1,691 matches
-
șerpi la Căminul cultural. Băieții văzuseră spectacolul de mai multe ori. Magicianul, Îmbrăcat În țoale de boier - dar al dracului de prăfuite -, cu un pălărioi lung pe cap, făcea să apară și să dispară tot felul de lucruri și mici vietăți. Îi Învățaseră trucurile pe dinafară. Trecuse vremea când, cu muci la nas și cu creierii Înfierbântați, furau ouă din cuibare ca să intre la circ. De-acuma erau băieți mari, nu Îi Încântau cu nimic mișcările vrăjitorești ale marelui mag, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Păi bine, bre, mata nu vezi cu cine Îți duci viața pe umeri?” Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi Înverzise dinții și luă aminte la mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa cum, atunci când Îți cioplești o nuia, Îi razi cu un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii Veterinarului care, orbit, se ridicase și Încerca să se șteargă cu mânecile halatului. În Încordarea durerii și a spaimei, vietatea scăpase din legăturile de sârmă prost făcute, Îl azvârlise pe Rândaș din spinare și o luase la goană nebună către nicăieri, În cerc, de-a lungul scândurilor din Împrejmuirea țarcului. Sângele șiroia, roșu, pe frunte și apoi pe botul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, Împingând bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le cunoștea și un șerpișor veninos i se Încolăci În jurul inimii. „Ce naiba?!” Încercă el să se Îmbărbăteze, căci se simțea șovăitor și Încurcat. Băgă mâna În sân, apucă, pe pipăite, cu grijă, șerpișorul de cap, trase nițeluș de el - mica vietate se Împotrivea - și-l azvârli În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Târâtoarea Își Încordă amarnic trupul subțire, cu zgomot și iuțeală de pleasnă de bici, scoase, cu furie, limbuța neagră și despicată, apoi se repezi cu nemaivăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vestit mutat de stupi când izbucniseră albine din toate cutiile, iar remorca era neagră toată de veninoasele insecte? Ei, bine, cu acel Înfricoșător prilej, tata Încercase, prin metode abrupte, să mă lecuiască de teama stupidă ce-o dovedeam față de micile vietăți („În toată nenorocirea aia, pe când nici măcar unul dintre oamenii tocmiți nu Îndrăznea să se apropie de cutiile sparte ale stupilor”, și-a amintit Foiște aproape cu Încântare, „taică-tău lua ghemotoace de albine și, de parcă ar fi ținut În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prilejul scotocirii după bucatele dosite, milițienii tulburaseră viețuirea pașnică a coloniei de șobolani, instalată În lemne, În galerii subterane, În preajma nepăzitului belșug. Omul care se Întorsese după cinci ani cu mâinile tremurânde avea să păstreze un fel de recunoștință dăunătoarelor vietăți căci, dacă acelea n-ar fi apucat să Înghită mai bine de jumătate din bucatele furate și ascunse, hoțul care jefuise din averea Întregului popor ar fi primit ca pedeapsă un număr dublu de ani de Închisoare. Șobolanii, Însă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era mort sau fiu, Tozo luă frâul calului fratelui său și porni, cu repeziciune, prin acel haos. CELE DOUĂ PORȚI Un vânt trist sufla printre brazii care creșteau în jurul taberei lui Mitsuhide din Onbozuka. Cortul se umfla ca o uriașă vietate albă. Flutura necontenit, cântând o melodie stranie, neliniștitoare. — Yoji, Yoji! strigă Mitsuhide. — Da, stăpâne? — A venit un mesager? — Da, stăpâne. — De ce nu mi-a raportat direct mie? — Raportul încă n-a fost confirmat. — Este vreo regulă cu privire la ce poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acea perioadă din viața mea de ostaș începător la Școala de ofițeri din Bacău, când pentru o vină oarecare m-a pedepsit și m-a înjosit ca demnitate umană - strivindu-mă cu dispreț ca pe cea mai umilă și efemeră vietate. Deși eram sub asprele legi cazone, în disperarea mea, i-am amintit că tocmai unul ca mine îi pusese condeiul în mână și a ajuns ofițer. Acest episod l-am redat clar în „Călător... prin vâltoarea vremii”. Să nu mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
