1,839 matches
-
și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui Belzebut, în locul cel mai ingrat și mai indezirabil cu putință. Pe drumul spre Canterbury, pelerinilor li se va alătura un avă, foarte priceput în tainele alchimiei, și slujitorul acestuia. Argatul, la îndemnul hangiului, va destăinui tainele pline
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în căutarea regelui lor. Pentru aceasta, înfruntă foarte multe obstacole, străbătând mai multe văi. Cea de a șasea vale în care ajung este cea a ,,mirării" unde ,,este și zi, și noapte, se vede și nu se vede nimic, se viețuiește și nu se viețuiește, lucrurile sunt pline, și goale"415. Finalul călătoriei este simbolic, găsirea oglinzii și implicit actul oglindirii echivalează, de fapt, cu momentul conștientizării și recunoașterii sinelui. Oglinda nu face decât să întărească ceea ce era evident dar uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Pentru aceasta, înfruntă foarte multe obstacole, străbătând mai multe văi. Cea de a șasea vale în care ajung este cea a ,,mirării" unde ,,este și zi, și noapte, se vede și nu se vede nimic, se viețuiește și nu se viețuiește, lucrurile sunt pline, și goale"415. Finalul călătoriei este simbolic, găsirea oglinzii și implicit actul oglindirii echivalează, de fapt, cu momentul conștientizării și recunoașterii sinelui. Oglinda nu face decât să întărească ceea ce era evident dar uneori, din diferite motive, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cerești ; - mișcările planetelor și ale aștrilor, legile care le guvernează, sunt cunoscute ; - rămân destule enigme : emisfera nevăzută a Lunii, suprafețele și atmosferele planetare, existența vieții în Univers e considerată indubitabilă, dar nesigură în ce privește localizarea ei. Astronomia practicată și astrologia au viețuit multă vreme împreună și Kepler avea să scrie : Știați că ... * Hiparh (sec al II-lea î.C.) a fost considerat cel mai mare astronom al antichității? * Claudius Ptolemeu (sec al II lea d.C.) și-a închipuit că Pământul ar fi
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
mass-media era ideală din punctul de vedere al cetățeanului, aici putem de asemenea să caricaturizăm, dar fără ca de această dată să mai simțim impulsul de a zâmbi. Atât timp cât prezența în fața ecranului este net superioară prezenței la vot, de vreme ce oamenii politici viețuiesc politic mai bine sau mai puțin bine în funcție de relația cu mass-media, dacă tot prin televizor se asigură poporului circul și informații despre gustul pâinii, iar rezultatele screening-ului rating-urilor nu sunt contestate, mișcarea „logică” ar fi ca preluarea puterii politice
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
ale tale mai încolo". își aprind țigările și trag adânc în piept, spunându-și: „Ce norocoși suntem! Avem mica noastră recompensă. Nefumătorul, săracul, n-are așa ceva". „Săracul" nefumător n-are nevoie de recompensă. Organismul nostru n-a fost conceput să viețuiască otrăvindu-se sistematic. Cel mai trist lucru este că, și atunci când fumează, fumătorul nu obține senzația de pace, de încredere și de seninătate pe care nefumătorul o are de-a lungul întregii sale vieți fără țigară. Nefumătorul nu stă în
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
prin animale sălbatice (bouri, mistreți, căprioare, vulpi, lupi, jderi, pârși, bursuci, veverițe, cerbi lopătari), păsări (coțofene, cinteze, pițigoi, turturele, bufnițe, corbi, ciori), reptile (șerpi, șopârle, salamandre), rozătoare (iepuri, șoareci, șobolani, popândăi, hârciogi, cârtițe) și insecte (fluturi, bondari, cărăbuși). În jurul apelor viețuiau vidre, nurci și variate păsări de apă (cocostârci, berze, rațe), iar mediul acvatic includea specii diverse de pești (crap, șalău, somn, știucă, caras, babușcă, oblete). Aceste specii de animale sunt contemporane cu fauna mamiferelor actuale, apărută în momentul dispariției mamiferelor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Bârlad-Prodana) probează existența câtorva din mamiferele sălbatice menționate, precum bourul (Bos primigenius), cerbul (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus), porcul mistreț (Sus scrofa), lupul (Canis lupus) și vulpea (Vulpes vulpes). Vertebratele acvatice sunt reprezentate prin mai multe specii de pești, ce viețuiau în râul și afluenții Bârladului, iar din categoria gasteropode (melci) și lamelibranhiate (scoici) au fost găsite fragmente de la melcul de livadă (Helix) și scoica de râu (Unio). În final, datele arheologice coroborate cu cele paleobotanice, paleofaunistice, paleoclimatice și de paleohabitat
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
