3,080 matches
-
erau ușierii chivotului. 25. David, bătrînii lui Israel, și căpeteniile miilor au pornit astfel să suie chivotul legămîntului Domnului de la casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei. 26. Cînd a ajutat Dumnezeu pe Leviți să ridice chivotul legămîntului Domnului, au jertfit șapte viței și șapte berbeci. 27. David era îmbrăcat cu o manta de in subțire, tot așa erau îmbrăcați toți Leviții, care duceau chivotul, cîntăreții și Chenania, căpetenia muzicii între cîntăreți, și David avea pe el un efod de in. 28. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
toată adunarea a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. Ei s-au plecat și s-au închinat înaintea Domnului și înaintea împăratului. 21. A doua zi după aceasta, au adus ca jertfă și ardere de tot Domnului o mie de viței, o mie de berbeci și o mie de miei împreună cu jertfele de băutură obișnuite, și alte jertfe în mare număr pentru tot Israelul. 22. Au mîncat și au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie, au făcut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
vei muri." 24. Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, și i-a pus numele "Domnul păcii": altarul acesta este și astăzi la Ofra, care era al familiei lui Abiezer. 25. În aceeași noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: Ia vițelul tatălui tău, și un alt taur de șapte ani. Dărîmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, și taie parul închinat Astarteei, care este deasupra. 26. Să zidești apoi și să întocmești, pe vîrful acestei stînci un altar Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
scene suprapuse: Moartea dreptului și a păcătosului, în reprezentarea ei tradițională; Iisus copil stând la masă, cu alte patru persoane, care privesc cu mare atenție spre El. În scenă sunt și alte persoane între care doi tineri care junghie un vițel; Adormirea Sfântului Ioan Hrisostom, după tipul scenei ce reprezintă Adormirea Maicii Domnului. În spațiul dintre cele două ferestre este ilustrată Construirea turnului Babel, o scenă în care se vede zidăria de cărămidă aparentă, mortarul, schela legată cu sârmă, mișcarea meșterilor
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
coperți îi reprezintă pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care țin în mână o biserică cu două turle, pe al cărei perete vestic este Filoxenia indicată prin trei îngeri așezați la o masă și prin inscripția grecească, iar dedesubt înjunghierea vițelului jertfit pentru ospățul musafirilor. De jur împrejur în 12 cercuri formate din crengi sunt lucrate în relief diferite scene din Judecata de apoi și din Apocalipsă. Pe coperta a doua, într-un cadru de raze, lucrat în aceeași manieră, îl
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cărăușilor ne asurzește...Fiecare strigă în sânga și în dreapta, pentru a nu se încurca lucrurile: „Fereșteee! Fugi de-acolo! Mișcă-ți fundul, că dau peste tine! Cară-te din calea mea, că te fac fărâme! Nu sta în drum ca vițelul la poartă nouă!”... Nu mai aud vorbele bătrânului. Mă ia de mână și mă conduce ca pe un copil prin harababura din ocolul Chervăsăriei. Dacă bătrânul nu mi-ar fi explicat cam cum se petrec lucrurile aici, apoi nu ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
legi, propria tălmăcire a Constituției, care totdeauna i se pare că nu este chiar după dorințele sale, dar poate fi ajustată la nevoie, după nevoile proprii, iar cei care ar fi putut să l trimită după flota pierdută, stau ca vițeii la poartă nouă așteptând ca să se deschidă. De fapt, cred că de data, aceasta vițeii au devenit boi de al binelea, fiindcă se comportă, exact ca în fabula lui Breslașu, „Așa e soarta boului/ Vițel adult/ Să stea la poarta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dorințele sale, dar poate fi ajustată la nevoie, după nevoile proprii, iar cei care ar fi putut să l trimită după flota pierdută, stau ca vițeii la poartă nouă așteptând ca să se deschidă. De fapt, cred că de data, aceasta vițeii au devenit boi de al binelea, fiindcă se comportă, exact ca în fabula lui Breslașu, „Așa e soarta boului/ Vițel adult/ Să stea la poarta noului/ Nițel mai mult” și deci vor trebui să aștepte zece ani, ca marinarul rămas
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
