1,351 matches
-
variabilă după gen, număr și caz: „marmoră violetă (văpsea de toporaș)" (1837). Un text foarte cunoscut e bacovianul Amurg violet, în care apar „odăjdii violete", „pâlcuri violete" și chiar „mulțimea toată pare violetă" (un cititor remarcă: „Am fost atacat cu violet de către Bacovia", mihaimuscalu.wordpress.com). În ciuda vechimii în limbă a formei cu flexiune, constatăm azi o tendință de utilizare invariabilă a adjectivului; o căutare pe Google a sintagmei „rochia violet' aduce 3.630 de atestări, față de 238 pentru „rochia violetă
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
o căutare pe Google a sintagmei „rochia violet' aduce 3.630 de atestări, față de 238 pentru „rochia violetă"; în asociere cu substantivul lumină, numărul ocurențelor este aproximativ egal (2640 „lumină violetă", 2370 „lumină violet"). Sunt mai multe cauze ale fenomenului: violet este simțit ca termen neologic și este asimilat numelor de culori invariabile: „La tv s-au perindat joia trecută sacouri mov, flanele violet, eșarfe lila, cravate bordo" (AC, 22.12.2009). La invariabilitate poate contribui și confuzia cu sintagmele în
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
numărul ocurențelor este aproximativ egal (2640 „lumină violetă", 2370 „lumină violet"). Sunt mai multe cauze ale fenomenului: violet este simțit ca termen neologic și este asimilat numelor de culori invariabile: „La tv s-au perindat joia trecută sacouri mov, flanele violet, eșarfe lila, cravate bordo" (AC, 22.12.2009). La invariabilitate poate contribui și confuzia cu sintagmele în care violet este substantiv: culoarea violet. Probabil că unii vorbitori percep în aceste construcții un fel de elipse: flacăra șde culoareț violet. Fenomenul
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
simțit ca termen neologic și este asimilat numelor de culori invariabile: „La tv s-au perindat joia trecută sacouri mov, flanele violet, eșarfe lila, cravate bordo" (AC, 22.12.2009). La invariabilitate poate contribui și confuzia cu sintagmele în care violet este substantiv: culoarea violet. Probabil că unii vorbitori percep în aceste construcții un fel de elipse: flacăra șde culoareț violet. Fenomenul nu apare însă la numele de culori de bază, foarte frecvente în uz: nimeni nu vorbește de rochia alb
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
flanele violet, eșarfe lila, cravate bordo" (AC, 22.12.2009). La invariabilitate poate contribui și confuzia cu sintagmele în care violet este substantiv: culoarea violet. Probabil că unii vorbitori percep în aceste construcții un fel de elipse: flacăra șde culoareț violet. Fenomenul nu apare însă la numele de culori de bază, foarte frecvente în uz: nimeni nu vorbește de rochia alb (și nici de culoarea roșu). Până la urmă, flacăra violetă ne atrage atenția asupra unei tendințe a uzului actual.
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
Expoziție de grup (12-20; sâmbăta, 11-20; duminica, 17-20); Facultatea de Științe Economice: Pictură Ioan Pop Augustin (8-20); Casa „A. M. Guttenbrunn“: „Geometrii cromatice spațiale“ (9-17; duminica, închis); Galeria „Galleria 28 - Anastasia“: Sculptură Vasile Gorduz (16-20; sâmbăta-duminica, închis); Banca HVB: „Arca violetului“ - pictură Lia Popescu (10-16; sâmbăta-duminica, închis); Galeria „Carmen Art“: Expoziție cu vânzare (10-18; sâmbăta, 10-14; duminica, închis); Aquatim: Pictură Nicolae de Popa (8-16; sâmbăta-duminica, închis); Galeria „Triade“: „In memoriam Gabriel Popa“ - expoziție de pictură (se vizitează la ore stabilite prin
Agenda2003-9-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280752_a_282081]
-
cuvinte italienești; termenul pentru „stradă“ este arab, dar cele pentru „trotuar“ și „colțul străzii“ sunt din italiană. Mai interesant este domeniul semantic al numelor de culori: cuvintele care înseamnă „roșu“, „negru“ și „alb“ sunt semitice, dar cele pentru „gri“ și „violet“ sunt din italiană, în timp ce pentru „albastru“ există doi termeni, cel împrumutat fiind mai frecvent decât cel tradițional. Nu există o „lege“ după care se împrumută cuvinte noi. După cum am mai spus, cel mai adesea un cuvânt se împrumută pentru că însoțește
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
din regiunea Lyonului, cf. marron de Lyon, la origine preroman), roz < fr. rose „trandafir“ (împrumutat din lat. rosa, cuvânt latinesc preluat din substratul mediteraneean), oranj „portocaliu“ < fr. orange „portocală“ (care are la bază it. arancia, provenit din ar. naranğos), lila „violet“ < fr. lilas „liliac“. Neologismele mov și violet, împrumutate tot din franceză, reprezintă o categorie aparte, pentru că în franceză sunt cuvinte moștenite din latină: fr. mauve „nalbă“ < lat. malva, care a dat în română nalbă (mov și nalbă sunt, așadar, dublete
