1,300 matches
-
pentru că sunt Înzestrați cu o creștere continuă și independentă față de pseudorădăcina inițială. Putându-se aproviziona cu apă din atmosferă, ei abandonează părțile vechi ale lor, trăind În continuare, să spunem așa, prin vârf. În acest mod, mediul reducător rezultat prin viețuirea lor nu-i poate inhiba el, mediul, rămânând mereu În urmă, În materialul abandonat. Cu alte cuvinte, mușchii pot trăi à la longue chiar fără o biocenoză. Și astfel, nelimitați de nimic, mușchii au o viteză de creștere de invidiat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Îndeplinească acest rol, sunt moarte... Așa că mediul devine impropriu și heterotrofelor, fiind În consecință abandonat, aceste organisme mutându-se și ele, mai sus, odată cu mușchii Înșiși. Am putea spune chiar că, spre deosebire de o biocenoză propriu-zisă, unde există o simultaneitate În viețuirea tuturor organismelor componente, În cazul de față este vorba de o succesiune a acelorași organisme: producătorul, adică mușchii, apoi consumatorii și la urmă descompunătorii. În urma lor rămâne un mediu, un strat subțire de sol, dar oxidativ, adică, pentru substratul solid
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Terra, proaspăt ieșită din geneza geologică, a constituit feuda heterotrofelor primitive. Ca oriunde nu există și opoziție, adică Într’un regim dictatorial, au apărut premisele răsturnării regimului. Atunci, acestea s’au chemat degradarea, prin oxidare, a mediului, efectul firesc al viețuirii exclusive a heterotrofelor. Regimul a Încercat atunci un amendament, adică apariția eucariotelor, adică a organismelor − tot unicelulare − dar cu nucleu, adică cu o dublă protecție, membrana celulară și cea nucleară, a informației genetice. Dar nici această dublare a aparatului milițienesc
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
spus, prin condiții reducătoare din punct de vedere redox, adică exact ceea ce au nevoie deversele organisme heterotrofe. Că n’au la dispoziție decât hrana, ori mai bine zis biomasa adusă de ape din jur, e o altă poveste dar, În urma viețuirii acestor Încă rare organisme, apa Începe a se oxida, creând condiții optime pentru autotrofe, adică plante, În special alge; din acest moment se poate vorbi de o biocenoză și de un lanț trofic independent. Dar, pentru a produce o cantitate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dintr’odată ci eșalonat: Întâi micile plante ierboase, ghiocei, viorele, brebenei, iarba Însăși, apoi arbuștii și la urmă abia arborii. De ce, voi Încerca acum să lămuresc. Plantele care, spuneam mai demult, au ațipit mai mult din cauza acțiunii excesive induse de viețuirea lor În sol, deci unei inhibiții, decât scăderii temperaturii din toamnă, au nevoie pentru trezire de un sol oxidant. Treaba asta, oxidarea, o fac heterotrofele, majoritatea microscopice, din sol, În timpul iernii, când plantele, dormind, nici nu simt aceasta. Doar că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la ce mănâncă alte popoare... Ei bine, menținerea purității caracterului de monocultură a agroecosistemului Înseamnă un aport informațional din partea omului, dar și un efort energetic menit a menține o stare de tranziție, mai mult, dăunătoare naturii. Să nu uităm că viețuirea unei plante induce un efect reductiv asupra solului, cu atât mai mare cu cât sunt cultivate monocotiledonate, precum cerealele. Repetarea aceleiași culturi Înseamnă accentuarea efectului și, prin urmare, oboseala solului. Din neștiință, ori de nevoie, omul practică totuși monocultura. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe generații și, astfel, calculează o „speranță a vieții la naștere”, care, în 2000 (pentru România), era de 70 de ani la bărbați și de 74 de ani la femei. În ceea ce ne privește, propunem noțiunea de speranță colectivă de viețuire a familiei (pe care o putem denumi, iată, și speranță genealogică), a neamului (rudeniei) și, de ce nu?, a popoarelor, care s-ar putea măsura tocmai prin procentul celor care adoptă un model reproductiv de 2,3-3 copii/femeie (și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
femeie. Populațiile urbane, din contră, au optat pentru strategia creșterii „speranței de viață al naștere” (deci a ridicării pragului vârstei decesului la scara unei generații). Populațiile rurale, din contră, au optat pentru strategia ridicării sau a menținerii pragului speranței de viețuire colectivă (genealogică și etnică), deci a păstrării unei cote înalte a familiilor cu peste 2,3 copii la o femeie. Încât, putem vorbi despre două modele reproductive și care reflectă, în general vorbind, starea sufletească a populației, intensitatea sentimentului bucuriei
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