după flota pierdută, stau ca vițeii la poartă nouă așteptând ca să se deschidă. De fapt, cred că de data, aceasta vițeii au devenit boi de al binelea, fiindcă se comportă, exact ca în fabula lui Breslașu, „Așa e soarta boului/ Vițel adult/ Să stea la poarta noului/ Nițel mai mult” și deci vor trebui să aștepte zece ani, ca marinarul rămas pe uscat, cu flota băgată la chimir, să ia jugul de pe grumazul lor. Observați dumneavoastră, cât de grijuliu este el
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
noastre în spate... Înjură fiindcă e român Este ciudat, când câte un individ cu funcție importantă la nivel de România, stă „la cutie” vreme îndelungată, fără să dea vreun semn de viață și când te aștepți mai puțin, exact ca vițelul mort care mai dă brusc din coadă, să apară în mass media cu declarații, uneori halucinant de aiuristice, tocmai în ceea ce privește conținutul. Ascultându-l sau citindu-l, te poate duce gândul la cât de ușor descoperă uneori omul, cum se poate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
moartă!, ai strigat plin de durere. Cortegiul mă însoțește tăcut ca o procesiune a muților asurziți. E noapte. E răcoare. Preotul anunță, baritonal, că mai sunt trei stări până la poarta încuiată a cimitirului.Vinul e vechi... S-au sacrificat trei viței... Întinzi mâna spre umărul meu și vrei să plângi. Te strâng ușor de mâna dreaptă și chiar te îndemn să plângi căt poți. Apoi îți zic: -Mai lasă-mă să mă bucur! O dată moare omul... Apoi, pornim amândoi, cu pas
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel mai vechi pentru gurile voastre răgușite, mai vechi decât oasele mele . -Trei viței din bătătura au fost sacrificați pentru efort... Dar parcă nu m-aud și strig cu palmele la gură: -Nu mai mâncați stelele și nu vă atingeți de lună! Noi vom pleca... dintr-o clipă în alta în țipătul surd al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
chivotului lui Dumnezeu." Atunci David a pornit, și a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei. 13. Cînd cei ce duceau chivotul Domnului au făcut șase pași, au jertfit un bou și un vițel gras. 14. David juca din răsputeri înaintea Domnului, și era încins cu efodul de in subțire. 15. Astfel au suit David și toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie și în sunet de trîmbițe. 16. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Neil că ceea ce spunea era greșit. Mike, Misty, Vincent, Chaquie și Clarence s-au chinuit în felul ăsta toată dimineața. Până și John Joe a reușit să îngaime câteva cuvinte despre cum el n-a ridicat niciodată mâna asupra unui vițel. Dar Neil s-a încăpățânat să nu recunoască nimic. —Ești dezgustător, am izbucnit eu într-un final, incapabilă să mă mai abțin. Ești un derbedeu! Spre surprinderea mea, afirmația asta n-a fost urmată de corul de voci aprobatoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de joc. Arăta ca o vită în toată regula. —Judeci pripit... Vocea mamei s-a pierdut în urma mea. —îți închipui că, în afară de tine, toată lumea e fericită. Am fugit ca din pușcă. Picioarele îmi tremurau de parc-aș fi fost un vițel abia născut. Totul era așa de straniu și de nou încât aveam senzația că și eu abia mă născusem. Cu toate că nu mă duceam la o întâlnire amoroasă și nici nu aveam voie să am întâlniri amoroase și, cu toate că și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bătrâni. — Doar nu vorbesc singură! — în cazul acesta, doammnă, țin să vă spun că am mai văzut una ca a dumitale o dată, spuse bătrânul. Numai o dată. — O dată e aproximativ corect, replică Sally. Unde? — La o vacă bătrână care tocmai scosese vițelul din ea, explică bătrânul și scuipă într-un strat îngrijit de mușcate. Jos, în cabină, Eva stătea și se întreba despre ce discutau cei doi. Asculta plescăitul apei și duduitul motorului și se gândea la Henry. Nu era în stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe ei înșiși că nu crezuseră că ar fi absolut vinovat. Va obține, desigur, și promovarea - nu fiindcă ar fi un profesor bun, ci fiindcă aveau nevoie de asta ca să-și împace conștiințele lor fragile. Dacă tot vorbim de tăierea vițelului cel gras... 14 La Colegiul Tehnic nici nu se punea problema tăierii vițelului cel gras - cel puțin nu pentru Henry Wilt. Iminența vizitei celor de la CNAA de vineri, care - din câte se părea - urma să coincidă cu înălțarea din mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
