2,276 matches
-
ochi și Îmbrăcată cu o cămașă de noapte bleu deschis. Nu că aș fi arătat rău, mi-am zis În timp ce fata din oglindă Își finisa machiajul și la ochiul drept. Sincer, era destul de sexy. Am răsucit Între degete superba bluză violet pe care intenționasem s-o port. Asta Înainte să-mi dau seama că Îmi aducea mult prea multe kilograme În plus. ― Accidentul ți-a afectat și vederea? țipă Maria. Arăți foarte bine cu ea. Pune-ți nenorocita aia de fustă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
seama și singur. ― A fost În regulă, i-am răspuns Mariei cu un surâs cât toată fața. 10 ― Cât e ceasul? mă Întrebă Bianca pentru a douăzecea oară. Nu m-am mai deranjat să-mi ridic, din nou, mâneca bluzei violet. ― Cu un minut mai mult decât ultima oară când m-ai Întrebat, am răspuns. Bianca scutură nemulțumită din cap, iar câteva din șuvițele ei lungi și blonde mă loviră peste obraz. ― Ora asta e cea mai plictisitoare din lume! se
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
this gives life to thee. (approx. 1589-1600) William Wordsworth She Dwelt Among the Untrodden Ways She dwelt among the untrodden ways Beside the springs of Dove, A Maid whom there were none to praise And very few to love: A violet by a mossy stone Half hidden from the eye! Fair aș a star, when only one Is shining în the sky. She lived unknown, and few could know When Lucy ceased to be; But she is în her grave, and
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
fost amestecați, vinovați, îi îngloba, de fapt, într-o mai vastă nemulțumire. Se aplecă, strânse de pe bancă farfurioara, ceașca de ceai, punga în care fuseseră pastilele. Rămase cu ele în poală, nu se mișcă. Se așezase, destinsa, privea norii ușori, violeți și zâmbea. Amurgul, norii gonind pe cerul primăvăratec... dar doctorul părea să nu observe, atent doar la nou-venită. Marga privea doar spre musafiră. Irina înțelese, zâmbi. Doctorul o luă tandru, după umeri, îndreptându-se spre cabinet. O zi lungă, sucită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spulbera, treptat, povara zilei străine... Cum te-ai extrage de sub o platoșă de plumb. Redobândind dreptul de a redeveni vie, neștiută. Adică adevărată, adică vie, încă vie. A nopții celeimari și bune, durere fericită, pe noi nouă redă-ne. Cerul violet. Silueta vineție, haita depui. Un cap de cățea, dacă te uitai bine. Capul prelung al unei cățele furioase, gonind pe cerul nopții, cu norii în urma ei, venind de peste tot, acoperind marea nocturnă. Și undeva, cândva, fantoma tatălui ucis, în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la finele primei pagini. Și-a umezit buzele subțiri, violete, în apa sfințită. A lovit cu pipa irlandeză scrumiera, capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-a păstrat un moment de reculegere. Primul din stânga mormăise ceva, ceilalți deveniseră extrem de atenți. „M-am săturat, m-am săturat de ăștia“, repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e Harry Dunkel. Singurul cu care am să dau mâna astăzi este Harry Brightman. L-am găsit în camera lui de lucru de la etaj, așezat la biroul mare de mahon și purtând o convorbire telefonică. Purta un sacou de velur violet, îmi amintesc, cu o batistă de mătase multicoloră care îi țâșnea din buzunarul de la piept, din stânga. Batistuța era ca o floare tropicală rară, o inflorescență care îți atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
n-a mai suportat să vadă asta, mi-a spus pe un ton glacial, Vai, ce urât mănânci, a pus porția ei abia atinsă la loc în cratiță, Gata, mulțumesc pentru masă, a țipat de pe hol, îndreptându-se spre camera violet inviolabilă. A ieșit de-acolo hăt, spre ora zece, pentru telenovelă, când eu a trebuit să încerc reconcilierea: Mămică, eu cred c-ar trebui să mă-nsor. De ce, ai pe cineva? Nu, zic, da’ am impresia că numai așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
