1,600 matches
-
din vecinătate îrespirația lui Macbeth, o linguriță care se atingea de o farfurie) erau amplificate și deslușite. Molly Tierney apăru în raza lui vizuală. Culorile părului, pielii, gurii și rochiei deveniră tot mai limpezi, ca ale unei figuri dintr-un vitraliu, cu lumina crescînd în spatele ei. Clipă de clipă, corpul ei căpăta semnificația sirenelor de pe stînci și a Cleopatrei în barjă. Auzi pe cineva întrebînd: — A început cineva tema lunară? Eu nici măcar nu m-am gîndit la ea. — Eu am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scoțiană? — Pe cînd eram elev. — Atunci, poate c-ai observat că am revenit la anumite trăsături de care străbunii noștri s-au descotorosit. Desigur, nimic dăunător, cum ar fi cărțile de rugăciune și episcopii, cîteva mici înfrumusețări: amvoane laterale, orgi, vitralii și chiar, în cîteva situații, crucifixele de pe masa de împărtășanie. Dar o pictură murală modernă ar fi o noutate absolută; ziarele, radioul și chiar televiziunea ar putea remarca, ne-ar da un atu în fața presbiteriului. Așa că domnul Smail i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un loc vast, plin de tufe înverzite, aproape că nu-i cuprindea lărgimea cu ochii. Hârdaie de lemn cât un stat de om țineau loc de ghivece, iar deasupra capului tuturor, seara se filtra precum mierea printr- un luminator cu vitralii, ca printr-o strecurătoare împodobită. Se ținea după Shams ca un miel și când întrebă: „Unde suntem?“ el doar își apăsă degetul peste buze, iar după un timp îi șopti: „Tu rămâi aici, mă întorc“. Nu mai știe cât așteptase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui Dumnezeu pune la picioarele lui pe orgolioși și pe orbi. Meditați la asta și cădeți în genunchi." Afară ploaia se întețea și această ultimă frază rostită în mijlocul unei liniști absolute, adâncită încă și mai mult de zgomotul aversei pe vitralii, a răsunat cu un asemenea accent, încât câțiva ascultători, după o clipă de ezitare, s-au lăsat să lunece de pe scaun în genunchi. Alții au crezut că trebuie să le urmeze exemplul încât, din om în om, fără alt zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
miezul nopții Pendulul oscilează de-a lungul unei axe - zic la Întâmplare - Copenhaga-Capetown. Unde se află Umbilicus, În Danemarca sau În Africa de Sud?“ „Observație justă“’, am spus. „Dar diabolicul nostru relatează și faptul că la Chartres există o crăpătură Într-un vitraliu al corului și că la o anumită oră a zilei o rază de soare pătrunde prin crăpătură și luminează Întotdeauna același punct, mereu aceeași piatră din pardoseală. Nu-mi amintesc ce concluzie se trage de aici, dar, În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ai ei, cînd Milic pornea la pescuit spre Terra-Nova sau spre insulele Kerguelen, iar ea venea să Îngenuncheze pentru a o implora pe sfînta Anna să i-l aducă Înapoi. Se afla acolo, singură, În penumbra pe care o Întrețineau vitraliile Înguste, saturate de sare, dar și zorii unei zile mohorîte. Cu capul În mîini, se ruga lui Dumnezeu s-o absolve de păcate. - Am făcut ce credeam că e drept, așa cum am făcut odinioară, doar ca s-o ocrotesc. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Vela să vadă catedrala Într‑o zi de târg, În sezonul fragilor. Dar Vela nu era interesată de Chartres, decât că voise să fie dusă acolo. Nu‑i păsa nici cât negru sub unghie de arhitectura gotică sau de vitralii. Ținea doar să i se Împlinească voia. - Vela Îți pune tot felul de condiții, nu‑i așa? m‑a Întrebat Ravelstein. Te‑a făcut să‑i cari tot bagajul? - Într‑adevăr. Eu am venit via Londra. - Și ea n‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-i spună că părinții i-au murit demult și-l iertaseră, la spovedania de pe urmă, că nu mai știuse de ei. Poate, dacă-i chiar el, băiatul văcarului, să-i ceară și ceva bani pentru niște odăjdii noi. Sau pentru vitraliile altarului. Sau pentru gardul cimitirului, ca o donație pentru locul unde sunt astrucați părinții lui. Să-i dea și lui niște dolari, dacă tot dădea în stânga și dreapta. Îngândurat se așeză lângă acela. Un bărbat slab, puțin ghebos, concentrat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gazon scump, Wilton. Dincolo de ele, stejari impunători și, fără îndoială, foarte vechi revărsau umbre imense peste gazon. Lumina soarelui pătrundea printre crengile încărcate de frunze, până la piatra gri și tocită a bisericii și a mormintelor, culegând sclipiri de culoare din vitraliile ferestrelor, iar din iarbă, fâșii de lumină de un verde atât de intens încât părea aproape de smarald. Era imaginea