1,234 matches
-
cu freamăt porniți pe căile vremii cu carnea noastră să se cuminece pe rând în nouă duminece. [1937] * CORBUL Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingei un corb.Îl vezi, fetița mea, Ana? În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea, țâșnea veverița, cădea castana. Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadă nou testament, sau poate o veste cerească, pentru cineva care ar trece prin țară și n-a uitat de tot să cetească. Noi, oamenii, noi am uitat. [1937] * IEZERUL În pâlnia
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
parcă am plecat la școală. Dar unde am ajuns? Unde sunt? Mă uit în jurul meu, văd numai copaci, numai frunze de toate culorile... Aud numai ciripitul păsărilor și foșnetul frunzelor. Hei!!! este cineva aici? Nu mă aude nimeni? Hei, tu, veverițo, dă-mi și mie o alună! Mi-e sete! Mi-e foame! Ce mă fac? Unde mă duc? Totul este pustiu în jurul meu... Merg pe cărarea asta, poate ajung undeva! Dar sunt foarte obosit! Eu am ghiozdanul în spate... Oare
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
un covor... De frunze plin, Dar în zadar, căci păsările nu mai vin!... Un vânt se pornește mare, Iar el te-ngrozește tare, Dar când furtuna se stârnește, Pe toți norii-i izgonește!... Fulga Delia - Maria Școala Gimnazială Dumbrăvița O veveriță suspină Cu ochii în lumină, Fiindcă din vârf de brad Conuri nu mai cad. -Doamne, Dumnezeu cel mare, Doamne, îți cer îndurare! Întruna suspin, Căci beciul nu e plin. Iar al meu odor De-o zi l-am trimis la
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
se tânguia fierbinte, noapte de noapte, de la mijlocul nopții până în zori, să se adune în soboruri lungi, în mase compacte, de sute și sute de mii, ca-ntr-un cataclism al speciilor amenințate și să se arunce în apele râului. Veverițele purtau cu ele miresmele răcoroase ale pădurilor de brazi. Veneau din cele mai îndepărtate zări, coborau din munți, și prin tot locul pe unde trecuseră luaseră cu ele chipurile zilelor și-al nopților, încărcându-se de polenul albastru înveninat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
furnicuțe, mișunând râuri-râuri, înaintau de sârg, cu fanatism, devorând larvele cu care plecaseră în spinare, sfârșind prin a se devora unele pe altele, cele roșii pe cele negre, cele albe pe cele cafenii. Cele mai tragice, în efortul suprem, erau veverițele. Botișorul lor delicat de petală trandafirie căuta mereu sumețit în sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul cu nările delicate, străvezii, rotindu-și întruna ochii spre cer invadați de cețurile morții. Șoarecii și șobolanii, supraviețuind încă din smârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vedeau semincioare de cicoare plesnind și ridicându-se ca niște parașute spre cer. Se-ndrăgostise de ea și-o iubea ca pe-o iadă scăpată-n primăvară, jucăușă-n șolduri și, din șolduri până-n umeri, roșcată ca o coadă de veveriță, ademenindu-l cu dulceața ei de fruct și căldură. Nu semăna cu nimeni și nu era nimic din ce spunea lumea că este și din ce credea și maică-sa, poate și cumnata. Maică-sa o judeca după Erika, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
firește. Ce idee! se miră Tudor. Cum așa! Ce poate fi mai frumos! Mai curat! Decât să trăiești în mijlocul naturii! Am visat din copilărie să cresc și să mângâi animale. Să aud goana ciutelor prin tufișuri. Să dau de mâncare veverițelor. Să mă-ntâlnesc cu ursul. Ce zici? Ce să zic? Nu ți-ar fi frică? De când mă știu nu mi-a fost frică de nimic. Noaptea este prietena mea cea mai bună. De când mă știu m-am amestecat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de la frate-miu!? Nu știam că iubitul meu i-atât de cult! Așa-i! ricană el, și izbucni în râs. Ți-am spus eu c-ai început să mă iei peste picior! Peste piciorul care te doare sau peste celălalt? Veverițo! Nu mă fă să-mi ies din minți! Am o mână năprasnică! Dacă te prind, nu mai scapi! Și dacă nici nu vreu să scap, ce zici? Se luară de mână și se furișară, el, șontâc, șontâc, ea, țopăind lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu cei doi veterani veghind pădurea din aceeași poiană unde-și răcorea și-și umplea ea zilnic trupul cu vitalitate. Mândră că-n poiana aceea se petreceau toate minunile: nu numai boncăluitul prietenului bătrân, dar și nunta cailor, a iepurilor, veverițelor și-a vidrelor care se iubeau în apă. Până și lupii, cu îngăduința Tudorei, veneau aici să se-mperecheze. În cuprinsul acestei vieți ce-o împresura și cânta în ea ca o muzică, Cerboaica se-mpăcase și cu gândul că unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a privit așa mirat, Bordaș fiind în prezent bursier NEC... Ia să ne gândim împreună! 