chestiunea necunoscutului. Care-i graba, când voi avea tot restul vieții la dispoziție ca să-l înțeleg pe el? Nu mă compar cu Zi-zhen. Eu nu sunt ca ea, care se conservă în sticla nefericirii și sigilează capacul cu o răsucire violetă. Dacă se va găsi o astfel de sticlă înainte-mi, o s-o sparg. Am o pasiune pentru stimulare și întrecere. Îmi văd viitorul promițându-mi numai așa ceva. De ce am, însă, aceste îndoieli în ziua nunții? Ora opt. Soarele iese dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe ecran, La chambre de Van Gogh á Arles, 1889, huile sur toile, 57x74 cm, ea explicându-mi, E fascinantè aceastè pânzè, tot efectul ei e dat de culoare și de contrastul dintre culorile complementare, roșu și verde, galben și violet , albastru și portocaliu, negru și alb, apoi, de un joc subtil de perspectivè al obiectelor care dè privitorului sentimentul unei stèri de vis, stare sugeratè și de prezența patului care ocupè aproape jumètate de tablou, În realitate, culorile nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Întinșilor din dreapta, cinci, cu toate că se oprește În dreptul lor și le vorbește - unora În românește, altora În rusasca lui. Când stă de vorbă cu cei Întinși, Moș Iacob suge din țâța ceainicului, apoi varsă și pe zăpadă oleacă de vin roșu. Violet. Negru, vinul. Apoi se duce prin dos, la bucătărie, se Întoarce cu ceainicul, Îi cinstește pe toți, se cinstește pe sine. Vine În calidor Mătușa Domnica. Îmi spune că s-au fript, pe plită, presărate cu sare mașcată, maiurele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni ce degajau doar o urmă slabă de căldură sau izbucneau ca un furnal când le făcea vânt cu o frunză de palmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Rana nu Îmi păruse a fi din cele care Împrăștie mult sânge, dar, pentru ce urmăreau ei, chiar și un strop, doi ar fi fost de ajuns. M-a trecut un fior rece. Acum Îmi percheziționa haina. E din velur violet, pe care se vede orice urmă. În rucsac era schimbul de haine pentru după lecție: un pulover verde Închis și pantaloni strâmți din catifea. Polițistul se uită lung la ei, gânditor. — V-aș putea cere să vă Îmbrăcați cu astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Un tren hurui pe sub pod. Speram că asta nu le va distrage atenția. Personal, eram atât de jenată că eram de față, Încât nici nu deschideam gura și mă străduiam să mă fac invizibilă. Având În vedere că purtam haina violetă, care bătea nițel la ochi, eforturile mele erau oarecum zadarnice. Dar continuam să nu afișez nici o expresie, iar ochii mi-i ațintisem pe fațada barului, sperând ca atunci când Derek se va uita la mine, așa după cum și făcea din timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
James Joyce și Constance Markiewicz, aceasta din urmă Îmbrăcată cu o rochie și având cu o coafură atât de dichisită, Încât mi se făcu rușine de mini-ul de Lycra și de tricoul meu favorit. Pe deasupra, purtam haina de velur violet, care Îmi aducea un plus de eleganță, dar, cu toate astea, impresia mea era că doamna contesă ar fi strâmbat din nas. În seara asta, nu ardea focul În sobă, o plăcere rezervată doar pentru lunile de iarnă. Totuși, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
avea viitor. Regele făcu o cruce lângă cuvântul pensii și spuse, Ceva trebuie să se Întâmple, Da, majestate, ceva trebuie să se Întâmple. Plicul se afla pe masa directorului general al televiziunii când secretara intră În cabinet. Era de culoare violetă, prin urmare, neobișnuită, iar hârtia, de tip gofrat, imita textura inului. Părea vechi și dădea impresia că mai fusese folosit Înainte. Nu avea nici o adresă, nici a expeditorului, ceea ce se mai Întâmplă uneori, nici a destinatarului, ceea ce nu se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
șeful de cabinet ieși, prim-ministrul luă mapa și spuse, Hai să mergem. Sala era goală. În mai puțin de un minut copia era gata, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, dar era altceva, Îi lipsa tenta neliniștitoare a culorii violete a hârtiei, acum era o misivă obișnuită, comună, din acelea de tipul Sper că aceste rânduri să vă găsească bine sănătoși și fericiți alături de Întreaga familie, căci eu, din parte-mi, am numai lucruri bune să vă povestesc. Prim-ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ne vom mulțumi să spicuim aici aceste puține dar expresive exemple, După Paradis Infernul, Moartea Conduce Balul, Nemuritori Pentru Scurt Timp, Din Nou Condamnați Să Murim, Șah-Mat, Aviz