putem vorbi despre două modele reproductive și care reflectă, în general vorbind, starea sufletească a populației, intensitatea sentimentului bucuriei copiilor și deci gradientul speranței genealogice și naționale. Popoarele cu un puternic sentiment al speranței vor opta pentru strategia „speranței de viețuire genealogică”. Cele cu un diminuat sentiment al speranței vor opta pentru strategia „speranței de viață la naștere”, adică spre o cultură care permite prelungirea vieții noastre indiferent de ceea ce va fi viața colectivă (a stirpei și a neamului) peste o
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
o „însănătoșire” morală a sentimentului colectiv și, deci, a fenomenologiei speranței. Încât, modelul reproductiv de tipul „copii mai puțini și de o calitate mai bună” nu dă în vileag lucrul cel mai grav, care este: familii cu o speranță de viețuire genealogică mai mică, cu o indiferență mare față de viitorul familiei (și al comunității din care fac parte) și cu un egoism mai mare al părinților (pentru ei și pentru primul copil). Ei vor nu o familie mai puternică, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
leagă vizibil. Pe unde umblasem, continuă el, era întuneric..."245. Dincolo de Cortina de Fier pășește "în afara Europei, în gol", căci "unde se termină Europa încep basmele Orientului"246, acolo în "zonele de cezură de la marginea Europei"247. Este spațiul de viețuire a "balcanicului" cu tot ce semnifică acesta în imaginarul apusean: "așadar dezordinea, impenetrabilitatea, labirinticul", mască sub care se ascundea "strategia celui inferior față de o îndepărtat superioară, intangibilă, nemiloasă și adesea crudă stăpânire", care este dictatura de tip balcanic. Diferența imuabilă
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
comoditate. Un oftat de resemnare în fața destinului ireparabil care ne apasă! Și ne privim tăcuți, cu duioșie chiar, recunoscân-du-ne în oglinda tuturor spațiilor cărora le aparținem din punct de vedere istoric și imaginativ. Spații heterotopice care înlocuiesc spațiul real al viețuirii noastre! Imaginile britanice din romanele și jurnalele de călătorie ale lui Alan Brownjohn, Paul Bailey, Helena Drysdale, Bel Mooney, Barbara Wilson, Dervla Murphy, de pildă, despre Balcani în general, despre România comunistă în particular, și despre continuitatea unor stări de
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
care conduc lumea, șefii de state, guvernele, partidele politice care îi propulsează, poate sunt planuri strategice de acaparare, de dominare, de stăpânire ori de nimicire a ființei care are ne voie de viață. Pe undeva, viața parcă se cumpără, iar viețuirea devine troc. Dar între dominatori. Ființa de rând? Nici o considerație față de ea. Față de noi mulțimea! Atunci, mulți ani în urmă, în anul 1925, în casa unde m-am născut, părinții mei, Gheorghe și Ele na Despa, dăduseră viață deja la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
practice meseria. Aici începe problema. Pentru că mulți dintre ei se întorc cu lecția bine asimilată, dar se trezesc într-un fel de limb: între lumea în care nu pot să rămână decât sacrificându-și ambițiile profesionale și optând pentru o viețuire vegetativ-materialistă, și lumea în care nu pot să se întoarcă de bunăvoie, pentru că vocația lor nu se poate împlini. V. N. : Nu am aici un răspuns, dar mă pot referi cel puțin la două explicații care s-ar putea dovedi
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
întrevedea „fundul lacului”. Dar el a urmat destinul blestemat, mai ales al poeziei românești, acela de a nu „îndeplini o mare, exorbitantă promisiune” - sau, mai știi, e o boală a oricărei națiuni, culturi „tinere”, europene, care, după secole lungi de „viețuire” în penumbra literei scrise și a individualității creatoare, irumpe în „prezentul istoric și cultural”, văzându-se deodată confruntată cu cele mai înalte repere și expresii, cele ale filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fie clipei revelatoare, aptă să lumineze fulgurant, în chiar nemijlocirea imanenței sale, sensul ultim. Cu multe decenii în urmă, un autor chinez, Lin-Yu-Tang, avea mare succes în Occident cu o carte intitulată The Importance of Living („Importanța tră irii“, a viețuirii de zi cu zi). Nu era un elogiu „vitalist“ al existenței comune, ci o invitație la asumarea exigentă a fiecărei experiențe de viață (de la artă și ritual la mâncare și îmbrăcăminte), din pers pec tiva actului spiritual care o instituie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
momentul în care își atinge scopul, practica filozofiei, înțeleasă ca „medicină a sufletului“, se auto-suspendă. Filozofia, spun stoicii, nu trebuie să fie nici teorie pură, nici trudnică exegeză de text. Ea trebuie să producă un îndreptar, o „tehnică“ a optimei viețuiri. Odată ce ai tehnica, nu mai e nevoie să filozofezi, pentru că nu mai e nimic de căutat. Or creștinismul recuperează tocmai prestigiul căutării. Și al aventurii individuale. El nu propune rețete, ci indică direcții. Nu se închide în reguli, ci se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