unui turist despre Anglia la scară redusă, ceea ce nu-i știrbea cu nimic frumusețea, un gând verde la umbra verde. Inspirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmbrăcă și coborî în stradă. Părăsi curând marile bulevarde și se înnopta deja când intră în orașul vechi Santa Cruz cu palate enorme, grădini mititele, biserici baroce și străzi cu piatră șlefuită de ani și de ploi. Se opri în fața vitraliilor catedralei și în fața nemaipomenitului filigran de broderii în lemn de la balcoanele Palatului Viceregelui. Privi perechile ce se așezau pe parapetul acoperit cu mușchi al fântânii din Piața Spaniei și cină în aer liber în fața ferestrelor unei vechi căsoaie în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă îngăduință de plecăciune, în cele din urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin vitraliile celor trei etaje ale școlii. Apoi am lucrat la panourile unde am reprezentat zborul de fluturi, florile de câmp și zumzetul gâzelor, misterul eminescian și al Mioriței. Am pus în lumină, de asemenea, ritmul horelor străbune, pomul vieții și amprentele
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
Din toată această pagină de nebunie, din tradiția carnavalurilor și a bătăliilor cu conffeti, din toată această industrie populară a plăcerii au mai rămas astăzi puține urme, printre care pasajele. strîmte, uneori sinuoase, acoperite cu adevărate dantelării de sticlă și vitralii, ascunse pentru privirea turistului neatent, pasajele amintesc de perioada La Belle Époque și sunt adevărate călă torii în timp. Pasajul Verdeau este poate cel mai autentic dintre toate, găzduind cu discreție tot felul de mici galerii de artă, de anticariate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lui valiză în chip de balercă în dreptul ei și, după oarecare examen, se opri lăsând o clipă jos povara. Casa avea un singur cat, așezat pe un parter scund, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de sus privea spre stradă, cu patru ferestre de o înălțime absurdă, formând în vârful lor câte o rozetă gotică, deși deasupra lor zidăria scotea tot atâtea mici frontoane clasice, sprijinite pe câte două mensole. La fațadă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
părând niște piei-roșii și având unelte de pescuit. De jur împrejurul lagunii se ridicau creste mari de munți înzăpeziți, poate niște fiorduri. Nori grei se îngrămădeau în jurul lunii pline. Iar pe o insulă, o mare biserică gotică cu turnuri moscovite își înălța vitraliile albite de lună și zidurile negre în mijlocul unei vegetații luxuriante, în ciuda răcelii de Septentrion a priveliștii. Alte farfurii erau așa de înflorite cu albastru-intens de Prusia, încît apăreau ca niște enormi iriși. Recipientele de băut ale Agripinei erau și mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în cruce greacă și protejând în subteranele sale un osuar. Destinația secretă de însemnare a punctului de confluență era întărită de dispunerea frontoanelor crucii, perfect orientate spre punctele cardinale, precum și de faptul că, la anumite ore ale zilei, cele Opt Vitralii cu Sfinți se grăbeau să-și intersecteze snopurile de raze chiar deasupra lespedei centrale, prin care, tradiția susținea că, o dată la 13 ani, un bărbat suferind putea coborî, întorcîndu- se apoi cu o cârpă umezită, de respirația zăcămintelor ascunse ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în neființă mahala a Sfintei Vineri... Au socotit, au râcâit, au cercetat, luând pe rizurile anvelopelor cele mai tainice fire de praf ale Bucureștilor: talazurile nesfârșite de clădiri electrice, însiropate sub glazura unor decorațiuni infinit de variate. Cu ornamentele și vitraliile stângace. Cu anii fondării (și monogramele curbilinii) încrustați cu ipsos pe pridvoarele înalte. Clădite din cărămizi, urcate în cârcă cu samarul sau urnite pe planuri înclinate cu bobul. Umbrite de starurile tufelor de liliac, ale ulmilor, teilor, castanilor și plutelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deslușeau muștele ce se storceau, izbindu-se și rupîndu-și șalele de ochiurile de geam colorat, în culori ce parfumau lumina, făcînd-o să se curbeze, precum niște sâni de rășină, în vecinătatea rețelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară pasajul de reculegere și tăcere la patru mâini, surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi vrăfuiră lui în brațe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atrage fluxul vizionar În jurul temei centrale: un fel de „artă a fugii” și „ofrandă muzicală” divers instrumentată, orchestrată cu strălucire contrapunctică, cu o compoziție trimițînd spre polifonia barocă, orientată Însă de acest fir conducător. Și dacă nu Întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămîn destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al autorului lor. DISCURSUL ÎNSTRĂINĂRII ȘI AL FRATERNITĂȚII Evoluția poeziei lui Ilarie Voronca de după Incantații indică o distanțare definitivă de lirismul jubilatoriu-spectacular: Între Zodiac și Petre Schlemihl (1932