desigur, și promovarea - nu fiindcă ar fi un profesor bun, ci fiindcă aveau nevoie de asta ca să-și împace conștiințele lor fragile. Dacă tot vorbim de tăierea vițelului cel gras... 14 La Colegiul Tehnic nici nu se punea problema tăierii vițelului cel gras - cel puțin nu pentru Henry Wilt. Iminența vizitei celor de la CNAA de vineri, care - din câte se părea - urma să coincidă cu înălțarea din mormânt a răposatei doamne Wilt, provocase ceva similar cu panica. Consiliul de conducere se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zâmbești. Dar e decență, stimată colegă. Decență! Ce nu se poate, nu se poate. Viața e scurtă. Uite, mai duduim vreo zece ani și fâs, ne-am dus. Irina îl privea, captivată. Îl privea cu ochi mari și limpezi, de vițel. Încruntarea, hm, da, încruntarea... Încruntații, uite-te la ei! Tovarășul Ștefan Olaru arătă grupul din fața standului de cărți, strada, lumea, universul. Da, da, și tu... ești încruntată! De ce? Crezi în posteritate? Și crezi că posteritatea depinde de puritatea conștiinței? Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zic, da’ să știți că-i rău ce s-a-ntâmplat. Rău, domnu’ Tudor, da’ nici ea n-a fost de treabă! Chiar așa, „ea“, adică Sevgin, a dispărut de vreo câteva minute. În drum Papagogu, câinele ei cât un vițel, doarme în nesimțire. Cum Dumnezeu nu ne trezise, el care noaptea dădea concerte la lună? Țârțâc îmi surprinde privirea pe corpul bleg al câinelui care blochează tot drumul și pleacă repede prin spatele corturilor, schițând cu mâna semnul crucii. - Primaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din motive de economie, și se felicită că stabilise întâlnirea pentru această seară de forfotă generală. Ideea era să nu atragă atenția nimănui. Prietenul lui, Horace-François-Bastien conte de Sebastiani îi trimisese prin curier un volum frumos, legat în piele de vițel. Niccolo Machiavelli, Principele. Era nu numai o aluzie la perioada lor comună de ascensiune diplomatică - o vreme în care experimentaseră cu entuziasm principiile cuprinse în celebra carte și chiar ceva pe deasupra -, dar și un mesaj clar privind respectarea, în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
până acum, din ce voi, mâine, poimâine, știu. Nemaifiind copil, cunosc pro-ble-ma - și a domnului și a Măneanului ieșit la pește cu sacul, cu carul: Ai prins un pește; un peștoi; o namilă cât un bou - fie și cât un vițel, cât un purcel, oricum, cam cât tine de mare. Te-ai bătut cu el, v-ați trântit, zi de vară, până-n sară; prin apa până la brâu, până la genunchi, până-la; ai pierdut și felinarul și coșul de papură; În căldare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai ales banii familiei ei. Din banii socrilor cumpărase Velicu mașina, și tot părinții ei le promiseseră bani ca să schimbe apartamentul cu două camere pe unul mai spațios. Aveau chiar la țară părinții ei; deschiseseră bodegă și magazin și creșteau viței; vindeau la abator câte șapte-opt viței pe an. Îți dai seama câte milioane rulau, Mirelo, și de bună seamă că Velicu atârna la pricopseala lor. Îl simțeai că-i cu capul plecat și nu mișcă-n front la o adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
banii socrilor cumpărase Velicu mașina, și tot părinții ei le promiseseră bani ca să schimbe apartamentul cu două camere pe unul mai spațios. Aveau chiar la țară părinții ei; deschiseseră bodegă și magazin și creșteau viței; vindeau la abator câte șapte-opt viței pe an. Îți dai seama câte milioane rulau, Mirelo, și de bună seamă că Velicu atârna la pricopseala lor. Îl simțeai că-i cu capul plecat și nu mișcă-n front la o adică. Ca și o slugă, deh, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
legi, că numai legi aveți în cap, de-o să se-aleagă prafu’ cu atâtea scumpiri, și dă-ți seama, rahat cu perje. În loc să aivă grijă d-un copil, târâie javra-n lanț dupe el. Ditamai huiduma de câine cât un vițel... Nu te gândești cât mănâncă ăsta? Te rupe la buzunar, dom’le, s-a smintit lumea definitiv de când cu democrația. S-a dat drumu’ la avorturi, de crește lumea câini în loc de copii. Câini din ăștia cât vițelu’, dom’le. Milică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]