calculatoare un virus este ca și Yeti, celebrul om al pădurilor, despre care toată lumea vorbește, unora li se pare că l-au zărit de departe pierzându-se în grabă prin desișul pădurii, iar alții au văzut doar urme rămase de la vietatea cea enigmatică. Tot așa și virușii informatici, despre care toată lumea vorbește, știe că există, au căzut deseori în capcana lor, dar oare câți sunt cei care știu cu adevărat ce este un asemenea virus. Fiindcă un virus informatic nu este
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
despre care toată lumea vorbește, știe că există, au căzut deseori în capcana lor, dar oare câți sunt cei care știu cu adevărat ce este un asemenea virus. Fiindcă un virus informatic nu este asemenea virusului gripei, de exemplu, adică o vietate minusculă, care ronțăie harnică din sănătatea celui care o poartă, ci este doar un program, care face exact ce i s-a spus ca să facă, atunci când a fost scris și compilat. Ceea ce este sigur, verificabil, e că nicăieri nu ai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-se de ciudățenia moșneagului, că ieșea ziua la poartă și, în văzul lumii, îi dădea tinerei soții bomboane de pe limba lui. Mie mi se părea fantastic moșul, ba îl credeam un fel de fachir și mă întrebam ce soi de vietate o fi fost cu o limbă ca de reptilă, de putea sta la distanță cu bomboanele pe limbă să i le ia femeia? Și de ce ni i le dădea cu mâna? Ar fi fost mult mai simplu pentru amândoi, nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Trup tuciuriu și cu tălpile înspinate, chiar nu te puteai opri? Spre seară ne întorceam acasă. Cu mâna mică pipăiam florile parfumate Găseam sandalele, și tata era mulțumit că nu m-am înspinat. După două trei zile șchiopătam ca o vietate mică și neajutorată. Tata mă lua în brațe. A câta oară îmi căuta și-mi mângâia tălpile rănite? Acum, simt uneori spinii, în inimă. Aș vrea să fie lângă mine.Tălpile mă ajutau să merg mai departe, inima m-ar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
urmări, ai vedea că îndată ce noi am dispărut din fața lor ele se liniștesc ca prin farmec. Cred că nu spun nimic nou, dar cred cu tărie că omul este pus de Dumnezeu să ocrotească tot ce îl înconjoară, începând cu vietățile și terminând cu tot ce rodește pământul... Dacă o floare te simte că o iubești, atunci ce să mai spui despre un animal care te vede, îți aude glasul și îți simte mângâierea? Unui îmblânzitor de animale îi trebuie multe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
trezit l-am găsit, însă, întins pe o rogojină, iar o veveriță... dădea iama... prin barba lui... În cele din urmă m-a văzut și cu un zâmbet larg, mi-a arătat giubușlucurile veveriței... Uite ce este în stare o vietate ca asta! Parcă îți vine să mai trăiești...Cum văd, ai făcut ochi, așa că așază-te colea pe iarbă și așteaptă-mă... Am stat o vreme și m-am delectat cu acea priveliște. Apoi cu chipul înviorat de răcoarea apei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vreme ne aflam în poiană... Unde mai pui că am avut cinstea ca una din neastâmpăratele veverițe să vină de-a dreptul la mine și să-mi ia o alună din palmă. Să nu pui la îndoială inteligența acestor mici vietăți... Le vezi? Au băgat de seamă că suntem mereu împreună și una a avut îndrăzneala să-ți arate că te consideră prieten... Eu nu am decât să mă bucur că aceste ființe m-au îndrăgit la fel ca pe sfinția