13 ianuarie 2011 Rătăcind prin Bellu, cu Paul Filip Toată copilăria și adolescența mea se leagă de aleile, figurile, crucile, cavourile, pomenile, văduvele, capela și veverițele din cimitirul Bellu. De la 4 la 15 ani, adică din 1957 în 1968, am crescut între stația de tramvai „G. Bacovia“ de pe Giurgiului, Pieptănari, Ferentari, Șoseaua Viilor-Chirigiu, dealul Filaret, Lânăriei și „cociocul“ dintre Mărțișor și Crematoriu. Știu că am povestit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
explicații rămîn însă indecidabile: „un ursuleț (...) galben pe care îl cheamă Kevin”, „ursul pe care îl am de când eram mic și cu care dormeam și care e doctor (are halat și bonetă și stetoscop) pe care îl cheamă... Boris”; „o veveriță (...Dely)”. Alteori se indică faptul că numele străine au fost atribuite spontan, poate prin acțiunea unor stereotipuri sau din nevoia de a separa lumea internațională a jucăriilor de cea contingentă: „mai am un maimuțoi care e îmbrăcat ca un gangster
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
format în românește de la viu). Ca și celelalte limbi romanice, româna a și împrumutat nume de animale, mai ales sălbatice, dar și domestice, din substratul traco-dac (cioară, ghionoaie, năpârcă, pupăză, rață, șopârlă, viezure), de la slavi (bivol, cocoș, curcă, dihor, gâscă, veveriță, vidră și multe nume de pești: crap, păstrăv, rac, știucă, mreană), de la turci (bursuc, catâr). Este interesant de urmărit acest câmp semantic și din perspectiva perechilor care denumesc femela și masculul: unele sunt formate din termeni diferiți (oaie-berbec), altele (cele mai multe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
stimulare și îngrijire de către personal specializat. La ora actuală, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov, există 3 astfel de centre, finanțate din fondurile Direcției, dar în care se urmărește și implicarea de voluntari din comunitățile respective: „Veverița” - situată în localitatea Făgăraș, „Greieraș” - în localitatea Teliu, „Buburuza” - în localitatea Budila. În plus, ființează în Brașov două centre de zi destinate copiilor cu cerințe speciale. Este vorba de Centrul de Recuperare „Micul Prinț”, unde se oferă activități de recuperare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
vreți. După ce domnul Smail plecă, Thaw coborî și medită încruntat la panoul înalt și boltit. în vîrf, o pasăre phoenix se cufunda în flăcări printre frunzele și fructele aurii ale pomului vieții, ale cărui ramuri adăposteau ciori, porumbei, pitulici și veverițe. Trunchiul drept și negru împărțea peretele în jumătate, înălțîndu-se dintr-o pajiște aflată în planul din față. Iepurii rodeau ciuboțica cucului, o cîrtiță intra în pămînt și o căprioară își hrănea puiul. Erau suficiente scene de omor pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un colț liniștit al bisericii. Apoi se întoarse și-i zise: — Vedeți pomul vieții, domnule Rennie? E mare și frumos, dar nu e pus unde trebuie. E mult prea la mijloc. Trebuie mutat la șase centimetri dreapta cu fructe, păsări, veverițe cu tot. Vă dați seama de ce? — Nu mă întrebați pe mine de ce, arătați-mi cu să fac asta. — Așa voi face, domnule Rennie. Scuzați-mă dacă vorbesc nervos, dar mi-e teamă să nu dispăreți. Mi-ați mai putea împrumuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plantatorilor aflați pe solul subțire dintre deșert și junglă, căci sîntem prea puțini pentru a lua în posesie pămîntul bun al copacilor. Micile democrații tribale s-au răspîndit în toată lumea, dar avem mai mică influență asupra ei decît vecina noastră veverița, care joacă un rol atît de important în supraviețuirea anumitor copaci de esență tare. Trăim aici de o jumătate de milion de ani, și cu toate astea, istoria, cu ale sale încleștări și diviziuni zgomotoase de cod și proprietate, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mult de vorbă sub cearceaf, în aerul albastru de lumină de lună, care le făcea fețele ciudate, palide, ca la cinema. Maria nu era frumoasă, dar era mai frumoasă decât Vasilica. Sora ei avea o mutriță