1,533 matches
-
Heliade, pe care l-a văzut întotdeauna ca pe un predecesor, H. crede că are un cuvânt de spus în mai toate chestiunile: politică, viață socială, cultură, știință. Ca și antecesorul său, mânuiește un condei satiric de temut, are o vervă eruptivă, sclipitoare, o replică promptă și întotdeauna originală, cărora puțini îndrăzneau să le riposteze. Dar, mai presus de orice, a avut conștiința unicității sale, acel complex genialoid care, bine întreținut de confrați români și străini, nu-l va părăsi până în
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
proză Jucării cu luna, Jucării pentru Lily, Hortensia Papadat- Bengescu (Carnetul zilelor pustii), Jean Bart (Documente omenești). Mai semnează proză și amintiri I.I. Mironescu, Otilia Cazimir, Artur Gorovei, Tudor Pamfile. Spiritus rector al revistei rămâne G. Ibrăileanu, care susține cu vervă rubrica „Săptămâna”, scrie despre Mihai Eminescu, Titu Maiorescu sau despre poezia populară și publică aforisme din ciclul Privind viața. Tânărul Mihai Ralea e prezent cu un articol despre Knut Hamsun, G. Brăescu cu proză și Octav Botez cu o analiză
INSEMNARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287557_a_288886]
-
în discuție idei care animau experimentul românesc la sfarsitul deceniului al șaptelea. Criticul are la îndemână toate mostrele pentru a face incursiuni în literatura lui D. Țepeneag, Sorin Titel, George Bălăiță, autori care atrăgeau atenția la începutul anilor șaptezeci prin verva lor novatoare. Dar și Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Cușnarencu, Gheorghe Iova, optzeciștii performanți ai prozei, o pot considera pe I. colega de baricada postmodernă. Prima pagină a cărții e consacrată „instanțelor narative”, care sunt A. Ochiul cu vedere fragmentara
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
aici orizontul lecturii, apelul la artele plastice contemporane, stilul echilibrat și lapidar. Volumul de proză scurtă umoristică Ținuta obligatorie! (1986) rostește cu umor unele adevăruri, neconforme cu atitudinea comună față de năravuri și moravuri frecvente. Stilul are vioiciune, fraza este alertă, verva și umorul sunt de bună calitate. Sfârșit de vară pe râu (1993) e povestea cvasiclasică a unei călătorii care duce la o regăsire de sine, prilejuind împlinirea unor vechi reverii. Dornice de evadare din „sinele zilnic, temător, hotărnicit și rutinier
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
cultivă și poezia lirică, proza de evocare ironic-sentimentală și epica detectivistică. Versurile de început atestă înclinația către speciile poeziei lirice galante (madrigalul, romanța, cântecul), iar schițele umoristice din revistele pe care le conduce sunt remarcabile prin acuitatea observației ironice și verva narativă. Tot în presă a abordat și eseul (despre epigrama românească, firește, și despre pictorul Nicolae Grigorescu). Catrenele sale epigramatice vădesc darul expresiei concentrate, aforistice, simțul limbii, spirit fin și bun gust în crearea poantei finale, precum și o undă de
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
memorabilă: „Epigrama, precum știm/ Este fata de-mpărat/ Pe care-o iubea Nigrim.../ Dar a fugit cu Cincinat!” Pe de altă parte, atât schițele din Mărturie mincinoasă (1983), cât și romanul pseudopolițist Citație pentru un necunoscut (1988) relevă dispoziția umoristică, verva ironică, ca și maniera nostalgică a scriitorului, evocator al spațiului ploieștean și al împrejurimilor. Eroii sunt tineri îndrăgostiți, visători și ghinioniști, justițiabili încăpățânați, naivi sau înrăiți, gospodine dominatoare în conflict cu vecinele lor, amici, funcționari, microbiști. Nu lipsesc elementele de
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
mister. Se sugerează astfel, cu mijloace lirice remarcabile, atmosfera de vrajă și supranatural care însoțește ivirea sentimentului de dragoste. H.-R. s-a dovedit foarte înzestrat pentru poezia satirică și fabulă, în care își putea desfășura în voie temperamentul polemic, verva pamfletară, jovialitatea, limbajul viguros și colorat. Poemele comice compuse în sprijinul unor campanii politice (O festă în comemorația zilei de 23 sept. 1845 sau Cobza lui Marinică, Păcală și Tândală sau Cavalerul și scutierul) și multe dintre fabulele sale (Măciașul
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
de mare talent, dar nici una din scrieri nu este pe măsura înzestrării sale. Fără să persevereze în vreo direcție anume, el s-a dovedit la fel de dăruit pentru proza poematică (Imn către holeră), ca și pentru cea satirică sau pentru memorialistică. Verva polemistului și a povestitorului s-a exersat mai întâi în prefețele volumelor originale sau traduse. Prefața la Gramatica românească cuprinde pagini antologice. Aici, scriitorul, în postura de pedagog al contemporanilor săi, folosește cu naturalețe un ton sfătos, familiar, închipuindu-și
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