n-o ștersese cu totul. Proclamînd (În 447) natura unică (physis, de aici numele de „monofizism” dat acestei mișcări) a Logosului Încarnat, Eutihie afirmă implicit că Isus nu era un om la fel ca noi, ci un tertium genus care viețuia Într-un trup non-uman. Conciliul din Efes (449) declară ortodoxă doctrina lui, care postulează „două naturi dinainte de unire, o singură natură după unire”, Însă Papa Leon I o atacă și ea va fi condamnată, În ciuda Împotrivirii episcopilor răsăriteni, la Conciliul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
probolai) de Lumină, Însă deasupra celor doisprezece eoni ai marelui tiran Adamas, respectiv a celor douăsprezece semne zodiacale 43. Dar Arhonții nu sînt singurii care o urăsc pe Sophia: ea constituie Îndeosebi obiectul invidiei lui Authades-Trufașul, o Triplă-Putere (tridynamos) care viețuiește În același eon. Cu scopul de a o deposeda de Lumina ei, Authades emană o forță leontocefală, iar din materia acesteia (hyle) trimite alte emanații (probolai) materiale (hylikoi) În diferite zone (topoi) ale haosului. Privind În jos, Pistis Sophia vede
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
comori nenumărate și nesfîrșite. Iar Tatăl, care este cel dintîi prin gloria sa și de necuprins În măreția sa, Îi are, uniți cu sine, pe fericiții și slăviții eoni, ale căror număr și durată nu se pot socoti. Cu ei viețuiește Însuși Tatăl și Creatorul, iar În Împărățiile sale ilustre nu se află nici săraci, nici bolnavi. Împărățiile sale strălucitoare sînt atît de bine clădite pe un pămînt luminos și preafericit (supra lucidam et beatam terram), Încît nimeni nu le poate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
divină răpită de demoni zace pretutindeni pe pămînt. Se află Împrăștiată și În aer, și chiar În adîncul pămîntului. PÎnă și pietrele au facultatea de a simți și de a gîndi. De aceea, un manihean perfect se va strădui să viețuiască În pace cu Întreaga natură. El știe că În natură totul duce la triumful binelui. Prin urmare, se va feri să-i tulbure acesteia armonia. Nu va ara pămîntul, căci n-ar putea s-o facă fără să tortureze mădularele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o distrugă. Este limpede că Dumnezeu nu este atotputernic, Însă Adversarul său nu-1 poate detrona dintr-un motiv neașteptat: ca fost Înger de odinioară, Satan Îl iubește cu disperare pe Dumnezeu și detestă Întunericul fetid În care este obligat să viețuiască, ceea ce echivalează cu a spune că se detestă pe sine la fel de mult pe cît Își iubește vrăjmașul. În cele din urmă cei doi trebuie să ajungă la o Înțelegere, pentru ca opera lui Dumnezeu să nu fie definitiv compromisă, iar Satan
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
oprit 191, acuza tranșantă funcționează ca un jalon referențial în corpul textului. Prin ea, pamfletarul execută, din interiorul povestirii hiperbolice, o mișcare de întoarcere în realitatea evenimențială. Strategia de fictivizare apare ca indice intertextual în pamfletul polemic: "La neamul românesc viețuiau alături doi profeți, apostolul Iorga și Cuza proorocul", iar acuza tranșantă are rolul de a reconecta lectorul la realitatea subiectiv asumată a polemistului: "Paginile Neamului Românesc erau o josnică insultă și constituiesc până astăzi cel mai mare monument de incultură
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
foarte banale conversații mondene vulpoiul se repede și soarbe oul pe care găina tocmai l-a depus pe fotoliu) și mergând până la caleidoscopica, amețitoarea rotire a unor lumi virtuale, fiecare alcătuită după altă lege. Himera lui personală este „omul multiplu”, viețuind în spații nu cu trei, ci cu mai multe dimensiuni, în afara timpului. A te sustrage „dinților lui Cronos” evadând în arhetip reprezintă impulsul originar din care se nasc lumile multiple ale lui C. De aceea, actul magic (nenumit astfel, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
minimum de unitate, în pofida amestecului întâmplător de descrieri și relatări. Cu o curiozitate uimită, dublată când de duioșie, nostalgie, compătimire, când de umor, (auto)ironie, (auto) persiflare, este urmărit comportamentul unor oameni conduși de instincte, de credințe și obiceiuri primitive, viețuind în locuințe rudimentare, dărăpănate, într-un mediu invadat de gunoaie, bântuite de paludism, miasme și spaime biologice. Atins parcă de farmecul descompunerii și al mucegaiului, autorul insistă cu voluptate asupra mizeriei și vulgarității, pictând cu migală, deși fără plan, tabloul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
mănăstirea Dintrun lemn, considerându-se a fi cauza certurilor dintre soții Costandin și Maria; o altă femeie din Slănic, județul Saac, se vede obligată să-și vândă tot avutul și să pă ră sească pentru totdeauna satul și regiunea unde viețuiește amantul, pe seama căruia se îmbogățise, așa cum afirmă fiul. În București, spătăria și agia purtau numele celui care în momentul respectiv conducea această instituție. La 2 octombrie 1763, la „grosul dum nea lui Pantazi Câmpineanu“ este adusă Trandafira, soția lui Ioniță