vicleană și ageră de veveriță, care oricât s-ar fi străduit n-ar fi putut semăna cu imaginea-idol a femeii anilor '40, cum o vedeau cele două zilnic, pe marile afișe de deasupra cinema-urilor și în paginile de reclame ale ziarelor. Mai mult decât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din Bolintin se pierduse undeva în mulțime. "Ce face mămica?", întrebase într-un târziu Vasilica, privind distrată în jur, prin fumul albastru de "Plugar" și de "Naționale", și încă mestecând cu gura plină. Avea chiar o figură de rozătoare, de veveriță isteață, neobosită, mereu în mișcare. Ar fi trebuit poate s-o cheme Marta, în contrast cu visătoarea Maria, dar Marta era un nume cu totul necunoscut tîntăvenilor. "E... ce să facă și mă-ta? Bine..." Babuc vorbea gâjâit, de parcă vocea nu i-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
astfel de frumuseți nu s-or afla și-n fiecare odaie din spatele acelor draperii! Fata avea să păstreze-ntotdeauna gustul pentru bibelouri, mileuri de macrame, poze-nrămate: și peste zece-cincisprezece ani, în Ștefan cel Mare, avea să umple casa cu îngerași, veverițe sau boboci de rață de caolin, de doi-trei lei bucata, înfruntînd resemnată sarcasmele bărbatului ei: Iar ai cumpărat o găină} Dacă nu ți le-oi arunca o dată eu pe toate, numai să vezi!" " Eu nu am avut copilărie și nici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
timpul în brațe, înălțimea nu era o problemă: starea mea normală era, pe atunci, levitația. La una dintre uși deschidea nenea Silvestru, brutarul, care nici nu se arăta bine-n prag, că și scotea de la spate cîte-un cocoș sau o veveriță de pâine rumenă, făcută în dimineața aceea, la fabrică, special pentru mine. În fiecare zi altă formă, ale cărei picioare, aripi și cozi le rodeam pe loc, râzând cu gura plină la glumele și alintările brutarului. Mă opream și la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
au trecut azi nu mai este, Vremea care-o apucarăm noi e pentru noi poveste. [P R O L O G] Versiunea B 2254 [PERSOANELE] ALEXANDRU LĂPUȘNEANU VÎSCAN MOVILĂ IOSIF VEVERITĂ [JURJ HRÎBOR] MOȚOC IOAN visternic BOGDANA CRACALE CAPOTESCUL uricar [VEVERIȚĂ, MOVILĂ, CRACALE, JURJ HRÎBOB] VEVERIȚĂ Vere, ce mai e cu Gruie? MOVILĂ Pe cât știu e la Hotin; Turci-l țin închis acolo pe cuvânt că e hain. Cum au auzit că turcii de acum păzesc cetatea Și că numai pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este, Vremea care-o apucarăm noi e pentru noi poveste. [P R O L O G] Versiunea B 2254 [PERSOANELE] ALEXANDRU LĂPUȘNEANU VÎSCAN MOVILĂ IOSIF VEVERITĂ [JURJ HRÎBOR] MOȚOC IOAN visternic BOGDANA CRACALE CAPOTESCUL uricar [VEVERIȚĂ, MOVILĂ, CRACALE, JURJ HRÎBOB] VEVERIȚĂ Vere, ce mai e cu Gruie? MOVILĂ Pe cât știu e la Hotin; Turci-l țin închis acolo pe cuvânt că e hain. Cum au auzit că turcii de acum păzesc cetatea Și că numai pentru oameni, să le ție direptatea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sudalme, Și la harță sângeroasă... Începură să se bată Până n-au rămas ai noștri nici c-o singură săgeată. Apoi se luptară-n săbii, toți căzură pîn' la unul, Prins a fost la urma urmei numai Gruie, el, nebunul. VEVERIȚĂ Ce-a făcut turcii cu dînsul? {EminescuOpVIII 203} MOVILĂ Știu eu, vere? Se socoate Că de viața-i să s-atingă după lege nu se poate, Numai Vodă e stăpânul pe viață și pe moarte. S-auzea că Lăpușneanu au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aflat la ananghie a avut unde să se ducă. Ori la Bătrîn, ori la Delfina. Ei, dar nici povestea asta nu mai e de actualitate, pentru că de cînd băieții l-au mierlit pe boșorog, nu i a mai rămas decît veverița. Ce e așa de complicat? — îți spun eu ce e, îi răspunse Timișoara, un singur lucru: mă tem doar că ceva neprevăzut o să strice totul. — N-o să se întîmple, știm foarte bine cu cine avem de-a face, spuse Poștașul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
față. Blackie se făcuse mică în living, scheunând într-o buimăceală vinovată. Karin lăsă biata creatură să iasă afară și o hrăni. În curtea cât o marcă poștală, câinele border-collie se apucă să facă ture, adunând tot felul de lucruri - veverițe, bucăți de zăpadă, țăruși de gard -, orice numai să-i convingă pe oameni că merita încă să fie iubit. Căldura era închisă. Doar obiceiul fratelui ei de a nu închide niciodată un robinet cum trebuie salvase țevile să nu crape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]