Prealabil De Acum Încolo, Fără Drept De Apel, O Hârtie De Culoare Violetă, Șaizeci Și Două De Mii De Morți În Mai Puțin De O Secundă, Moartea Atacă La Miezul Nopții, Nimeni Nu Scapă De Destin, Să Te Trezești Din Vis Ca Să Cazi În Coșmar, Întoarcerea La Normalitate, Ce Am Făcut Noi Ca Să Merităm Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a uita semnătura finală, care se transformă din moarte În Moartea, o diferență nesesizabilă pentru auz, dar care avea să provoace chiar În ziua aceea un protest indignat din partea autoarei misivei, tot În scris și pe aceeași hârtie de culoare violetă. După părerea autorizată a unui gramatician consultat de ziar, moartea, pur și simplu nu stăpânea nici primele rudimente ale artei de a scrie. De la Început, spuse el, caligrafia e ciudat de neregulată, pare că s-au adunat aici toate felurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
meargă la serviciu, Îl Întâlnește pe stradă pe serviabilul poștaș din zona sa, care-i spune, Ce bine că vă văd, domnule cutare, am aici o scrisoare pentru dumneavoastră, și imediat vede apărând În mâinile lui un plic de culoare violetă căruia poate că Încă nu i-ar da o atenție specială, Întrucât ar putea fi vorba de Încă o impertinență a domnilor de la publicitatea directă, dacă nu ar fi caligrafia stranie cu care e scris pe el numele său, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu melancolie, Da, da, e importantă, vă mulțumesc pentru grijă. Dar asta s-ar fi putut Întâmpla doar la Început, când Încă puțini știau că moartea utiliza serviciul poștal public ca mesager al notificărilor sale funebre. În câteva zile culoarea violetă avea să devină cea mai execrată dintre toate culorile, chiar mai mult decât negrul, cu toate că acesta Însemna doliu, ceea ce e ușor de Înțeles dacă ne gândim că doliul Îl poartă cei vii, și nu morții, chiar când aceștia sunt Îngropați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-l doare În ciuda șocului teribil, dintr-odată lumea a Încetat să-i mai aparțină sau el să mai aparțină lumii, au devenit Împrumutați unul alteia pentru opt zile, nu mai mult de opt zile, o spune această scrisoare de culoare violetă pe care tocmai a deschis-o cu resemnare, ochii Încețoșați de lacrimi abia reușesc să descifreze ce scrie În ea, Dragă domnule, cu regret vă comunic că viața dumneavoastră se va termina În termenul, irevocabil și fără posibilitatea de prelungire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cazul În care s-ar reuși să se descopere unde locuia, vizuina ei, bârlogul ei, cartierul ei general. Un alt ziar sugeră autorităților polițienești să facă investigații prin papetării și fabrici de hârtie, Întrucât consumatorii umani de plicuri de culoare violetă, dacă existaseră, și trebuie să fi fost foarte puțini, trebuie să-și fi schimbat gustul epistolar având În vedere recentele Întâmplări, fiind prin urmare extrem de ușor de vânat macabra clientă când se prezenta ca să-și reînnoiască provizia. Un alt ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
albumului de fotografii al familiei, aceasta murise anul trecut. Prin simplă excludere, nu putea fi moartea cineva care fusese victima exact a acesteia. Și bineînțeles că În timp ce s-au desfășurat investigațiile, și ele au durat câteva săptămâni, plicurile de culoare violetă au continuat să sosească la domiciliul destinatarilor lor. Era evident că moartea nu se abătuse de la Înțelegerea sa cu umanitatea. Ar trebui să ne Întrebăm, firește, dacă guvernul se limita să asiste impasibil la drama cotidiană trăită de cei zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fiecare dimineață, la trezirea dintr-o noapte bântuită de cele mai teribile coșmaruri, sabia lui damocles atârnând de un fir de păr deasupra capetelor lor. În ceea ce-i privește pe cei trei sute de locuitori care primiseră fatidica scrisoare de culoare violetă, modurile de a reacționa la implacabila sentință variau, cum e firesc, În funcție de caracterul fiecăruia. În afară de cei pomeniți mai Înainte, care, Împinși de o idee deformată despre răzbunare, căreia pe bună dreptare i s-ar putea aplica neologismul de pre-postumă, hotărâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]