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de apariția călugărului. Dacă ți-ai pus burta la cale, atunci nu-i alta de făcut decât să pornim spre locul nostru știut... Ca niciodată, suprafața apei iazului părea o întindere de cristal. Nici o adiere a vântului, nici o mișcare de vietate care să-i spargă oglinda. Probabil că cerul voia să-și vadă fața în ea și își ocrotea opera. Bătrânul s-a așezat pe locul lui, dar privirea îi fugea de ici-colo fără punct de sprijin. Tăcea... Acest fapt m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o să‑i faci praf pe toți. — Și tu o să‑i faci praf pe toți la testul video, zice Luke, în clipa în care de masa noastră se apropie chelnerul, cu primul fel de mâncare - cele mai extraordinare sculpturi făcute din vietăți marine. Ne toarnă vinul și Luke ridică paharul pentru un toast. În sănătatea ta, Becky. O să ai un succes uriaș. Nu, tu o să ai un succes uriaș, răspund, simțind că strălucesc de plăcere. Amândoi o să avem succes uriaș! Poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de la ea, Mulțumesc, Matei! atât, pentru ce-i mulțumea? pentru ajutor, evident! Când i-a spus lui Angel I must go a pierdut probabil și șansa unei împliniri iluzorii în lumea virtualè, iar Ilarie vorbește despre iubire că despre o vietate nevertebratè, fèrè sânge, O broascè albè! Ne apropiem de oraș, recunosc primul sat, casele, halta, se însereazè încet, ziua devenind tot mai micè, n-am dezlegat nici enigmă pèrului inelat al fetei de pe culoar! în compartiment se iscè foialè, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se uite mai atent la burtă ei, Diana invitându-l, dar când Matei, mănat de un impuls puternic, sare în picioare, încordându-se că un arc perfect întins, Diana, privindu-l, se sperie de avântul cu care, un soi de vietate cumplitè și independentè, trezindu-se dintre coapsele subțiri ale bèiatului, împunge aerul, apropiindu-se gata s-o spintece, atunci, fata, ca atinsè de o vrajè, încremenind jos pe covor, cu picioarele adunate sub ea, urmèrește, cu o oroare sacrè în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
coapse încinse, Matei respingând-o, Nu! sèrind în picioare, Nu! împingând-o cu un gest al mâinii fèrè s-o ating, ea rènitè, cèutându-și adèpost, se retrage în colțul cel mai îndepèrtat al compartimentului, ghemuindu-se pe banchetè că o vietate lovitè de un agresor puternic și începe, apoi, încetișor, sè plângè, Nu conteazè! Mè iubești, dar ți-e fricè de mine! Mè dorești! Ha! Ha! Haaa! rostind printre sughițuri, mișcându-se în straturile de haine care-i acoperè trupul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Ochii lui, cu verdele-albăstriu diluat de sticla groasă a ochelarilor, rătăcesc, derutați, În imensitatea ordonată a parcului. —La dreapta?... Unde la dreapta? A, da! Uite-l! —... Când văd iepurași, totdeauna mă gândesc la o figurină de ciocolată, nu la o vietate. Probabil pentru că Îmi plăcea atât de mult când vedeam iepurașii și ouăle de ciocolată În vitrina cofetăriei instalate În fosta noastră casă, Înainte de Paște... Și așa ai rămas doar tu să vezi, la fiecare sfârșit de aprilie, un ou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rândunele, cu o coroniță din bobocei și o caleașcă feerică din iarbă, coboară purtată cu șase perechi de căprioare, adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile baletează pe muzica brizei primăvăratice. Și încetișor, pe o rază de iarbă, fluturii zglobii, miresmele proaspete și copiii neastâmpărați sorb cu bucurie licoarea magică a noului anotimp ceși dă mâna cu surata apropiată.
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
se încălzesc razele reci, încurajând efortul micuțelor floricele de a învinge încă o dată iarna. Așa se face că acum primăvara a reușit din nou să câștige inimile noastre. Iarba verde, apărând împreună cu gingașii ghiocei, a chemat cu ea și toate vietățile pământului, ce au stat până acum ascunse de ghearele afurisite ale iernii. Acele gheare... s-au transformat în miresme îmbătătoare ce aparțin florilor, care au reușit să înflorească. Însă văzând că, până la urmă, chiar și acestea voiau să scape din
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
de care Vierme se și debarasează iute, apostolește, părăsindu-l în mijlocul trotuarului. Dă-l mai sub bec, Frate! cere Poetul. Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra, cu boticul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]