temă de mare actualitate, protecția socială a persoanelor ajunse în pragul unei vârste respectabile-dar și din cauza împrejurărilor- sunt determinate să apeleze la colectivitatea numita<Căminul de asistați sociali>. Dacă pentru animale, câini în special, există sau se inițiază posibilități de viețuire până la sfârșitul dumnezeesc, existând o seamă de Asociații sau Instituții de profil în domeniu care le protejează, cu atât mai mult omului îi este necesară grija cuvenită nu numai din partea Statului - obligat constituțional - dar și de către societate, de noi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu te adresezi În limba oficială. Hotinul „platoșa Nistrului” este o atracție turistică europeană prin peisajul și istoria sa. Demografic județul Hotin avea o majoritate relativă de moldoveni iar satele Balcăuți, Balasinești, Româncăuți, Varticăuți, Șendreni, Secureni, Stroiești, Melinești, Bârlădeni atestă viețuirea românească. Expunerea ghidului cetății durează cam două ore și este semnificativă propagandei ucrainene. Nume de năvălitori cazaci, haiduci puși pe prădăciuni apoi eroismele „eliberatorilor” În 1940 și după 1944 vor să justifice actuala aparteneță a ținutului. Nici un cuvânt despre principatul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Român. Aici a existat o vatră romanică din cele mai vechi timpuri și dintre cele mai Înfloritoare În lumea antică. În veacul al II-lea după Hristos satele erau dese, orașele numeroase populate cu geți, sciți, apoi greci iar vestigiile viețuirii lor nu sunt mai neînsemnate ca În Elada sau pe coastele mediteraniene. Se văd ziduri construite de soldații legiunii a V-a Macedonica precum și construcții locative. După veacuri de stăpânire romană au trecut valurile nomade, numele localităților au fost schimbate
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
scrâșnit Și am luptat Și-am izbăvit, Sub steagul tău, Partid, conduși de tine.“ („Cântec“, în Cântece și Descântece de piatră, Editura Cartea Românească, 1972) „Gorunul lui Horia. Gorunul lui Avram Iancu. Gorunul lui Nicolae Ceaușescu. Trei simboluri vii ale viețuirii noastre pe aceste meleaguri carpatine, cel mai tânăr vestind izbânzile noastre de azi, trei nestinse focuri de strajă, trei vestitori, trei tulnice care cuvântă a binecuvântare pentru viteaza Țară a Moților, trei sceptre ale adevărului românesc.“ („Sanctuarul de la Țebea“, România
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
neguțitorești îndestui pândari, adunătură de prin sate, mahalale a târgului. Acești oameni - se preciza în raport - odinioară s-au aflat viețuitori ca și alți locuitori din sate și târguri. Dar, după prefacerea nenorocitelor soarte, au găsit mijlocul pândăriei, spre înlesnire viețuirii lor, cu plata ce eu de la proprietarii viilor”. Cămănarii (căminarii) erau slujitorii însărcinați cu perceperea unor dări (la început, numai pe vânzarea cerii) sau zeciuiala domnească din ceară. La 3 mai 1621, Alexandru Iliaș a poruncit cămănarilor din târgul Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
majoritate din Ungaria și din alte părți, ca urmare a interdicțiilor religioase. În Moldova medievală, toleranța religioasă a creat cadrul potrivit pentru stabilirea lor aici și pentru integrarea lor socială și economică, păstrându-și opțiunea și practica religioasă. Despre stabilirea, viețuirea și practicarea religiei lor în spațiul hușean s-au păstrat numeroase informații în documente dintre cele mai variate. Amintim, de pildă, Codex Bandinus, Raportul din 1693, sau descrierea doctorului sas, Andreas Wolf, sibian stabilit 17 ani în Moldova, cel care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pândari, adunătură de prin sate, mahalale a târgului”. Ispravnicul relata, în continuare, că acești oameni s-au aflat mai demult „viețuitori ca și alți lăcuitori din sate și târguri. Dar, după prefacerea nenorocitelor soarte, au găsit mijlocul pândăriei spre înlesnire viețuirii lor”. Situația strămutărilor în sau din ținutul Fălciu a fost studiată de Gh. Platon: De obicei, țăranii cereau: reducerea obligațiilor de muncă, mergând până la desființarea boierescului și obținerea unui lot de pământ suficient. În perioada regulamentară, ca mijloace de constrângere
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
patriarhale și mai primitoare din Iași, se compunea din o mamă văduvă, patru fete și doi băieți, care trăiau în strânsă legătură de dragoste unii cu alții, fără lux, dar în huzur, căci nu le lipseau mijloacele de o îndemânatică viețuire. La masa lor puteai veni oricând, chiar nepoftit, deoarece pe atunci nu se numărau încă bucățile în farfurie. Acolo, intrând în casă, trebuia să-ți lași necazurile la ușă, pentru că înăuntru nu întâlneai decât voie bună, frunți senine și surâsuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]