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de a transmuta domeniul echivalenței paradigmatice de pe axa selecției pe axa combinării. În concepția lui Tzvetan Todorov 195, transparența, respectiv opacitatea, sunt trăsăturile care separă limbajul uzual și pe cel al poeziei (este deja bine cunoscută analogia cu fereastra și vitraliul), dar nu trebuie totuși să trecem cu vederea faptul că, din considerente ce țin probabil de avantajele simplificării teoretice, poeticianul concepe limbajul uzual ca pe o pură virtualitate, ca pe un de grad retoric zero al gândirii și al verbalizării
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
câtva timp începură să tragă în ușă din ce în ce mai întețit, căutând a se apropia de cavou și a-l încercui. Lui Gavrilcea nu i se păru suficient de întuneric și continuă să tragă alternativ, când pe ferăstruica ușii, când prin structura vitraliului. Poziția devenea în cele din urmă intenabilă, când deodată, independent de gloanțele sale, Gavrilcea auzi două șuierături, urmate la distanță de alte două, și care veneau mai de departe în direcția vitraliului. Trecuseră o parte din agenți de partea cealaltă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alternativ, când pe ferăstruica ușii, când prin structura vitraliului. Poziția devenea în cele din urmă intenabilă, când deodată, independent de gloanțele sale, Gavrilcea auzi două șuierături, urmate la distanță de alte două, și care veneau mai de departe în direcția vitraliului. Trecuseră o parte din agenți de partea cealaltă, pe departe? Lucrul era posibil. Totuși, agenții din apropiere încetară împușcăturile, parcă la fel de surprinși. Gavrilcea sări, urcîndu-se pe mensola constituită de suprafața superioară a criptei, și cu coada revolverului sparse alte ochiuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o parte din agenți de partea cealaltă, pe departe? Lucrul era posibil. Totuși, agenții din apropiere încetară împușcăturile, parcă la fel de surprinși. Gavrilcea sări, urcîndu-se pe mensola constituită de suprafața superioară a criptei, și cu coada revolverului sparse alte ochiuri de vitraliu, rupând cu mâna plumbul. Nu simți nici o mișcare, nici o împușcătură nu țiui în aer, dovadă că agenții nu-și schimbaseră locurile, în așteptarea unor întăriri. Convingerea lor era că un tovarăș al lui Gavrilcea îi apăra spatele din alt cavou
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui material pietros excepțional. Ș-apoi n-avea decât ciment. Atunci concepu coloanele grandioase care înconjurau de jur împrejur monumentul ieșit din întretăierea a două temple eline, ca pilaștri groși, foarte adânci, de ciment, între care se vedeau ferestrele în vitraliu, cu schelet de metal. Pilaștrii erau tratați ca contraforți, acoperișul de olane nu acoperea capătul lor de sus, ci se oprea la marginea lor interioară, astfel că sistemul de contraforți impresiona ca o pădure geometrică de pilaștri. Bazilica era de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mitologică, prin care se apropia de mentalitatea mamei sale. Primind însărcinarea de a ridica biserica, își zisese că ar putea caza pe Pica acolo, dacă nu corporal, cel puțin în efigie. Îi trecu prin gând de a executa pe un vitraliu chipul Pichii, travestit într-o figură din iconografia bisericească. Astfel Pica ar fi rămas încă în populația Capitalei la o adresă precisă, suspendată între sol și cer, și el, Ioanide, ar fi întîlnit-o din când în când duminica. Gluma semiserioasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schema ei geometrică în forma unui grătar de linii. De altfel mijlocul fusese acoperit cu covoare. Mobilele nu umpleau interiorul, ci ședeau ca niște ornamente de sine stătătoare, în grupuri. Dar detaliul esențial care producea impresie asupra vizitatorului era un vitraliu, care se întindea de la ușa exterioară de intrare a casei (făcută din fier și sticlă mată și părând relativ scundă) și până sub acoperiș, constituind astfel un perete translucid al scării de piatră și al vestibulului ce ducea la salonul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]