însușiri frapează și mai mult în Scrisori bănățene care, măcar inițial, fuseseră destinate unui prieten și, astfel, ignorau constrângerile, prejudecățile și conveniențele. Plasticitatea expunerii este aici sporită, contribuind la aceasta pitorescul, frumusețea „vederilor”, peisajul însuși, dar ceea ce câștigă definitiv este verva, umorul bonom, împrumutat parcă și el de la oamenii locurilor. Un rol major îl au, de asemenea, regionalismele bănățene, pe care autoarea nu doar le percepe cu maximă precizie, ci le adoptă până la identificarea cu vorbitorii acestui grai. Ultimele însemnări de
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
o viziune absurdă asupra lumii. În ciuda unor exagerări și imprecizii, lucrarea, contestată în ce privește modelul teoretic avansat și teza generală a unității stilistice a operelor românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, se impune prin bogăția informației și verva demonstrației, incitând la dezbatere. Lucrarea Romanul „obsedantului deceniu” (1945-1964). O radiografie alfabetică (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) se înscrie pe linia tentativelor postdecembriste de a restitui adevărul cu privire la controversatele raporturi dintre scriitorii români postbelici și puterea comunistă. După ce trece
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
justiție socială, însă susținut cu intermitență, nu în mod tezist-sâcâitor. Abia din volumele anilor ’60-’70 răzbat încercări - înduioșătoare prin naivitate - de „adaptare” la ideologia autorității comuniste, încercări care rămân, totuși, fără urmări dezastruoase, schemele realismului socialist fiind biruite de verva lexicală, aceeași ca în primele cărți. Epica „romanelor” (ghilimelele îi aparțin lui Pompiliu Constantinescu) și povestirilor lui I. e săracă, firavă, anecdotica e comună, cantonată în sfera previzibilului, a obișnuitului (cu unele inserții de dramatism cam artificioase, chiar dacă plauzibile în
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
teza că „niciodată istoria nu poate face din om o unealtă supusă” (Valeriu Cristea). Scris în colaborare cu Ion Bucheru (după formula Ilf și Petrov), miniromanul polițist-umoristic Afacerea „Beautiful College” (1992) e o carte fără mari pretenții, dar plină de vervă și bogată în observații pertinente asupra universului cotidian din primii ani ai perioadei de după decembrie 1989. Lucrat în aceeași colaborare, Imperiul (1998) este un roman polițist oarecum în maniera unui Frederic Forsyth, acțiunea petrecându-se la New York, unde o organizație
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
jocul de cuvinte, supralicitarea clișeelor mentalității și exprimării comune, a ticurilor de limbaj, a unor „automatisme conceptuale” (Titus Vâjeu), uneori aducerea la absurd, prin îngroșare iscusit gradată, a unor situații în sine banale -, toate mânuite fără vulgaritate, ci doar cu vervă. Uneori devine prea vizibilă tehnica, „meseria”, textul proliferând mecanic, mereu condus ingenios, dar niciodată prea original: sunt consecințele firești ale unei anumite profesionalizări a umorului. J. a publicat nu numai schițe (dialogate) și povestiri, ci și texte de foarte mici
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
istorice din trecutul Moldovei (Ștefan cel Mare în Târgul Băiei, Un vis al lui Petru Rareș), ca și unele foiletoane, cu adresă politică, răspândite și rămase în pagini din presa vremii, dintre care unul e scris cu mult spirit și vervă: Curierul Iașilor, 10 februarie 1860, apărut în „Steaua Dunării” și semnat Civis Bahluensis. În timpul mișcării de la 1848, K. a scris și două pamflete împotriva domnitorului, impresionante prin acumularea paroxistică a invectivelor (Noul Acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu, 1848) și
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
și prin subtilitatea ironiei (Carte a fostului rege Ludwig Filip către încă fiindul domn Mihail Sturdza). Discursurile lui K., exclusiv politice, dezvăluie mari însușiri literare: construcția savantă, rigoarea argumentării, un patetism lucid îmbrăcat într-o expresie elegantă și sobră, o vervă polemică irezistibilă. Când vorbește despre istoria națională și strămoși, tonul său capătă o solemnitate gravă. Măreția subiectului îi impune o atitudine sacerdotală. Darul de căpetenie al lui Kogălniceanu e de a fi avut spirit critic, atunci când lumea nu-l avea
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
de sinteză, prefețe de catalog (inclusiv ale Pavilionului Românesc la mai multe bienale de la Veneția), va participa la emisiuni radiofonice și, ceva mai târziu, de televiziune. O activitate intensă, întreprinsă cu un simț precis al valorii și cu o specială vervă polemică. În 1956 e numit asistent (apoi lector și conferențiar cu delegație) la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București (în 1975 va deveni șeful Catedrei de istoria și teoria artei). În 1971 și 1972 a fost director al
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
