1,709 matches
-
golul de peste an. Ce mult îmi plăceau obiceiurile de la Sfintele Sărbători ale Crăciunului, Anului Nou sau Paștelui! Ce mult îmi plăcea să asist la tăierea porcului, la încondeierea ouălelor, să particip activ la lucrările agricole sau la îngrijirea pomilor și vietăților de pe lângă casă! Scrânciobul, fântâna, râul Suceava, ogoarele din câmp, vecinii, neamurile, au reușit să se înfiltreze adânc în inima mea de copil și adolescent și să lase urme adânci. Toate acestea și multe altele, aveau să aibă ecou în anii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noi! Prin răchite și arini zeci de glasuri ne țineau de urât. Erau mierlele și ciocârliile grăbite în a-și făuri cuiburile. Pe prund, vrăbiuțele zburdalnice țopăiau vesele în căutarea musculițelor proaspăt ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și Straja. Câte-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe câte o frunză lată de brusture
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
încet-încet s-a deprins să nu mai încerce să muște obiecte ce-i ajungeau în fața botului său. Nici iapa Mița nu fusese scutită de metodele pedagogice ale lui Costache. Aceasta avea obiceiul de a lovi cu copitele din spate orice vietate care trecea pe la coada sa. Cum a dezvățat-o Costache de acest obicei periculos? După ce o lega la iesle și-i da să mănânce, umplea un sac cu fân bine îndesat pe care îl lega cu o funie de o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unde avea niște lucernă cosită mai demult, își făcu un culcuș și adormi de îndată. Marița încercă să adoarmă dar în spatele pleoapelor se perindau imagini înfricoșătoare. Buturuga găsită de Gheorghe lua forme diferite, ba părea un cioroi fioros, ba o vietate de spaimă, cu două coarne și barbă ca de țap, ba devenea un taur ce scotea două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din pat repede și bău două guri dintr-o fiertură de mac după care reuși
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
într-o groapă din care oamenii scoteau nisip și acolo începură să meșterească tot felul de figuri, care mai de care mai năstrușnice, și aproape uitară de slujba de supraveghere a micii turme. Sora Maricica, care purta răspunderea mai tuturor vietăților din bătătură, asculta gălăgia făcută de cei doi în joaca lor și se gândi că ar trebui să vadă cum își îndeplinește treaba zurbagiul ei frățior. De pe marginea gropii unde meștereau cei doi se auzi o întrebare amenințătoare: − Unde-s
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu motor la Ghecet, la restaurant, ori de alta, cu vaporul la Brăila, îmi amintesc), mâncam acum din belșug pește, deși în afară de scrumbiile argintoase și albastre, presărate cu pătrunjel verde, maică-mea nu cred să mai fi gătit și altceva: vietățile acvatice, ca și râmele și melcii de pământ umed, îi făceau greață (ajungea să pronunți cuvântul „râmă“, ca să facă o adevărată criză, să vomeze). Tata mă lua uneori cu el în oraș, la o bodegă renumită de pe Strada Domnească, unde
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
că la 19 septembrie 1783 când frații Montgolfier și-au repetat experiență la cererea regelui Ludovic al XVI-lea, ei nu au urcat în nacela, alegând drept pasageri o rată, un cocos, si o capră. Cele trei animale sunt primele vietăți care s-au înălțat în văzduh cu ajutorul unui aparat construit de om și s-a constatat că acolo sus toate au rămas în viață. „Astăzi” în epoca zborurilor cosmice, omul și-a cedat la fel de „politicos” întâietatea făcând încercări pe animale
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă și păsările cerului aduc pe lume pui, În vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca vietățile pământului, fiindcă și vietățile pământului pot zămisli, În vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine oare mă asemăn? Nu sunt ca vietățile din ape, căci și ele pot zămisli, În vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă și păsările cerului aduc pe lume pui, În vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca vietățile pământului, fiindcă și vietățile pământului pot zămisli, În vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine oare mă asemăn? Nu sunt ca vietățile din ape, căci și ele pot zămisli, În vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
În vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca vietățile pământului, fiindcă și vietățile pământului pot zămisli, În vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine oare mă asemăn? Nu sunt ca vietățile din ape, căci și ele pot zămisli, În vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Pământului, nici lui nu‑i sunt asemeni, căci și pământul rodește la soroc și pe tine, Doamne, te binecuvântează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
un ungher izolat, de parcă s‑ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant soi de vietate care este și făptură, și casă la un loc, și care se numește broască‑țestoasă“. Sîntem mult mai aproape de Omul din subterană decît de romanticii eroi ai lui Pușkin și Lermontov. Celălalt topos, locuința Nastenkăi, este împrumutat totalmente din Pușkin
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
Ciconia nigra Bechst), Stârcul (Ardeacinerea L.) și Cârsteiul (Crex pratensis Bechst). Iar din familia Natatores avem: Rața sălbatecă (Anas boschas L., Anas crecca L. și Anas querquedula L.) În arealul satului nostru în fondul faunistic există și o serie de vietăți din clasa Reptilelor, între care cele cu care se întâlnește omul cel mai des se află: Șopârla (Lacerta agilis L.)), uneori , cu multe decenii în urmă, chiar Broasca țestoasă (Emys europaea), Șovrigariul (Lacerta viridis Daud), Șopârla verde (Lacerta murallis Merr
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
umanitatea se va stinge, iar urmașii noștri vor moșteni un deșert. Nu există însă nici una care să fi prevăzut că, pentru Romsilva și pentru noi ca cetățeni care nu protestăm, deci consimțim, pădurile trebuie să fie populate cu animale, cu vietăți și nu cu ființe al cărui rost unic este să stea cuminți în bătaia puștii, așa cum reiese din inscripția răspândită prin mai toți codrii patriei: „Ocrotiți vânatul, o mare bogăție a naturii”. Text publicat în România Liberă, 4 ianuarie 2007
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cu palide triluri melodia minuțios construită Înaintea lor, dar fiecare notă nouă este o amintire despre aripile ocrotitoare ale mamei. Ceea ce rămâne să bucure și să Încălzească sufletul tuturor este farmecul melodiei, pentru că puțini știu cum arată de fapt minunata vietate. Veniți, privighetoarea cântă și liliacul a Înflorit .... Pentru a 70-a oară!” Conf. dr. Anca Lungu (București, În prezent titulara disciplinei de Diagnostic necropsic și Medicină Legală) “De multe ori m-am Întrebat cum arată oare omul care a scris
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fi pretutindeni. Avioanele îl vor transporta imediat de la granițe în cele mai îndepărtate colțuri ale țărilor și vor arunca în sate și orașe bombe de foc, bombe cu gaze otrăvitoare care vor ucide în masă femeile, bătrânii și copiii. Nici o vietate nu va scăpa. Viitorul întregii omeniri este în pericol. și pentru ce toate acestea? Pentru ce se înarmează popoarele nebunește? Pentru ce se cheltuiesc sute de miliarde de lei cu înarmările, în loc ca acești bani să fie întrebuințați cu folos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
care ne înconjoară. Slavă și mărire Celui Ce a făcut toate. Marea Moartă Marea Moartă este aproape de Marea Roșie, ca la un kilometru distanță. Este o apă petronie-cenușie, e închisă la culoare. Nu crește nimic în ea, nici pești sau vreo vietate nu are. Și nici în împrejurimi. Are sare multă. Vezi stânci de sare, unele mai mari, mai înalte, altele mai mici. Cand intri în ea călci pe cristale de sare. Cristalele sunt puțin mai mari ca nisipul. Deasupra apei este
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
asta, pe vremuri. Acum, după un Îndelungat exercițiu al rațiunii, folosește și, sau mai ales, medicamente sintetice. Atenție Însă: unele dintre astea nu sunt decât aparent sintetice: antibioticele de exemplu; sau vitaminele. Pentru că sunt produse, chiar dacă industrial, tot de niște vietăți. Avicena, cred că el, acum vreo mie de ani, recomanda mucegaiul de pâine, Penicillium, adică cel care produce penicilina. Astăzi o separăm de mucegai Înainte de a o folosi. Mai mult, facem același lucru și cu principiile active din plante. E
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