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de Iliada, de zgîriie nori, de Internet etc. Miorița, am mai spus, este un răspuns românesc la problematica morții, asociindu-se altora, de același fel, rostite în decursul timpurilor și pe întinderea meridianelor. Autorul anonim (reprezentînd o colectivitate întreagă și viețuind cu multe secole în urmă) nu și-a propus altceva decît să-și „imagineze” existența (dacă și cum este posibilă) „dincolo”, în „moarte”. Întrebarea a rămas vie din generație în generație, cu aceeași persistență și tensiune dramatică; a preocupat și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
gata să se înece, asemenea Sfîntului Petru, fapt pentru care Mîntuitorul l-a întîmpinat cu vorbele de dojană: „Puțin credinciosule!”. Păstorul își pierduse puritatea și înzestrarea morală. Întîmplarea amintește de alta asemănătoare, în legătură cu același Enkidu. Înainte de întîlnirea cu Ghilgameș, eroul viețuia în pădure împreună cu animalele și era îndrăgit de ele. După ce a fost inițiat de către o prostituată în treburi lumești, „s-a reîntors la vietățile sălbatice. Dar cînd gazela l-a zărit, s-a dat înapoi; cînd lighioanele l-au văzut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ființă muritoare, sexuată și culturală”. Dacă reușește să se învingă înainte de toate pe sine, adică emoția păguboasă, reușind s-o întîmpine „împăcat și tare”, statutul de om cultural este salvat, umanitatea se poate reorganiza cu chibzuință, în condițiile în care viețuiește și pe care și le asumă curajos. Dintre personalitățile prestigioase ale istoriei îndepărtate care au experimentat cu suflu nou problematica existenței pe portativul Eros-Thanatos, pot fi asociați, într-o ipoteză de lucru, Osiris, Decebal și Socrate. Sunt ușor de semnalat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Eliade: cu deosebire că autorul român pune surdină în partea spectaculară a ritualului și se lasă condus de catalogul de taină al „semnelor”. Ele ne înconjoară, fără să ne dăm seama și se cuvine a fi descifrate dacă vrem să viețuim cu adevărat; altfel spus, să deosebim sacrul (realitatea „vie” și nemărginită) de profan (formele accidentale, aparente, fără șansă de ființare). Dar abstracționismul teoretic al lui Van Gennep (impecabil, de altfel, în logica discursului), scapă de sub control autenticul și palpabilul, aspecte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la ideea că intervențiile (în ce-l privește, în mod special) nu vizau decît laturile formale, de obicei lexicale, lăsîndu-se nealterată structura artistică și fondul emoțional; ele încă erau considerate a fi contribuția vie a creatorilor de geniu care au viețuit în timpuri imemoriale. Se căutau sensurile ascunse ale termenilor, ca în magie și, probabil, omul romantic avea motive să persevereze în restaurarea valorilor. Tocmai în acea vreme valorile fundamentale, de tip calitativ: adevărul, binele, frumosul treceau printr-o îngrijorătoare deteriorare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fărîmițată în „variante”, s-a răspîndit în vechime ca și „astăzi”, fără nici o îngrădire. Poate nici o „epopee” din lume nu s-a bucurat de un asemenea statut prestigios în oralitate: de a modela întreaga etnie și de a continua să viețuiască în mod real, ca manifestare poetică mereu actualizată. Tocmai de aceea poema nu se reduce la descrierea etnografică, a păstoritului și nici la un asasinat aventurier, cum și-a închipuit G. Călinescu, deși i se găsește locul printre „miturile fundamentale
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ingenioasă cu Ovidiu Cotruș: luând act de „numeroasele contradicții” înregistrate de critic în Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, V. demonstrează că aspectele semnalate alcătuiesc un „sistem al contradicțiilor consecvente”, în care viziunea mateină asupra lumii („viața care se viețuiește”) e subminată programatic de mitologia sa („viața care se visează”). Dar dacă aceste analize erau rezultatul unor obligații profesionale, eseul Anton Holban și personajul ca actor (1983) constituie rodul unei pasiuni. De altfel, autoarea recunoaște că speculația ei reprezintă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
fără a le trece prin cap că acolo, Între ei, se afla unul care-i «va turna». teoretizează și asupra efectelor benefice ale colaborării: „Am Învățat Încă din liceu că trebuie să te adaptezi, nu doar să supraviețuiești, ci să viețuiești cât de cât civilizat. Unde aș fi ajuns dacă nu colaboram...?”. tehnica self controlului, ținând de această a doua identitate, Îl ajută după revoluție să Înfrunte acuzele sau insinuările celor care-l bănuiau, să facă față situației „când revoluționarii lui
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]