patriotic și moral, în care faptele trecutului sunt privite prin grila prezentului. Textele din prima categorie formează partea cea mai interesantă a operei de dramaturg a lui G. Principalul lor atu este dialogul viu și inteligent, susținut de o anumită vervă a ideilor și de umorul (uneori) absurd („à la Gayk”, după cum s-a remarcat), punctul lor slab fiind fragilitatea conflictului. Piesele care „alegorizează în manieră modernă - cu urme vizibile din Arrabal și Ionescu” (Laurențiu Ulici), cum ar fi, de pildă
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
desuete, semănând mai degrabă cu Apus de soare de B. Delavrancea decât cu, bunăoară, Răceala lui Marin Sorescu. Ca prozator, G. nu a dovedit o vocație deosebită. Epica sa e plată, convențională, greu lizibilă, chiar dacă, intermitent, animată de o anume vervă și asezonată cu ingrediente și procedee proprii romanului popular, de consum. În mod special fragilizează textul obediența (discretă, dar net perceptibilă) față de comandamentele ideologice ale regimului și perpetuarea, penibilă, a unor clișee ale realismului socialist. În Inspectorul de teren (1980
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
o confruntare pe terenul ideilor, uneori foarte tăioasă, care nu excludea, însă, respectul pentru persoana adversarului; dimpotrivă, preopinentul trebuia convins, convertit. Tonul e volubil, degajat și ironic, expunerea, adesea prolixă, plină de digresiuni, pilde și analogii. Pasiunea ideilor, vioiciunea argumentării, verva incitantă a polemistului dau articolelor efervescență intelectuală. Cele dintâi articole de critică literară propriu-zisă publicate de D.-G. au caracter polemic, respingând producții literare fără valoare, imagini falsificate ale realității, ca, de pildă, nuvela lui I. Brociner Sanda (în D
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
Panu, G. Ibrăileanu, N. Iorga, H. Sanielevici, M. Ralea. Studiile lui critice au introdus un nou mod de a scrie despre autori și opere, întemeiat pe îmbinarea analizei cu sinteza, pe argumentarea pasionată și ingenioasă, susținută de o puțin comună vervă polemică. Împrejurarea că Gherea n-a făcut, propriu-zis, critică estetică nu poate umbri totuși faptul capital de a fi fost primul critic de la noi pentru care opera literară s-a impus ca o realitate ce urma să fie analizată ca
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
sovietic mai ales), episoade păgubite artistic atât de tezism, cât și de tenta melodramatică, F. se refugiază o vreme în literatura pentru copii. Două proze avându-l în centru pe eroul lui Carlo Collodi relevă darul povestirii și al dialogului, vervă și ingeniozitate îndeosebi în încercarea de a-l mobiliza pe tânărul cititor. Oarecare frăgezime și culoare au și versurile din Umbreluța de argint. Consacrându-se ulterior traducerilor, privilegiat într-o măsură de activitatea sa în cadrul Editurii Tineretului, F. a putut
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
o deosebită iscusință tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-a determinat pe un exeget să conchidă, încă de la primul său volum de povestiri, printr-o afirmație corectă în esență, că „avem, deci, un Borges al nostru” (Marian Popa). Verva ludică și virtuozitatea stilistică nu sunt exploatate gratuit ori tehnicist, ci sunt dotate cu o perceptibilă gravitate de fond: prozatorul are o „atitudine de estet fundamentată moral, întrucât traduce o acută ultragiere spirituală” (Mircea Iorgulescu), nu este un „formalist”, ci
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
în epocă, dând atenție elementului literar, excluzând vulgaritățile și atacurile personale. H. își propune să publice producția umoristică a scriitorilor autohtoni cunoscuți și să popularizeze scriitorii de același gen, străini, prin traduceri și localizări. În cronici umoristice, A. Bacalbașa, cu verva specifică scrisului său, discută aspecte ale vieții intelectuale și literare: „modele” literare, mania imitațiilor, neînțelegerile dintre diversele grupuri etc. R.Z.
HAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287422_a_288751]
-
piatră (Omul și umbra); Bronislav inventează un aparat care întipărește pe retina victimei imaginea călăului (Ochiul de mort). Logica povestirii este strânsă, întemeindu-se mai ales pe raționamente absurde, care șochează simțul comun, și pe care autorul le înlănțuie cu vervă. Fraza este cizelată, deși textul cade nu o dată în manierism. Atras de teatru, L. a compus și o piesă, Călătoriile pe apele groazei, nejucată însă. A tradus din teatrul lui Ibsen (John Gabriel Borkmann) și din R. Matisson (Cel din
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
C. Al. Ionescu-Caion. În 1907 iese cu titlul „Revista literară și politică”, tot sub direcția lui Th. M. Stoenescu. A început ca revistă a cenaclului macedonskian și nu a avut o poziție independentă, ducând mai departe polemicele „Literatorului”, însă fără verva și orientarea programatică a acestuia. Profilul publicației, în pofida eclectismului ei, rămâne destul de șters. În primii ani colaboratori sunt membrii grupului de la „Literatorul”: Duiliu Zamfirescu, Carol Scrob, Bonifaciu Florescu, Traian Demetrescu, V. Bilciurescu, D. Karnabatt, I. N. Iancovescu; sporadic apar și
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]