izotopic, net străin Vieții. Și, e cazul să băgăm plugul Într’o glastră? Tot ceea ce ați citit acum e menit a fi o pledoarie, pe lângă altele discutate la acel simpozion, pentru medicamentul natural sau biotehnologic, trecut deci prin “filtrul” unei vietăți Înainte de a ajunge la om. “Radiosfera”, 6 noiembrie 1995, ora 9,36 55. Război chimic, dar cu ghilimele Viața a apărut În ocean. Tot acolo au apărut și organismele pluricelulare. Uscatul a rămas Însă o tentație, nu doar din pricina “aglomerării
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
are dintr’ăia, iar nu dintre cei roșcați și iuți. Primii sunt ușor de ținut sub control și, totodată, Îi exclud pe ceilalți care, colac peste pupăză, sunt practic imposibil de controlat. Dar acel cineva nu accepta În casă nici o vietate. Aș mai zice eu, particularizând discuția de mai Înainte, că e neapărat nevoie ca În locuință să fie reconstituită un soi de biocenoză, cât mai complexă și, evident, apropiată de natură. Asta Înseamnă reducerea gradului de artificialitate, dar sub control
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dacă n’avem pietre, nici o pagubă. Putem planta un gard viu, care nu-i altceva decât o negentropie care protejează o altă negentropie, În fața acțiunii negentropice pentru el, hoțul ori mistrețul, dar entropică pentru ogorașul nostru, adică firească pentru orice vietate. Dar negentropia depășește cadrul micului nostru ogoraș. Câmpia, Împărțită În atâtea parcele, reprezintă o stare negentropică În raport cu aceeași câmpie ca un ogor unic, oricâte probleme de mecanizare și chimizare ar ridica. Pentru natură e mai bine așa, cu condiția ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu un mediu entropizat, nu din vina ei, iar adaptarea utilizarea surplusului de negentropie, sub aspectul ei informațional, Întru ajustarea după dorința ei a relațiilor cu mediul entropizat; chiar și pe acelea cu omul. Căci, altminteri, pisica are, ca orice vietate, o atitudine protectivă față de mediu. Sau, așa cum arată chiar exteriorul ei, “calcă ușor pe pământ”. Adică se ferește să lase urme. Similar cu păsările, care reciclează, prin consum, cojile propriilor ouă, pisica Își consumă placenta; dacă-mi este permisă o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și jumătate de ani a apărut oxigenul, un poluant În termenii Vieții de până atunci, pentru că n’a fost cine să pună toate organismele Într’o colivie, evoluția a căpătat un nou impuls ce a condus până la apariția noastră. Puținele vietăți ale epocii, ajunse În medii izolate, sunt regăsite și astăzi, dar nu mai pot trăi În mediul nostru ci doar vegeta prin zăcăminte de petrol. Un alt exemplu ni-l oferă istoria. Învins de romani, regele Mithridate a Încercat să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pentru că mărirea ponderii hranei vegetale a Însemnat cuplarea omului mai spre baza lanțului trofic, deci accesul la o parte mai bogată În energie a acestuia. Și, Încă, la acest nivel, vegetal, omul poate consuma practic orice. Nu există, propriu-zis, nici o vietate toxică. E, până la urmă, vorba de o chestiune culturală căci, maniocul chiar, care asigură baza alimentației Într’o zonă foarte populată a lumii, e extrem de toxic ca atare; cutumele locale impun Însă o preparare anume, care evită intoxicația. Urmând tot
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din titlu, care celebrează întâlnirea dintre două ființe („suprafețe”): „Vino tu, furnică roșcată, gândac/ sau coropișniță să stăm sub camion/ sub motorul ca un soare negru/ și să cugetăm la toate muchiile/ care se întâlnesc în ochiul lui Dumnezeu” (Rugăciunea vietăților mici). În rest, cărțile lui L. constituie o suită de incizii în contemporaneitate sau, cel mult, în istoria recentă. Astfel, bazată pe teoriile lui Pierre Bourdieu și B. Lahire, Construcția identității într-o societate totalitară (2003) constituie un temeinic studiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
unei existențe umane. Călătoria siderală a personajului excepțional, care activează în împrejurări excepționale, este o încercare de a-și depăși condiția. Din Lună, Dan vede pământul ca pe un bulgăre negru și neînsemnat, impresiile sunr niște „fărmiturele-, iar oamenii niște vietăți minuscule în comparație cu imensitatea universului. Mihai Eminescu a contribuit la dezvoltarea și modernizarea poeziei românești, el fiind cel care a inaugurat nuvela fantastică pe care aveau să o continuie cu strălucire Mircea Eliade, Vasile Voiculescu și alții. Interferența genurilor, manifestă îndeosebi
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]