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
liliac“. Neologismele mov și violet, împrumutate tot din franceză, reprezintă o categorie aparte, pentru că în franceză sunt cuvinte moștenite din latină: fr. mauve „nalbă“ < lat. malva, care a dat în română nalbă (mov și nalbă sunt, așadar, dublete etimologice); fr. violet < fr. violette < lat. viola, care s-a moștenit în română în forma vioară cu sensul de „violetă“. Termeni din domeniul culinar Obiceiurile alimentare și bucătăria fac parte din cultura materială a fiecărui popor, de aceea sunt în strânsă legătură cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
e mai tânăr cu păr alb, drapat peste o față expresivă, decât cu o capelură juvenilă semănând a perucă. Fiind o femeie de tact, madam Valsamaky-Farfara dispăru câtva timp din cercurile mondene, apoi reapăru cu o coafură albă bătând în violet, asemeni valurilor mării, care capătă două nuanțe după refracția luminii. Părea a avea o perucă de fantezie făcută din mătase, ceea ce-i dădea șic și un aer mai tânăr. Expunerea gâtului constituia o problemă gravă pentru madam Farfara, din cauza încrețirii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vibra. Teritoriul pe lîngă care treceau avea culori de verde crud sau gri mort: drum cenușiu, țancuri și trunchiuri de copaci, frunze verzi, iarbă, ferigi și mărăciniș. Ochii îi obosiseră de-atîta cenușiu mort și verde crud. Peticele de galben și violet ale florilor care apăreau intermitent pe marginea drumului erau țipătoare ca niște tonuri discordante într-o orchestră în care fiecare instrument cînta la nesfîrșit aceleași două note. — Te-ai plictisit, frățioare? îl întrebă Ruth. — Oleacă. E din ce în ce mai rău. — Fruntea sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
domnului Clark, în care se aflau flori de ciuboțica-cucului și campanule. Thaw stătea în fotoliu și admira florile de culoarea untului, cu tulpini verde-pal, încovoiate, lujerii întunecați, cu frunze ascuțite ca niște lănci și clopoței albăstru-violet transparenți. Murmura într-una: „violet, violet“, și pe buze lumea avea gust violet, așa cum ochii îi percepeau culoarea. O soră care aranja fostul pat al domnului McDade îi zise: — Trebuie să te porți foarte bine azi, Duncan. O să ai un nou vecin. Un pastor. — Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Clark, în care se aflau flori de ciuboțica-cucului și campanule. Thaw stătea în fotoliu și admira florile de culoarea untului, cu tulpini verde-pal, încovoiate, lujerii întunecați, cu frunze ascuțite ca niște lănci și clopoței albăstru-violet transparenți. Murmura într-una: „violet, violet“, și pe buze lumea avea gust violet, așa cum ochii îi percepeau culoarea. O soră care aranja fostul pat al domnului McDade îi zise: — Trebuie să te porți foarte bine azi, Duncan. O să ai un nou vecin. Un pastor. — Sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ducem lipsă de ajutoare. Thaw luă o foarfecă de unghii din dulapul pastorului și tăie scurt un colț din halatul lui. — în primul rînd, zise el, tencuiala din zona sanctuarului trebuie pictată în această culoare, un albastru închis, bătînd în violet, cu uleiuri de bună calitate, cu finisaj din coajă de ou, dat în două straturi cel puțin. Domnul Smail își notă într-o agendă și, punînd semnul de pînză de un centimetru între pagini, o închise. — Lasă asta pe seama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîmpie înnorată se termina acolo, și un munte real se înălța sub cel alcătuit din nori. Avea un vîrf ascuțit și prăpăstii de granit, fiind cel mai înalt dintr-un lanț cu multe țancuri ce se ridica din niște mlaștini violet presărate cu iarbă. Avea masivitatea unor sculpturi imense și detaliile de o delicatețe greu de imaginat. O mișcare pe povîrnișul adumbrit al unei văi scoase la vedere un cîrd de căprioare. Un mic lac din pămîntul mlăștinos avea o cascadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dansul promis? Mai așteaptă doar o clipă, drăguță. Dă-mi voie să-mi termin paharul, mai întîi, spuse Lanark blînd. în timp ce-și sorbea al doilea curcubeu alb, se uită la terenul înstelat pe care explodau rachete, colorînd în violet, alb, portocaliu și auriu-verzui fețele întoarse de pe stadionul de jos. Stătea sprijinit de o balustradă care împiedica alunecarea spre etajul de jos, îngust, și în fereastră zări o reflecție întunecată a lui, centru de comandă al unui grup care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încadrau ferestrele de la etaj. Mioara se opri deodată sub un felinar și se întoarse