sunt citate versete din Evanghelii sau pasaje din Emil Cioran, Nae Ionescu, Traian Brăileanu, Vasile Pârvan, C. Breazul ș.a., iar grafica e semnată de Rudolf Rybiczka. Cei de la I. militează, la început mai timid, apoi din ce în ce mai înflăcărat, pentru românism (un românism care să
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
caz, nu cunoaștem o altă operă în proză a geniului românesc care să aibă atâta miez, de la primul la ultimul gând, și o atât de riguroasă scriitură ori rostitură. Nu am cuteza să interpretăm nici o altă operă de proză românească verset cu verset, așa cum ne gândim să facem sau suntem siliți să facem cu basmul acesta - singurul care nu se încheie în chip fericit, cum s-a observat, și totuși singurul care exprimă, nu indirect ca orice basm, ci direct, plinătatea
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
cunoaștem o altă operă în proză a geniului românesc care să aibă atâta miez, de la primul la ultimul gând, și o atât de riguroasă scriitură ori rostitură. Nu am cuteza să interpretăm nici o altă operă de proză românească verset cu verset, așa cum ne gândim să facem sau suntem siliți să facem cu basmul acesta - singurul care nu se încheie în chip fericit, cum s-a observat, și totuși singurul care exprimă, nu indirect ca orice basm, ci direct, plinătatea, măsura și
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
recurgeau deseori la serviciile lor și beneficiau de substanțiale încasări fiscale, nu se grăbeau să satisfacă cerința instanțelor ecleziastice de a-i marginaliza, mai ales că Biserica însăși în această vreme a fost fidelă unui spirit de toleranță, dictat de versetul din Sfânta Scriptură: „Nu-i ucide, ca să nu uite aceasta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin puterea ta și doboară-i“31. Din cronica lui Cosma de Praga putem desprinde raționamentele cu care opera clasa conducătoare cehă în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
într-un labirint de simboluri ambigue, cu trimiteri evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan. Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și receptării) discursului poetic apocaliptic, care pare să-și revendice retorica profețiilor biblice: „ca o suliță privirea mea/ străpunge versete de spini// simt lumina și huruitul mecanismelor/ apocalipsul mărșăluiește în pustiu.” SCRIERI: Călăuza, pref. Nicolae Manolescu, Botoșani, 2000; Solaris, București, 2002; Hidden death, hidden escape, New York, 2003; Ochiul miriapod, București, 2003. Repere bibliografice: Gellu Dorian, Liviu Gergescu, CL, 2000, 5
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
punct de reper, ba chiar de a-și centra discursurile Într-un arhetip bine cunoscut nouă, transparent. La Cărtărescu, În Orbitor, În volumul doi, e vorba de paginile care rescriu cu trimitere cât se poate de explicită și de transparentă versete din Apocalipsa, În care cele patru personaje cărtăresciene sunt În corespondență cu figurile Apocalipsei. Este o rescriere care te obligă să citești „versetele” din cele două cărți Împreună, pe două coloane. La Mona Chirilă, În UBUcurești, din nou mi s-
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]