spre Maria. În iluminația artificială fața cântăreței își recăpăta aparența lunatică, sticloasă, desprinsă de lume, pe care o avea în spotul reflectorului, pe scenă. Pete de violet, dungi de verde și galben citron îi pictau arlechinesc fața tânjitoare, pe care ochii scânteiau umed. Gura rujată părea acum aproape neagră, moale și senzuală ca o floare. Îi cuprinse Mariei capul în palme, o privi în ochi și, zîm-bind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plăcile de sticlă. Sau nea Titi: mereu plin de ulei de la mașinile lui de cusut, mereu mohorât și cu obrajii supți de parcă-ar fi mâncat doar miercurea și vinerea, se dovedea acum, când cochilii răsucite nebunește, sidefate în roz și violet și antracit, pătate ca blana de leopard, pictate ca de Chagall, cu spini și dantele zdrențuite, mari cât roțile de automobil sau mărunte ca nisipul, își împrăștiaseră tăndările peste tot, unul dintre marii colecționari de ghiocuri de gasteropode, nu mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o oglindă de cristal moale, o prismă cu falduri, ce reflecta spațiul din jur, cu noi, cei trei copii, cu bicicleta ruginită, cu ușa de la terasă, dar deforma anamorfotic fiecare chip, îl umplea de scântei colorate cu cel mai tandru violet și cel mai voluptuos roșu, și cel mai de neuitat verde, și cel mai copilăros galben, și azur ceresc și oranj, așa încît din chipul clăpăug al lui Jean, lăbărțat pe o cută-a halatului, se ivea o rădașcă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-o iarnă pe care n-o puteam localiza (în copilărie? în vis? într-o altă viață?), se-ntîmplase ceva tulbure și fermecător, din care doar o țandără-mi rămăsese în minte, ca să fulgere din când în când fără speranța elucidării: violetul dureros al imaginarului... un deal înzăpezit... o fereastră verde... Nimic altceva, dar în acest nimic o întortochere de ființe și stări inexprimabile, un fel de prevestire, o aură, o bucurie cu inima strânsă... Și-n primăvară, târziu în aprilie, noaptea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înainte, pereții tunelului se-ncălziseră, se muiaseră și pulsau, așa încît mi se părea acum că-naintăm printr-o venă enormă. Călcam pe un țesut tot mai elastic, iar în peretele gros, hialin, se zăreau nenumărate celule minuscule, cu nucleele violet. Insectele străvezii rămăseseră, dar nu ne mai năpădeau: zăceau lipite de pereți, cu pântecul zvâcnind de plăcere. Trompele lor lungi și tari erau înfipte în epiteliul grotei, și sugeau de-acolo un sânge negru, al cărui traiect până-n stomac se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era atât de-ndepărtată, că niciodată focul de cuarț n-ar fi izbutit să umple hala cum o făcea, dacă podeaua nu ar fi fost în întregime o netedă, orbitoare oglindă, perfect circulară, curcubeană, fulgerând cele mai delicate nuanțe de violet și frez și verde crud și oranj, colorîndu-ne fețele și-mbătîndu-ne de emoții confuze. Dumnezeiescul disc, cu fața dulce ca o gheață călduță, care scotea sub tălpile noastre un țocănit discret, cristalin, ca de dale de sticlă masivă, era vârstat de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca și racla din buricul pământului. După risipirea în aer a cărnii lor de aspic, oscioarele se fărâmară și ele, fiecare în două bucăți, fiecare bucată în două fragmente, fiecare fragment în două granule, fiecare granulă în două scântei de violet și oranj, fiecare scânteie în două pulberi albe ca zahărul pudră. În câteva clipe eram înveliți până la glezne într-un nisip fin, vălurit, care mai ardea uneori din cîte-un minuscul cristal. " Nimic, nimic nu există, rosti încet Albinosul în tăcerea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și colorate-n maro, mov, alb, roșu, verde și galben, ele mi se păreau ființe vii, cu personalitatea lor, și chiar mă jucam o vreme cu ele așa, fără să le deformez, lăsîndu-mi doar amprentele degetelor pe pielea lor uleioasă. Violetul era un ticălos care, împreună cu maroul și cu albul, încerca să răpească prințesa roșie. Galbenul era eroul meu. Îl frecam un pic în palme, să-l fac mai înalt și-apoi izbeam cu el în barele cele rele, puse-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acest plan, în direcția minții și-a sexului, căci mintea noastră însăși e modelată de planul în care se mișcă, așa cum ochiul de sepie nu vede contururile, ci doar mișcarea. Nu doar vedem, ci și gândim doar de la roșu la violet. Nu înțelegem decât ce deja am înțeles, nu credem decât ce deja am crezut. Dar cum ar fi să vedem întreg spectrul din care vederea-i doar o gaură într-un zid nesfîrșit? Să vedem cu toată pielea și să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]